1,432 matches
-
e un drum prea agreabil, la Domnia voastră mă refer, înainte de toate, cu acest noroi de pe alee... Nu ai vorbit atât de clar cum situațiunea o cere ! Nemulțumit, îți scoți batista să îți ștergi fruntea, batista nu e prea curată. Te jenezi și te întrerupi, ea râde, ca de o întâmplare amuzantă, și continuă să meargă înaintea ta, ghidându te. Continui s-o urmezi, cu neplăcere, căutând cu febrilitate a stabili ce ferestre sunt acelea sub care pășiți în aceste minute, ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și miracolul religios cu care mă uimește orice gest mărunt al ei, deși pe toate i le știu atât de bine ! Surâsul din ochii entuziaști și creduli, felul șiret cu care îngână ceva, ascunzându-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu privirea în gol, visătoare. (Misoginism vulgar ar fi, desigur, să-mi imaginez că atunci Sophie se gândește la un corset sau la lucruri încă și mai profane !) Respir precaut, ca să nu trezesc tusea ascunsă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă viciul de expunere este al meu, dacă nu s-a înțeles... — Cum, nene Victore ? Dumneata așa ai luat-o ? — Dar cum ai vrea s-o iau, coniță dragă ? în primul nostru timp, intervențiile de acest gen ale Sophiei mă jenau teribil ! La urma urmei, ea aparține acestei generații proaspăt venite ce calcă dezinvolt în picioare privilegiile rangului, sexului (mai exact, se face a le călca, cum altminteri ?). Acum a ajuns un fapt chiar banal că doamnele discută politică mai abitir
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
micile lui întrebări cu obișnuita-i timiditate abilă, astfel încât mă voi simți ambarasat, negând că aș ști mai mult decât știe toată lumea, îmi pare rău, domnule Ialomițeanu, nu am știre de așa ceva... Privindu-i ochii inocenți, voi fi exagerat de jenat și, ca totdeauna când ascund orișice fleac, îmi va părea că celălalt îmi citește adevărul pe buze. Totuși, va insista amicul, să fie adevărat că Brătianu pregătește guvern de uniune națională, nu doar cu Take Ionescu, ci și cu Marghiloman
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un semn discret să termine ! — O înmormântare care a lăsat o impresie penibilă, nu ? S-ar putea să nu-i convie Profesorului asemenea comentarii despre înmormântarea Reginei Elisabeta, dar tocmai de aceea tânărul i le strecoară : ca să vadă dacă îl jenează zvonurile rele despre liberalii lui ! A promis că va sonda cât de proliberal este Profesorul Mironescu, pentru că, între timp, tot cercetându-și memoria, s-a convins că nu i-a văzut în grădină, pe el și pe Sophie, în această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
madam Delcă ! Ieri încă erai cineva, cât de cât respectat, cât de cât căutat. Astăzi, nu mai contezi pentru nimeni, ești privit mai prost decât era privit pe vremuri un servitor ! Chiar și copiii tăi te iau de sus, se jenează dacă stai prea mult printre prietenii lor, sunt atenți ce spui când deschizi gura, să nu-i faci de rușine... N-a existat copil mai drăguț cu Tudor, și totuși ! La policlinică aștepți ore întregi și, când intri, te expediază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tipa de la ușă, care strînge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zîmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atît de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi scot o măsea, spun sincer. — Așa am crezut și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce se zice despre mine ? Își trece ușor jenat mîna prin păr. Nu trebuie să-mi răspunzi, dacă nu vrei. Toată lumea te place foarte tare ! Rămîn cîteva clipe pe gînduri. Deși... pe unii, amicul tău Îi cam bagă În sperieți. — Cine, Sven ? Jack mă privește mirat cîteva momente, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bîlbîie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cît sînt de jenat... cît sîntem de jenați amîndoi... — SÎnt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să respir adînc, pînă cînd mă calmez. — Cred că ești extrem de curajoasă, spune Katie, privindu-mă. Adevărul e că nu-mi vine să cred că ai Îndrăznit să vii azi la serviciu. În locul tău, mi-ar fi fost mult prea jenă ca să ies măcar din casă. — Katie, zic, Întorcîndu-mă spre ea. Ieri, toată lumea mi-a aflat de la televizor cele mai personale și mai intime secrete. Îmi Întind larg brațele. Ce-ar putea fi mai jenant de atît ? — Uite-o ! aud o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
numai cînd scriu. Și tot cînd scriu, fumez havane. Uneori beau ceai din floare de cînepă indiană un sortiment productiv, introdus la noi de scurt timp. Are unele proprietăți halucinogene. Cît despre celelalte vicii, chiar dacă sîntem buni amici, mă simt jenat să le rostesc cu glas tare. Și-apoi, mai e și precauția, să nu se audă... Liliana îl privește fix. Obrazul ei s-a înroșit continuu, iar acum pare să irupă de atîta sînge adunat în ei. Dar cînd observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ca țăranii din Auvergne și din Franche-Comte". {EminescuOpXIV 288} Din motivele aceste se esplică molcomia noastră față cu greșeli de dialect, fiindcă simțul nostru neci n-a fost încă deșteptat până la o așa simțibilitate pentru de-a fi atinși și jenați până și de greșeli ne-nsemnate spuse de pe scenă. Cu-atît mai îngrijită și mai conștiințioasă trebuie să fie din cauza asta proscholiul unui actor în privința emancipărei de dialect. Daca se vor face, după cum se speră, școli adevărat naționale de cultură pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
auzită acolo unde e să aducem la înfățișare natura noastră ideală, pentru că prin aceasta ni se aduce aminte numai de organizațiunea fizică. Acest proces natural trebuie așadar ca pentru auditor să apară învins deja, adică noi nu trebuie să fim jenați prin această condițiune numai naturală a vorbirei. Asta nu e posibil însă decât dacă vorbitorul nu întinde răsufletul până la oboseală, ci mai are totdeuna în sine un excedent de respirare care l-ar duce chiar până peste marginea ce și-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
si grandioasă, sunt în privința respirărei de-aceea deja mai ușoare, pentru că mulțimea puternică de simțământ, furtuna afectului, îl ridică cu mult mai ușor pe auditor asupra actului acestui proces natural și fiindcă întretăierea respirațiunei în logicul sens al frazei nu. jenează așa de mult, pentru că, acoperit fiind de puterea afectului, poate fi chiar justificat. autorii francezi au în comedii și drame fraze scurte, întrerupea de tot... 3 punte Chestiunea e aceea ca în respirațiune să nu se arate pregnant niciodată că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cînd Dudley Smith te-a adus undeva, ești al lui - și e mult mai deștept decît oricare altul, așa că nu știi niciodată ce vrea de la tine și În ce măsură te folosește. Te pierzi dracului În limbajul lui de filfizon. Nu te jenează prea tare, dar parcă o simți. Te Îngrozește să vezi cum și-au vîndut sufletul acestui om Mike Breuning și Dick Carlisle. Dudley te poate influența, te poate modela, te poate răsuci, te poate Întoarce pe toate părțile - și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Cassirer. Am dormit prost și, spre ziuă, am avut un vis pregnant din care m-am sculat tulburat. Andrei, îmbrăcat în negru - parcă în frac? - și cu fular alb strălucitor (en magicien), mă anunța că urmează să moară; era jenat pentru noi, fâstâcit, dar totuși senin și jovial, pierzîndu-și teluricitatea și desprinzîndu-se grațios și lin. E opt fără un sfert când mă trezesc și ziua începe greu. Seara, după cină, îl întrebăm pe Noica, jumătate în glumă, jumătate în serios
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are amintiri de când mergea în patru labe. Restul o să te prindă." Vine vorba despre Hist. des idées... și îl întreb pe Noica dacă, invocând arhetipurile, Eliade nu s-a așezat prea tare în raza lui Jung. "Știu că l-a jenat mereu apropierea (la fel și povestea cu alchimia), și la un moment dat mi-a scris chiar că de fapt a voit să le numească "paradigme", ceea ce mie îmi spune altceva. Vreau însă să-l liniștesc spunîndu-i că arhetipurile sale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și acum cultura mea generală. SÎnt la curent cu lucruri de care intelectualii generației mele n-au auzit vorbindu-se niciodată, o Întreagă strădanie umanistă uneori cam prostească, dar adesea Înduioșătoare, de salvare, În anii cincizeci, a unor valori care jenau avîntul societății mai puțin simpatice care va ieși triumfătoare ceva mai apoi - marea industrie dictîndu-i fiecăruia comportamentul ulterior - și, totodată, cele din urmă manifestări ale unui catolicism care căpătase supărătorul obicei de a crede că viitorul trece prin el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
speriat de propriile mele descoperiri. Faptul că voiam să fac filme nu-l stimula prea tare. Faptul că eram Însurat cu Tina, nici atît. Tot ce tata Încuviința, doctorului Zscharnack Îi trezea neîncrederea. Îi povesteam scenariile mele și nu se jena să-mi spună: „E un mod de a Încerca s-o scoți la capăt, dar nimic nu arată că asta ar fi calea cea mai nimerită“. Un mod de a Încerca s-o scot la capăt... Mai exista oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
decis să nu mai intervin de Îndată ce discuția risca să se Învenineze. Îmi spuneam: „La urma urmei, dacă e fericit așa, cu atît mai rău pentru el...“. Nu aveam eu menirea să-i fac și nici să-i desăvîrșesc educația. Eram jenat să constat că Își Închipuia că eram de acord cu el. O fi bănuit oare vreodată că Înțelegerea noastră era doar de fațadă? Nici măcar nu-și imagina că aș putea fi de altă părere decît el. Se obișnuise să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
informez imediat asupra conținutului acestui document. Nu mi-a venit să cred când l-am citit și am văzut semnăturile ilustre care îl girează sau, mai exact, îl girau la acea oră (de atunci o parte dintre semnatari retrăgându-se, jenați de situație). Apoi, nu am mai putut spune nimic. Am asistat la dezbaterea mediatică, am urmărit diverse puncte de vedere și luări de poziție. Acum, am considerat că nu trebuie să tac, simulând ignoranța sau, mai grav, indiferența. Deși îmi
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
întărească“, spunând că “românii sunt francofoni dar și francofili”, acestea nefiind doar niște vorbe de complezență. Consider că dialogul de ieri a fost unul de mare sinceritate și pentru că, în ultima sa intervenție, Jean-Claude Mignon a mărturisit că “se simt jenați” de faptul că românii trăiesc cu impresia că Franța a blocat intrarea României în Spațiul Schengen. S-a abordat, cum era și firesc, un alt punct sensibil al situației actuale a relațiilor româno-franceze, și anume: problema romilor. Mi-a făcut
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
vor primi oare cu bucurie în familia lor? În tot cazul, nu poate spune nimic împotriva eventualității acestei căsătorii, dar mai trebuie să mediteze; ar dori să nu fie grăbită. În ce privește cele șaptezeci și cinci de mii, degeaba Afanasi Ivanovici s-a jenat să vorbească de ele. Ea însăși cunoaște prețul banilor și, firește, îi va accepta. Îi mulțumește lui Afanasi Ivanovici pentru delicatețe, pentru faptul că nici măcar generalului, darămite lui Gavrila Ardalionovici, nu le-a spus nimic; totuși, n-ar fi oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă pretez! Și-o să vedem noi! De mine mai depind încă multe... o să vedem!... O pun eu cu botu’ pe labe!... Se strâmba, era palid și făcea spume la gură; amenința cu pumnul. Așa făcură câțiva pași. Ganea nu se jena deloc de prinț, se purta ca și cum ar fi fost singur în camera lui, pentru că era în cel mai înalt grad sigur de faptul că acesta nu-i decât o nulitate. Însă deodată își luă seama și își veni în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
crede că e o femeie virtuoasă? Credeți că trăiește cu ăla, cu Toțki? Nici gând! Și de mult n-o mai face. N-ați remarcat că până și ei îi e grozav de penibil și că în unele clipe se jena? Zău așa. Așa-s femeile cărora le place să domine. Ei, la revedere! Ganea ieși mult mai degajat decât intrase, chiar bine dispus. Prințul rămase vreo zece minute nemișcat și dus pe gânduri. Kolea își vârî iarăși capul pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]