2,389 matches
-
depresiuni pentru a conserva apa puținelor ploi ce cad în Yucatan. Cerul e limpede aproape tot timpul, ca acum, și fierbinte. Ceea ce explică această junglă pitică, aproape chircită, care pare degenerată. Dacă te uiți mai atent, îți dai seama că jungla a pierdut din înălțime pentru a câștiga în încăpățînare. Arborii au cedat locul arbuștilor, iar aceștia își înfig probabil rădăcinile ca niște tentacule, să soarbă fiecare picătură de apă disponibilă din solul calcaros, unde nu crește decât o vegetație sârmoasă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dați-vă la o parte singuri, nu așteptați să vă cer eu asta, sunt un macho, nu mă supărați, domnilor!... Exemplele care se dau de obicei păcătuiesc prin caracterul lor prea pitoresc. Unealta pe care am văzut-o mânuită împotriva junglei e o armă de temut la mânie. La ceremonii ea nu e de carton și, se zice, n-ar fi rare cazurile când duelurile ceremoniale se sfârșesc cu urechi tăiate sau chiar cu accidente mortale. Dar a reduce "machismul" la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ne hărțuiesc începînd de la Veracruz. Nepregătit să mă opun acestor arme, sunt din ce în ce mai aproape de o stare de insolație interioară lipsită de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și căznit. O junglă pitică, vlăguită, cactuși, o șosea pustie. Oricât ai căuta, nu găsești ceva care să încînte ochiul, să-ți exalte simțurile. Peisaj de o ariditate fără speranță, care, în mod normal, ar trebui să mi se pară apăsător. Dar, inexplicabil, el
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
îndeamnă deloc la elegii. Observ că am rămas singur. Ceilalți au plecat. Trebuie să mă grăbesc și eu. Autobuzul așteaptă probabil să plecăm spre Chichen-Itza. Mă întorc și mai privesc o dată piramida și templele. Ruine arzând pe fondul verde al junglei yucatane, sub o amiază de foc. Și o tăcere care stimulează legendele. Dacă jaguarul de la Villahermosa ajungea din legendă în istorie, noi am făcut un drum invers. Plec de aici amețit, buimăcit de soare. La intrare, observ abia acum câteva
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Și cele mai greu accesibile. Dacă la Cairo e de ajuns să iei tramvaiul ca să întîlnești la marginea orașului cele trei celebre piramide, în Mexic ruine fascinante se găsesc la sute și mii de kilometri depărtare de capitală, în plină junglă, retrase de febra marilor orașe. Fără îndoială, am fost norocoși. Îndeobște, orice străin cât de cât interesat de cultură și sosit în Mexic face un drum la Teotihuacan, urcă pe Piramida Soarelui, eventual și pe Piramida Lunei, și pleacă. Dar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lung, istovitor, îi țină pe cei mai mulți în afara acestor locuri unde și-a cunoscut gloria civilizația maya. Hazardul a vrut să ne numărăm printre privilegiați, dîndu-ne astfel o șansă pe care abia acum o înțeleg bine, după ce am văzut de aproape jungla de la Palenque și am simțit mușcătura soarelui de Yucatan. Pe trotuarele capitalei, privind caruselul interminabil de mașini de pe Avenida Juarez, poți crede că, în fond, toate metropolele încep la un moment dat să semene între ele, în toate există oameni
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
interminabil de mașini de pe Avenida Juarez, poți crede că, în fond, toate metropolele încep la un moment dat să semene între ele, în toate există oameni grăbiți și oameni singuri. De unde să bănuiești acolo ce înseamnă să asculți noaptea bolboroseala junglei? Cum să-ți imaginezi jungla unei ploi tropicale împresurîndu-te pe un câmp gol? Și cum să înțelegi la muzeul mexican prezența atâtor statui ale zeului Ploii fără să vezi acest pământ abrutizat de căldură? Dacă, așa cum s-a spus, în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Juarez, poți crede că, în fond, toate metropolele încep la un moment dat să semene între ele, în toate există oameni grăbiți și oameni singuri. De unde să bănuiești acolo ce înseamnă să asculți noaptea bolboroseala junglei? Cum să-ți imaginezi jungla unei ploi tropicale împresurîndu-te pe un câmp gol? Și cum să înțelegi la muzeul mexican prezența atâtor statui ale zeului Ploii fără să vezi acest pământ abrutizat de căldură? Dacă, așa cum s-a spus, în marile orașe nu se află
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
decât în vacarmul capitalei mexicane. un regret Există, totuși, o piramidă pe care regret că n-am văzut-o. Cea de la Tajin, cu cele 365 de nișe. Una pentru fiecare zi a anului. noaptea, șacalii Hacienda Chichen De undeva din junglă ajung până aici urletele șacalilor. Sfârtecă noaptea și nu mă lasă să dorm. Uneori, tac. Apoi încep și mai tare. Mă pregătesc pentru o noapte de insomnie, dacă nu se vor potoli. N-am văzut niciodată cum arată un șacal
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Cam la atât se rezumă cunoștințele de care dispun despre acest carnivor disprețuit. Lacunele mele în materie de zoologie, rămase din liceu, când am tăiat "științele naturale" de pe lista materiilor importante, se răzbună, iată, când mă așteptam mai puțin. Probabil, jungla e foarte aproape de "hacienda" unde suntem găzduiți, deoarece am impresia că urletele șacalilor se aud de dincolo de alee. Deschid o fereastră să mă conving. Nu zăresc, însă, nimic. Oare, ochii șacalilor lucesc prin întuneric ca ai lupilor? O clipă, mi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a fugit ceva. Simplă impresie, probabil, efect al nervilor mei surescitați. Dacă ar fi lună plină, s-ar vedea mai bine, cu siguranță. Acum, însă, doar lumina puțină a stelelor care scânteiază pe cerul Yucatanului diluează întunericul. Și numai deasupra junglei. Până la înălțimea arbuștilor, noaptea e neagră, fără chip, ca zeul vântului căruia nimeni nu i-a cunoscut figura deoarece toate statuile îl înfățișează cu masca pe față. Cerul înstelat îmi reamintește de sfârșitul secolelor aztece, când, la fiecare 52 de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
făcut-o. Le-aș fi putut folosi acum ca proiectile contra șacalilor care dau târcoale. Oricum, somnul meu din această noapte e compromis. Dimineață, șacalii se vor retrage obosiți să se culce, dar noaptea îi întărîtă parcă. Oribilul "concert" din junglă e din ce în ce mai agresiv. El îmi va rămâne, probabil, în memorie, ca ploaia care s-a năpustit peste noi în drum spre Veracruz, și după ce alte amănunte din această călătorie se vor șterge. Căci, din fericire, semănăm cu pământul poros din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
drum spre Veracruz, și după ce alte amănunte din această călătorie se vor șterge. Căci, din fericire, semănăm cu pământul poros din Yucatan care nu reține apa la suprafață. Dar ce se întîmplă? Au tăcut șacalii? Stau la pândă, așteptând. Peste junglă s-a așternut liniștea. Și, brusc, aud unicul sunet la care nu mă așteptam. Un cocoș cântând. Visez? boala sudului Nici acum nu-mi explic starea în care m-am aflat în sudul Mexicului. Rar mi s-a întîmplat să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
limpezea. În zilele de maximă limpezime, mexicanii zic despre Popocatepetl: "se vede". Nici nu e nevoie să pronunțe numele muntelui. Poate că și despre fericire se poate spune uneori la fel. tempo naturale Dimineața, soarele plutește din nou orbitor deasupra junglei. Ne pregătim să urcăm azi treptele piramidei de la Chichen-Itza. Și parcă am văzut toate piramidele lumii! Dincolo de piscina pustie, cu apa de un albastru de cobalt, și de portocalii care înveselesc cumva hacienda, șoseaua arată ca și la Uxmal. Nici un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
într-o noapte de un arheolog foarte controversat azi; elogiat de unii și acuzat de alții că ar fi fost un aventurier: E. H. Thompson. El a ajuns la Chichen-Itza însoțit doar de un indigen, amândoi extenuați de drumul prin junglă. La lumina lunei a descoperit piramida și templele năpădite de ierburi și de mărăcinișul specific Yucatanului. Thompson n-a dormit toată noaptea, iar dimineața a văzut înălțîndu-se în aerul limpede coloanele în formă de șarpe din Templul Războinicilor, printre care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
putrezeau în pământ. Inițial, pe toate cele patru laturi ale piramidei au existat trepte care permiteau accesul spre vârf. Acum, accesul nu mai e posibil decât pe două laturi. Ruinele s-au sălbăticit în parte și aici, deși nu datorită junglei, ca la Palenque, ci datorită singurătății. La rândul lor, templele din jur au început să arate ca un morman de oase de piatră pe care iarba se cațără ca o colonie de termite verzi. Rămân un timp să contemplu împrejurimile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fără să riști o privire bănuitoare. Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit, tulbure, printre fluturi mari și liane-surori, crescute pe aceeași rădăcină, îmbrățișate incestuos. Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi, pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
plini de fluturi obsceni, surescitați de căldura nopții. Cerul era aici plin de stele și mă întrebam, neliniștit, care dintre ele putea fi Aldebaran. Zeul vântului continua să șuiere o melodie ciudată. Parcul s-a retransformat, spre groaza mea, în junglă. Nu mai stăteam pe o bancă, eram în vârful piramidei de la Palenque unde un preot maya ascuțea un cuțit de obsidian. Două somnifere ar rezolva, desigur, totul. Dar mă încăpățînez să fac din ultima noapte pe care o petrec la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fără poticneli Picadilly și Holborn și ajunsesem la gară destul de bine. Mă interesasem deja ce întârziere avea trenul, ceea ce nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dau învățătură, vorbesc, înșiră lecțiile destinate semenilor ca pe niște perle și trăiesc ca niște schizofrenici: filosofi prin cuvânt, banali, foarte banali, omenești, prea omenești în detaliile vieții lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
apoi, după ce soldații intrați îl dezarmaseră, robotul se retrase. Și Jim Thorson intră în cameră. 27 Ambasadorul Ligii ateriză pe planeta sălbăticiunilor pe platforma superioară a unui bloc metalic. Fără grabă se apropie de parapetul imensei construcții și stingherit, contemplă jungla care se întindea zece kilometri mai jos. ― Presupun ― își zise ― că va trebui să particip la vânătoarea organizată de acești... (ezită o clipă în alegerea cuvântului, apoi își continuă gândul, ironic:) extrovertiți, în stare să construiască un conac de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Dumneavoastră vă Închipuiți că vă puteți prezenta Într-un tribunal al Republicii Italiene cu inel În nas, ca un sălbatic? Îl Întrebă. — De ce nu? răspunse Zero, conștient că examenul deja fusese pierdut. La urma urmelor, un tribunal este tot o junglă În care domnește legea celui mai puternic. — Purtați perucă? Îl ironiză Ferrante, privindu-i codițele lungi. Poate că Îl invidia: el era aproape chel. Șuvițe aspre Îi ajungeau până pe gulerul cămășii. Câteva fire de păr rare, patetice. — Nu, răspunse Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
insistă, cel mult din partea de sus a clasei de mijloc.) Îi place să vină cu mine la cumpărături în piața din Queenstown sau în Shop-A-Lot lângă blocurile pentru muncitori de pe Chalk Farm. O măgulește în imaginea ei de obișnuită a junglei urbane să stea umăr la umăr la cozile de la case cu mame adolescente care cumpără macaroane instant în formă de Teletubbies pentru copiii lor. Dar poți fi sigur că dacă vreuna dintre aceste fete cu fețele prematur înăsprite i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu aveau să mă părăsească - asta înseamnă, gândeam, că e însăși natura care ne ține, în partea nevăzută a firii noastre, așa cum ne naște. Mă gândeam, uneori, la moarte. Neștiutor și orgolios, ca un european care n-a străbătut niciodată jungla ecuatorială, alungam acest ultim gând, ca o imposibilitate, ori de câte ori îmi venea în minte: „Ești tânăr, îmi spuneam, acum totul e simplu. În primul rând, moartea nu există pentru tine, ea privește numai pe cei bătrâni, o realitate în afara realității tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda În gura mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și porcii. El izbutise să Îmblânzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]