1,051 matches
-
mai prost film românesc al anului 2008”. Întors în București după un an de armată, Vio (Sorinel Copilul de Aur) află că situația în cartierul Pantelimon se schimbase prin apariția liderului interlop Davinci Stănescu (Florin Călinescu), „nașul tuturor nașilor și jupân de jupân”, care se îmbogățise din traficul de droguri și ajunsese să controleze toate afacerile din zonă. Vechii săi prieteni erau împărțiți acum în grupuri rivale care intraseră în conflict după ce Nic (Augustin Viziru), protejatul lui Davinci, încălcase teritoriul de
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]
-
film românesc al anului 2008”. Întors în București după un an de armată, Vio (Sorinel Copilul de Aur) află că situația în cartierul Pantelimon se schimbase prin apariția liderului interlop Davinci Stănescu (Florin Călinescu), „nașul tuturor nașilor și jupân de jupân”, care se îmbogățise din traficul de droguri și ajunsese să controleze toate afacerile din zonă. Vechii săi prieteni erau împărțiți acum în grupuri rivale care intraseră în conflict după ce Nic (Augustin Viziru), protejatul lui Davinci, încălcase teritoriul de acțiune a
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]
-
L. Deleanu, Balzaminov din "Cine caută găsește" de A. Ostrovski, Kalosin și Homutov din "Anecdote provinciale" de A.Vampilov, Bobcinski din "Revizorul" de Nikolai Gogol, Conu din "Fumuarul" de Nicolae Esinencu, Coarnă din "Mult zgomot pentru nimic" de William Shakespeare, Jupân Dumitrache din "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale ș.a. În anul 1993 se transferă ca actor la Teatrul „Satiricus” din Chișinău. Printre rolurile interpretate în teatru de Curagău menționăm următoarele: Precupețul din "Ce e viața omului?" de Arcadii Arkanov, Polibiu
Mihai Curagău () [Corola-website/Science/312895_a_314224]
-
Iulian Filip, Jean-Baptiste Poguelin de Molière, Argan, Tartuffe din "Moliere" de Mihail Bulgakov, Berlioz din "Maestrul și Margarita" de Mihail Bulgakov, Zaharia Trahanache în "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale, Mache Răzăchescu în "D'ale carnavalului" de I.L. Caragiale, Jupân Dumitrache Titircă în "O noapte furtunoasă" de I.L.Caragiale etc. A debutat ca actor de film în anul 1967 la studioul cinematografic „Moldova-film” în filmul lui Gheorghe Vodă " Se caută un paznic", interpretând rolul Michiduță. A colaborat ulterior și cu
Mihai Curagău () [Corola-website/Science/312895_a_314224]
-
1702-04. Acest moment precum și reconstrucția bisericii au fost surprinse într-o pisanie sculptată în piatră peste intrarea în pronaosul bisericii. "„Acistă Sfântă și Dumnezăiască Mănăstire de la Motru al căria hramul să prăznuiașce probedeba Paraschevei : den temelia ei iaste zidită de Jupân Preda Brăncoveanul : Vel:vornic : la anul de la zidirea lumii : 7161 [1653]: carea de la aceea vreame pănă acum au stătut nezugrăvită: iară după aceia: luminatul și înălțatul Io Constantin Brăncoveanul Basarab Voevod: nepotul lui de fecior: întral șaptesprăzeacelea an al Domniei Sale
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
pe seama tribunalelor. Clopotnița bisericii, în forma actuală, a fost construită în jurul anilor 1930, prin contribuția lui Mitriță Baciu, din satul Fundu Văii, ginerele lui Ilie Pâslaru. Pe unul din clopotele mici este inscripționat textul; „"Acest clopot s-au făcut de jupânul Pătcu Bogdănesc la biserica dum(isale) 1806"”. Inscripția conduce la presupunerea că acest clopot ar fi fost adus de la biserica din Bogdănești. Pe clopotul mare al bisericii este scris ; „"Acest clopot s-au făcut prin osârdia și cheltuiala ieros(hi
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
publică și primele zece povestiri din Les Cent contes drolatiques colligez ez abbayes de Tourayne par le sieur de Balzac pour l’esbattement des pantagruelistes et non aultres (Cele o sută de povești znovoase adunate și rânduite din Tourayne de jupânul de Balzac spre hlizirea pantagrueliștilor și nu a altora). În toamna aceluiași an pleacă împreună cu capricioasa doamnă de Castries spre Italia. Se opresc mai întâi la Aix-les-Bains, apoi în octombrie la Geneva. În Geneva speranțele amoroase ale lui Balzac sunt
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
de 80 de goroduri-cetăți și locuri întărite. În jurul celor mai importante goroduri au apărut și primele formațiuni prestatale, având în frunte diverși conducători locali. O inscripție slavonă, datată din 943 și descoperită lângă comună Mircea Vodă(Constanța), îl menționează pe jupânul Dimitrie. O altă inscripție târzie datată din 992 , descoperită la mănăstirea rupestră de la Basarabi-Murfatlar din Constanța, îl pomenește pe jupânul Gheorghe. Scriitoarea bizantină Ana Comnena afirmă că la sfârșitul secolului XI existau trei formațiuni teritoriale dobrogene cârmuite de Tatos, Sestlav
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
frunte diverși conducători locali. O inscripție slavonă, datată din 943 și descoperită lângă comună Mircea Vodă(Constanța), îl menționează pe jupânul Dimitrie. O altă inscripție târzie datată din 992 , descoperită la mănăstirea rupestră de la Basarabi-Murfatlar din Constanța, îl pomenește pe jupânul Gheorghe. Scriitoarea bizantină Ana Comnena afirmă că la sfârșitul secolului XI existau trei formațiuni teritoriale dobrogene cârmuite de Tatos, Sestlav și Sată. Din secolul XII, într-o diplomă a lui Asan al II-lea, este pomenită Țara Cavarna. Țara Distrei
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
se adăpostească de ploaia torențială care izbucnise în actul III al piesei care se juca în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi. Publicul a rămas pe loc, țintuit sub ploaie, hohotind și aplaudând în delir fiecare replică a lui jupân Conciano - Birlic, deși nu cunoștea limba în care se juca piesa. A fost strălucit în piesele de teatru "D-ale carnavalului", "Conu Leonida față cu reacțiunea" și "O scrisoare pierdută" de Caragiale, "Avarul" și "Burghezul gentilom" de Molière, "Bădăranii" de
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
normal și bun la suflet, ceilalți îl judecau ca fiind „om sucit”. Scrisă din perspectiva societății, povestea relevă variatele nedreptăți pe care le-a suferit personajul principal de-a lungul vieții, de la învățătorul care își schimba permanent cerințele absurde, la jupânul căreia i-a fost ucenic și care îl obliga să care greutăți mari pe gheață și apoi îl apostrofa pentru că a căzut, la soția care l-a înșelat și în cele din urmă l-a înmormântat din greșeală, crezându-l
Cănuță, om sucit () [Corola-website/Science/300012_a_301341]
-
Piesa a fost jucată la 24 iulie 1957 în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi. În timpul reprezentației a început o ploaie torențială, iar o parte dintre spectatori au fugit să se adăpostească. Apariția lui Birlic pe scenă în rolul jupânului Canciano a oprit din fugă spectatorii, care s-au reîntors pe scaune, hohotind și aplaudând în delir fiecare replică a lui Birlic, deși nu cunoșteau limba în care se juca piesa. Presa italiană a lăudat reprezentația trupei bucureștene, folosind termeni
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
103 grame, precum și un titlu de 999/1000. Monedele emise aveau putere circulatorie pe teritoriul României. Pe reversul monedei era reprezentat bustul actorului Grigore Vasiliu-Birlic, „surprins într-un rol dintr-un spectacol de comedie”. Rolul ales a fost cel al jupânului Canciano din "Bădăranii".
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
cum este descris de Vladimir Colin: „ "Mândru și demn până la excentricitate, eroul moare ca un simbol intransigent al independenței, iar romantica lui figură continuă să impresioneză peste ani, stăruind în conștiința cititorului..."” . Romanul începe cu proiectata nuntă a Mioriței, fiica jupânului Colț, cu logodnicul ei, Nicolae Deac, paznic de pădure, și se sfârșește cu săvârșirea nunții, la care participă toate personajele, mai puțin nefericitul boier Radu Gorj. Deși nu se află în prim-planul acțiunii, Miorița (în ediția franceză Miorita) e
Miorița lui Jules Verne () [Corola-website/Science/314188_a_315517]
-
boierului Radu Gorj, stăpânul misteriosului castel : “Mândru și demn până la excentricitate, eroul moare ca un simbol intransigent al independenței, iar romantica lui figură continuă să impresioneză peste ani, stăruind în conștiința cititorului...” Romanul începe cu proiectata nuntă a Mioriței, fiica jupânului Colț, cu logodnicul ei, Nicolae Deac, paznic de pădure și se sfârșește cu săvârșirea nunții, la care participă toate personajele, mai puțin nefericitul boier Radu Gorj. Deși nu se află în prim-planul acțiunii, Miorița (în ediția franceză Miorita) e
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
II-lea, rege al Ungariei, donează părți din moșia Sărmașului românesc lui Erdely Ioan și soției sale Szilagi Iustina. 1733, pe timpul episcopului Klein, a fost renovată biserica de lemn. O nouă renovare a bisericii a fost făcută în 1812 de către Jupân Grigorie. În timpul revoluției române de la 1848-1849, de pe aceste meleaguri s-au ridicat și remarcat o serie de revoluționari printre care: Alexandru Bătrâneanu (Chiorean), Vasile Simoniș, preotul Ioan Crișan. 1894, o parte a Sărmașului este vândută familiei Teleky, apoi statul ungar
Biserica de lemn din Sărmașu () [Corola-website/Science/313852_a_315181]
-
inscripție aflăm următoarele: "„Această sfântă și dumnezăiască biserică, ce se prăznuiește hramul Sfântului Nicolaie s-au făcut la l[ea]t 1787, de ceauși Duțu i de popa Barbu Mustăța; și s-au prenoit la l[ea]t 1815, de jupân Ene Călineanu și de Nicolae Stoichină ...”". Părțile zidite documentate indică o renovare semnificativă în a doua parte a secolului 19, ocazie cu care probabil că i s-a schimbat hramul. Date despre biserica de lemn din Tătăroaia se păstrează din
Biserica de lemn din Prundeni-Tătăroaia () [Corola-website/Science/319468_a_320797]
-
1408 — însă cea veche, nu cea care se mai vede și astăzi și care a fost ridicată de Neagoe Basarab — Glavacioc, care fusese dăruită cu două sate în Teleorman și Strugalea, neidentificată încă în teren, ctitorie a boierilor Baldovin logofătul, jupân Șerban, Radul al lui Stan și jupân Gal. La acestea se mai adaugă biserica de la Brădet și prin tradiție cele de la Scoreiu și Rășinari. P. P. Panaitescu presupune că mai exista o mănăstire și în Țara Făgărașului, căci aici este
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
se mai vede și astăzi și care a fost ridicată de Neagoe Basarab — Glavacioc, care fusese dăruită cu două sate în Teleorman și Strugalea, neidentificată încă în teren, ctitorie a boierilor Baldovin logofătul, jupân Șerban, Radul al lui Stan și jupân Gal. La acestea se mai adaugă biserica de la Brădet și prin tradiție cele de la Scoreiu și Rășinari. P. P. Panaitescu presupune că mai exista o mănăstire și în Țara Făgărașului, căci aici este menționat „Stanciul egumenul”. În vremea lui Mircea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menționează: "„unde și prea cinstitul [...] străbunul nostru Mircea voievod a înnoit ctitoria, pe care a făcut-o Țara Românească”". Chiar și boierii făceau danii către această mănăstire: în 1413 jupân Aldea logofătul dăruiește satul său Cireașov, de lângă Slatina. În timpul domniei lui Mircea, ulterior cuceririi Vidinului de către turci (în 1396), moaștele Sf. mucenițe Filofteia au fost aduse în țară și așezate la Biserica Domnească Sf. Nicolae din Argeș. Mai târziu, acestea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
director al Teatrului Național din București. Tot în 1874, în cadrul Academiei Române, critică "Dicționarul limbii române" al lui August Treboniu Laurian și Ion C. Massim, considerându-l de „un latinism exagerat”. În același an îi apare eseuul "Pseudo-Kinegeticos", iar în povestirile "Jupân Rănică Vulpoiul" și "Tigrul păcălit". În 1877 apare, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, volumul "Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în "Revista Română"). Scrie "Curs de arheologie. Istoria
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
vecine, profitând de conflictele de interese. Odată cu secolul XIII, documentele istorice oferă din ce în ce mai multe informații despre începuturile principatelor Moldovei și Țării Românești. Simultan, în Transilvania, intrată în sfera de influență a catolicismului, reprezentat prin Regatul Ungariei și prin Ordinul Teutonic, jupânii și boierii români rămași ortodocși sunt marginalizați sau constrânși să treacă dincolo de Carpați ("descălecarea" în Moldova și Țara Românească), pe când cei trecuți la catolicism se maghiarizează devenind grofi ai Ungariei. La sfârșitul secolului XIV, Imperiul Otoman cucerește despotatele Vidinului și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
al Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, din 1786. Din pisania veche, scrisă cu litere chirilice săpate în piatră, care se păstrează în pridvorul bisericii, aflăm că aceasta s-a zidit și înfrumusețat cu ajutorul lui Mărgărit Staroste, al lui Nicolae Cernavodeanu, al Jupânului Nicolae Cupețul și al altor creștini, "„ca să le fie lor veșnica pomenire”". La 25 august 1794, un ctitor pe nume Radu Nicule a dăruit Bisericii un clopot. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Oțetari, așa cum avea să
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
Sfinții Îngeri a fost făcută pe moșia căminarului Rasti, de către Petru Mușătescu. Același ctitor este atestat, pe frumosul clopot, cu chipurile sfinților de hram, Mihail și Gavril făcut, după slova inscripției, în 1797: "cu toată cheltuiala satului Valea Faurului, ctitori Jupânul Pătru Mușaț, David Dorin". Îl numește, fără îndoială, prin cel din urmă nume, pe ctitorul lucrărilor de renovare, de la finele acelui veac, clopotul constituind o sursă de datare. Se poate pune în seama lucrărilor, atunci efectuate, adăugirea clopotniței, în care
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
turnul-clopotniță, pronaos, naos și altar. Pictura a fost restaurată în anul 1895 de către zugravul Vladimir Mironescu. În interiorul bisericii au fost înmormântați câțiva boieri. În partea dreaptă a pronaosului, la nivelul pardoselii, este o piatră de mormânt, înfrumusețată de către cneaghina Elisafta jupânului său panul Iane Calugheru, vistier din Pogoniani, răposat la 24 martie 1595 (7104), la Poperiu [?]. Acest boier a îndeplinit dregătorii înalte în Principatul Moldovei, în timpul domniei lui Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591), fiind rudă cu Nicoară Prăjescu și cu Movileștii
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]