1,484 matches
-
ap]r] și nici nu genereaz] aceste adev]ruri. Evaluarea ultim] a contractualismului kantian depinde deci de angajamentul fâț] de idealul egalit]ții morale și de obligația natural] care îl determin]. Pentru hobbesieni, aceste idealuri nu au nici un fundament. Contractualismul kantian pretinde c] exprim] Adev]rurile Morale în timp ce hobbesianismul le neag] existența. A vorbi despre obligații morale naturale este destul de ciudat din moment ce aceste presupuse valori morale nu sunt vizibile și nici testabile. Nu exist] nici un fel de egalitate moral] natural] care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în consecinț], nici kantianismul nu are nici un fundament. Aceast] obiecție explic] în mare parte atractivitatea contractualismului hobbesian, deoarece pare s] ofere un r]spuns acceptabil scepticului moral (deși face acest lucru sacrificând pretenția la statutul de moral] real]). Totuși, contractualismul kantian nu este mai vulnerabil la aceast] acuz] decât orice alt] teorie moral]. Kantienii folosesc o abordare particular] de determinare a principiilor morale, dar aproape toate filosofiile tradiționale occidentale împ]rt]șesc asumpția potrivit c]reia exist] principii care genereaz] obligații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acțiune este satisfacerea unei dorințe proprii. Dac] acțiunile morale nu îndeplinesc acest criteriu, atunci nu am nici un motiv s] întreprind astfel de acțiuni. Aceast] teorie a raționalit]ții se poate dovedi adev]rât] chiar dac] exist] norme morale obiective. Contractualismul kantian poate oferi o teorie adev]rât] a moralei, fiind în același timp singură perspectiv] intelectual] care nu are nici un efect motivațional. Din contr], teoriile de inspirație hobbesian] ofer] agentului un motiv suficient de puternic pentru a-i p]să de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu vorbesc despre drepturi morale pot simți nevoia unui criteriu universal aplicabil pentru determinarea statutului moral. De exemplu, utilitariștii au nevoie s] știe care entit]ți au interese ce trebuie avute în vedere în determinarea utilit]ții morale, în timp ce deontologii kantieni trebuie s] știe care lucruri trebuie tratate că scopuri în sine și nu doar ca mijloace pentru atingerea scopurilor altora. Au fost propuse mai multe criterii pentru determinarea statutul moral. Cele mai obișnuite includeau viața, senzitivitatea (capacitatea de a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu fi v]ț]maț. Deși libertarienii au identificat aspecte importante ale moralei - noțiunile de libertate individual] și autonomie - se poate spune c] aceștia le-au exagerat pan] în punctul în care aceste aspecte constituie întreaga moral]. 3) Modific]ri kantiene Este posibil s] venim în întâmpinarea obiecției de mai sus prin modificarea viziunii libertariene. O cale pentru a face acest lucru este aceea de a încorpora principiul kantian cum c] „este greșit din punct de vedere moral că oameni s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în punctul în care aceste aspecte constituie întreaga moral]. 3) Modific]ri kantiene Este posibil s] venim în întâmpinarea obiecției de mai sus prin modificarea viziunii libertariene. O cale pentru a face acest lucru este aceea de a încorpora principiul kantian cum c] „este greșit din punct de vedere moral că oameni s] trateze alți oameni doar că simple mijloace pentru scopurile lor proprii” (vezi capitolu 14, „Etică lui Kant”, pentru discutarea acestui principiu și baza să în etică kantian]). O
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiul kantian cum c] „este greșit din punct de vedere moral că oameni s] trateze alți oameni doar că simple mijloace pentru scopurile lor proprii” (vezi capitolu 14, „Etică lui Kant”, pentru discutarea acestui principiu și baza să în etică kantian]). O astfel de abordare este realizat] de c]tre Raymond Belliotti în „A philosophical analysis of sexual ethics” [O analiz] filosofic] a eticii sexuale] (1979). Maximă lui Kant sugereaz] c] indivizii sunt culpabili dac] își obiectualizeaz] victimele: dac] îi trateaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din perspectiv] strategic]. Realizarea ei este nerecomandat] pentru c] nu este spre binele pe termen lung al unei persoane sau pentru c] este ofensiv] în raport cu gusturile noastre ori pentru c] ne distrage de la acțiuni mai valoroase. 4) Critică modific]rilor kantiene Criticile acestei abord]ri se concentreaz] pe un num]r de posibile sl]biciuni: nu cumva aceast] viziune reduce sexul la acelasi calcul rece, cu linie tras] la sfârșit, endemic unor tranzacții corporatiste? De ce este aplicabil domeniul contractelor unei arii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu este în mod necesar însoțit] de exploatare, de transformarea în produs comercial și de lipsă consimt]mântului informat. v. Epilog Poate c] cea mai convig]toare poziție asupra moralei sexuale este una bazat] pe modelul libertarian modificat de maximele kantiene, dar care s] acorde o atenție deosebit] sensibilit]ții marxismului clasic fâț] de coerciția economic] în definirea „exploat]rii” și de preocup]rile feminismului fâț] de semnele opresiunii masculine. Aceast] abordare poate r]spunde unora dintre criticile enunțate mai devreme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că alții s] ne fac] și s] ne iubim vecinii că pe noi înșine. Este, de asemenea, implicit în maximă lui Bentham: „Fiecare s] se socoteasc] unul, și nimeni mai mult de unul” (citat în Mill, 1861, capitolul 5). Metodă kantian] pe care o contur]m este în concordant] cu o form] de utilitarism (deși, trebuie s] ad]ug]m, nu exact în formă lui Bantham, deoarece aceea este în termeni de pl]cere, pe când teoria lui Kant este în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Constantin Rădulescu-Motru, atunci când a Încercat surprinderea unor trăsături spirituale distinctive ale poporului român. În lucrările Românismul. Catehismul unor noi spiritualități și, mai ales Etnicul românesc. Naționalismul, autorul - după ce expune rezumativ marile doctrine filosofice referitoare la timp (cu insistență asupra doctrinei kantiene) - configurează o viziune proprie despre destin. Legând indisolubil ideea de noroc de cea de timp, Rădulescu-Motru constată că timpul a reprezentat obiectul de meditație al filosofiei din toate epocile, pe când destinul ca atare a rămas neglijat. Autorul ajunge la concluzia
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și exprimă; potrivit poziției instrumentalismului lingvistic, limbajul exprimă pur și simplu idei preexistente, el neavând al rol decât acesta. Limbajul constituie experiența lumii, cu alte cuvinte limba pe care o vorbesc produce o anumită organizare a experienței; este o viziune kantiană aplicată la nivelul limbajului (Whorf ). Limbajul are rolul de a reflecta, reprezenta stările lumii, chiar dacă nu într-o modalitate „tare”, ca și copie a realității, ci într-una „slabă”, ca reprezentare aproximativă, parțială sau chiar „fuzzy”. Limbajul este act, comportament
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau cunoașterea lumii reale este dependentă de gândirea și limbajul nostru și nu existența ei, se pune întrebarea: cum constituie gândirea și limbajul experiența sau cunoașterea lumii? Cum determină sau constituie gândirea experiența lumii a fost, prin excelență, problematica operelor kantiene. Cum depinde experiența sau cunoașterea lumii reale de limbaj (neexcluzând gândirea) o vom vedea din operele altor gânditori. Whorf va afirma că „limba produce o organizare a experienței. Noi suntem înclinați să considerăm limba o simplă tehnică a expresiei, uitând
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a o cunoaște, de a o experimenta, îmi constituie experiența mea cu lumea, autorul precizând „limitele limbajului (ale limbii pe care numai eu o înțeleg) semnifică limitele lumii mele.”(idem:102). Se pare că Whorf preia, pur și simplu, concepția kantiană și o aplică la nivelul limbii, după care mai face un pas, spunând că limba maternă determină un anumit tip de experiență. În Tractatus logico-philosophicus, Wittgenstein, chiar dacă merge și pe ideea unui constructivism sau determinism lingvistic în ceea ce privește experiența ori cunoașterea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
căreia limbajul are funcția de a descrie o stare de fapte. Acest caracter fundamental descriptiv al limbajului, Austin îl va numi „iluzie descriptivă”. (cf. Moeschler, 1999:45 CONCLUZII Dintr-o perspectivă mai profundă, se poate spune că realitatea, în sens kantian de „lucru în sine”, nu poate fi rostită. Cuvintele par sau sunt nepotrivite pentru a reda o astfel de realitate, nu din cauza impreciziei lor, din contra, tocmai precizia cuvintelor face să se piardă, să se degradeze această realitate. Cuvintele nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
acestea nu ne putem raporta la lume decât prin gândire și limbaj (lumea nu este dată decât în și prin limbaj). Dacă realitatea ca „lucru în sine” nu ne este accesibilă prin discursivitate, putem spune că lumea fenomenală, în sens kantian, se lasă prinsă de limbaj, chiar dacă numai într-o modalitate aproximativă sau „fuzzy”. Prin limbaj nu numai că reprezentăm lumea fenomenală, ci acționăm asupra celorlalți, influențându-le comportamentul și chiar relația lor cu lumea. Austin este cel care a accentuat
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cosmopolitan) și cel al interdependenței economice transnaționale (Doyle, 2005, p. 463). Înaintea primului război mondial și, mai ales, în perioada interbelică au existat numeroase scrieri care au subliniat natura pacifistă a democrațiilor în special în rândurile internaționaliștilor liberali din tradiția kantiană. Ipoteza pacifismului democratic avea însă să revină pe agenda științelor sociale odată cu răspândirea treptată a democrației liberale după al doilea război mondial și mai ales odată cu încetarea Războiului Rece, când corelația dintre existența regimurilor democratice și formarea unei păci separate
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
separate a atras atenția teoreticienilor Relațiilor Internaționale. Teorii contemporane Doi dintre cei mai reprezentativi susținători contemporani ai păcii democratice vor face obiectul unei treceri în revistă mai detaliate, subliniind însă diversitatea discursurilor analitice având ca obiect elaborarea și sofisticarea argumentului kantian. Rudolf Rummel și Michael Doyle corespund în linii generale celor două variante majore ale pacifismului democratic: pe de o parte versiunea monadică sau generală, al cărei argument susține ideea unui pacifism general/absolut al democrațiilor, indiferent de natura internă a
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
practice ale pacifismului democratic și, mai ales, tentației de a aborda politica de promovare a democrației în întreaga lume ca principalul mijloc de evitare a războiului. O dificultate teoretică derivă din confruntarea curentului intervenționist al pacifismului democratic atât cu argumentarea kantiană potrivit căreia o astfel de intervenție, oricât de nobil ar fi scopul, ar ataca fundamentul egalității (necondiționate) între state, cât și cu tradiția liberală a secolului al XIX-lea, opusă intervenționismului. Dincolo de aspectele teoretice legate de fidelitatea față de moștenirea kantiană
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
kantiană potrivit căreia o astfel de intervenție, oricât de nobil ar fi scopul, ar ataca fundamentul egalității (necondiționate) între state, cât și cu tradiția liberală a secolului al XIX-lea, opusă intervenționismului. Dincolo de aspectele teoretice legate de fidelitatea față de moștenirea kantiană sau de aspectele practice atât de vizibile în recenta intervenție pentru extinderea democrației în Irak, o altă dificultate practică se referă la pericolul instabilității procesului de democratizare sau al riscurilor democrației imature. O evaluare a virtuților analitice și practice ale
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
și de pe poziții egale, spațiul normativ fiind foarte redus. Principala regulă care dirijează interacțiunea dintre state spune doar că, odată stabilit un acord, acesta trebuie respectat. Postularea unor idealuri mai mult sau mai puțin comun împărtășite, cum presupune abordarea normativiștilor kantieni, nu este de mare ajutor în practică, ci este nevoie de un optimism moderat în rezolvarea problemelor comune. Foarte pe scurt, groțianismul este abordarea care privilegiază negocierile, scopul fundamental al acestora nefiind convingerea celuilalt față de justețea unei poziții, ci conviețuirea
Regimuri de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1522]
-
abordare foarte diferită de cea născută și dezvoltată în tradiție clasică. Materialismul, monismul biologului Ernst Haeckel, laolaltă au dus la ștergerea oricărei deosebiri substanțiale între om și celelalte animale. II.1.4. Conceptul de libertate în filosofia contemporană Reluând distincția kantiană dintre noumen și fenomen, Arthur Schopenhauer consideră că lucrul în sine se identifică cu voința: tot ceea ce ființează este voința de a exista, manifestată fie ca forță, fie ca instinct. Orice fenomen, spune gânditorul este necesar ( determinat), privit în sine
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
invers, readucînd datele experienței sensibile spre realitatea divină. De fapt se apreciază că Sfîntul Augustin și Sfîntul Anselm au comis aceeași eroare de a confunda ideea de existență a lui Dumnezeu cu existența sa reală. Critica tomistă prefigurează așadar critica kantiană a argumentului ontologic. Totuși, pentru Sfîntul Toma, absența acestei evidențe, care ar fi pentru intelectul nostru ceea ce lumina ar fi pentru ochi, nu ne împiedică să putem obține o certitudine demonstrativă. Kant, dimpotrivă va conchide, datorită absenței acestei intuiții intelectuale
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
argumentul Sfîntului Toma și de cel al lui Anselm: .) Incomprehensiunea noastră față de infinitul fizic și succesiunea nesfârșită a cauzelor nu ne permit, contrar celor gîndite de Sfîntul Toma, să raportăm lumea sensibilă la Dumnezeu. De data aceasta cartesianismul întâlnește criticismul kantian în respingerea dovezii cauzalității cu diferența că Descartes, dacă se îndepărtează de căile trasate printr-o suită de cauze fizice nenumărate, concepe ca această cauzalitate poate fi luată în calcul pentru a dovedi existența lui Dumnezeu plecînd de la eul în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
decât gîndire pură, am încercat să dezvăluim singularitatea tezelor cartesiene referitoare la un subiect corporal concret. Interogîndu-ne asupra identificării subiectului și substanței eului, am urmărit să extragem din analiza naturii judecății la Descartes o concepție a subiectului care scapă criticii kantiene a paralogismului substanțialității. Reflexiile propuse indică faptul că avem de a face cu una și aceeași problemă, aceea a uniunii principiului vital cu principiul gîndirii ce va fi al acestei ființe care este un “per se” și nu “prin accident
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]