1,287 matches
-
nu va izbuti, până la urmă, să-și dea duhul. Tortura trebuia să fie un spectacol colectiv. Noi, ceilalți, eram obligați să privim. Și apoi să ascultăm spovedania celui care, cu șalele frânte, cu degetele șiroind din unghiile smulse, cu ochii lăcrimând sânge și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile lui scoase din țâțâni și maxilarele sleite puteau articula, își recita în fața celorlalți demascarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apropie. Privi într-o parte și în alta, apoi îi șopti : — Vrei să afli vești de la bătrânul tău ? — Nu, te rog... nu fă asta... — Vrei să știi unde e sufletul lui ? În rai sau în iad... Cosmina uită să mai lăcrimeze. Se dădu înapoi, dar Pantelimon păși săltat ca un dresor, micșorând distanța. — E simplu, spuse. Aruncă cu iscusință moneda și o prinse între palmele ținute vertical, ca și cum ar fi aplaudat. Își apropie palmele de piept, într-o poziție meditativă, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la feluritele lor înfățișări. Unii discutau, alții citeau, alții moțăiau. Din capitală trenul ajungea, în numai două ore, în dreptul orășelului. Socotise că peronul cade pe partea dinspre culoar. Rămase cu privirile fixe, cu palmele lipite de geam, până când ochii îi lăcrimară de încordare. Îl trezi șuierul locomotivei. Era opt fără cinci. Se apropiau. Stimați pasageri, veniți la ferestre. Aici, pe culoar. Ieșiți din compartimente și veți vedea ce n-ați mai văzut vreodată ! Haide, repede, să lăsăm în jos geamurile, fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunt păgân. Avem un Dumnezeu deasupra noastră, care vede. Nevastă-mea, săraca, să aibă și ea colțul ei liniștit acolo, pîn-oi veni și eu alături. Pe fața lui Hagienuș se întipări o mare jale, și ochii, de multă clipire, parcă lăcrimau. Sentimentul, cu toate că sincer, era totuși exagerat, pentru privitor, de masca facială. - De ce vezi dumneata lucrurile în negru, tată? reveni laatac Petrișor. Ce? Iubirea stă într-o piatră, în niște pereți? Cavoul tușei e foarte frumos, punem o inscripție frumoasă. Nimeni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și pentametre, ca o legendă la statuie: Fii fără teamă, iubito, nu-ți tremure pașii, poarta Când crezi că se-nchide, ea se deschide spre cer. Scandîndu-și stihurile, orientalistul clipi din ochi de emoție, ca și când ar fi fost gata să lăcrimeze. Compoziția era într-adevăr mișcătoare, dar nu-i venise în minte decât într-un moment comercial. Publicarea anunțului i se păru lui Hagienuș periculoasă. Fără pomenirea lui Ioanide și a lui Hansen n-avea nici o atracție, cu numele acestora se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Întrebă doctorul. Nu, pe Conțescu nu-l dureau dinții și examenul stomatologic nu descoperi nici un focar. Mai probabil era că, încercînd a-și potoli cu degetul un prurit facial, dăduse naștere la acea inflamație. Ochii lui Conțescu, și așa plângători, lăcrimau necontenit, în vreme ce obrazul umflat îi dădea aspectul bufon al unui prunc râzând. G. Călinescu - Cum mai este Conțescu? se informă și Gulimănescu. - Din ce în ce mai rău, în ciuda scăderii temperaturii. Aînceput să se umfle. Nici vorbă, are o boală gravă, ce n-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-a tăiat bine firul! Când prietenii vizitară iarăși pe Conțescu alungară orice idee comică. Bietul om ședea pe pat, susținut de multe perne la spate, spre a se evita vreo congestie pulmonară, și părea a plânge, din cauză că ochii îi lăcrimau automat. Apoplexia nu lezase alt membru, ci imobilizase același braț stâng, îngreuind de asemeni vorbirea. De astă dată, într-adevăr, Conțescu se bâlbâia, din care cauză evita să vorbească și făcea numai semne. Luxarea piciorului îi făcea întoarcerile dureroase, cu toate că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curată/ Ca argintul strecurat/ Cum Maică-sa din cer l-a lăsat’’. Apoi se sting trei cărbuni: unul de întâlnitură, altul de pocitură și al treilea de diochi. Când o vită sau un alt animal se lovea la ochi sau lăcrima prinzând pojghiță, trebuia descântat de „albeață”. Se folosea un fir de mălai tătărăsc, luat de la mătură și un fir de lână roșie. Se descânta trei duminici la rând, înainte de răsăritul soarelui. În timp ce se dădea cu firul de mălai tătărăsc și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
trei zile la rând. În noaptea de Sânziene, spălatul cu rouă pe față și pe întreg trupul, are menirea de a le face pe fete și pe femei frumoase și dorite întreg anul. Durerile de ochi (care obosesc repede sau lăcrimează) și bubele de orice fel vor dispărea atunci când le spălăm cu rouă. Spălatul se face în zi de sec (de post, după calendarul ortodox), ca să sece bubele. Există și un descântec care se spune în timpul spălării: „Cum trece roua de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
frații, căsuța părintească, satul, Miron a hotărât să plece peste munți. În ceasul plecării, Măria l-a luat de mână, l-a dus în odaia cea curată, a deschis lada în care ținea ce avea ea mai de preț. Și, lăcrimând, a scos dintre pânzeturi de in un steag tricolor. I l-a arătat și i~a spus: -Acolo, peste munți, la frații români, ai să vezi multe și ai să înveți multe. Ci, una s-o știi de aici, că
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
înconjoară; credeam că-mi aduc numai cerneală și ei mi-au dat mărturii de dragoste, pe care n-o merit, pentru că eu nu le-am răspuns, în schimb, decât cu judecată critică. Am rămas de atunci cu o mare slăbiciune: lăcrimez la fiecare atenție, înduioșat și totuși umilit". Schimbul acesta epistolar are loc așadar cu puțin înainte moartea amfitrionului de la Sburătorul. Vezi E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 559-566. 101 Ioan Holban, op. cit., p. 85. 102 Petru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sale creații (vezi Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, ed. cit., capitolul "Problemele editării"). 152 Povestea relatată de Mite are, nici nu-i de mirare, un caracter melodramatic-sentimental, ce impresionează inima simțitoare a poetului (copilul îl zărește pe "nenea Mihai" cum lăcrimează, neputincios), stârnind însă comentariile ironice ale îngăduitorului soț, doctorul Kremnitz. Replicile doctorului (personaj-raisonneur, colportor de "idei" lovinesciene precum: "nu există oameni abstracți ci numai indivizi de diverse naționalități, care reacționează în cadrul rasei lor") creează un contrast parodic, amintind de o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pusă pe cârcoteală, cu acești coate goale, mațe fripte, rupți în fund și- n bugetul personal, când printr-o lege votată de ditamai Parlamentul țării, acestor nehaliți li se dădea 50% la salariu. Ehei, vă mai amintiți poate, câți au lăcrimat de emoție, când Băsănău punându-și haina sa de farsor de zile mari, a promulgat această lege, deci cu alte cuvinte, dacă ar fi să ne luăm după vorba că unde-i lege nu-i tocmeală, ar fi trebuit ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dor / Pieri în noapteadâncă, / Lumina stinsului amor / Ne urmărește încă. - rima îmbrățișată (abba/14, 23): Stelelen cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor, / Până ce pier. - rima înlănțuită (aba, bcb, cdc/în rondel: abba, abab, babaa) - monorima (aaa, bbbb/12 34): Din ochi lăcrimând, / Pe culmi alergând, / Pe toți între bând / Și la toți zicând Rimele monosilabice sunt numite rime masculine (silabele finale sunt accentuate: ...dés /...iés), iar rimele bisilabice (penultima silabă accentuată: ...lúne /...súne), rime feminine. Rimele bogate sunt cele trisilabice (rima dactilică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tristețe (71); rîde (58); durere (49); trist (48); lacrimă (46); copil (42); suferință (28); suferă (25); supărare (17); supărat (13); copilul (9); suspină (9); descărcare (8); mult (8); bebeluș (7); tare (7); suferi (6); jale (5); mama (5); fericire (4); lăcrima (4); ochi (4); apă (3); bucurie (3); dor (3); în hohote (3); jalnic (3); regret (3); sentiment (3); suspina (3); urla (3); amar (2); se descarcă (2); fată (2); femeie (2); geme (2); iubire (2); lăcrimează (2); necaz (2); nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mama (5); fericire (4); lăcrima (4); ochi (4); apă (3); bucurie (3); dor (3); în hohote (3); jalnic (3); regret (3); sentiment (3); suspina (3); urla (3); amar (2); se descarcă (2); fată (2); femeie (2); geme (2); iubire (2); lăcrimează (2); necaz (2); nefericire (2); nefericit (2); sensibil (2); slăbiciune (2); zîmbește (2); abstinență; acțiune; alintat; animal; ascultă; a nu avea; azi; bebe; bocet; boci; de bucurie; bunica; ceapă; cer; chin; cîntă; complex; condoleanțe; copilaș; to cry; curățare; curge; degeaba
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Când simțiți că e momentul, plasați-i întrebarea-cheie referitoare la un preparat culinar pe care vreți să-l produceți în bucătăria proprie: „Dumneavoastră cum gătiți produsul X? Bunica avea o rețetă specială, dar a murit, săraca...“. În acest moment puteți lăcrima un pic. Pe mine, asta mă scutea de un interogatoriu interminabil cu privire la cauzele morții și la detalii privind ceremonia funerară. Concomitent, porneam reportofonul* sau înregistrarea pe telefonul mobil și puneam cât mai multe întrebări. * Nu pot uita prima experiență de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
suflet de muntean; Cântec răsărit din joc / Ca floarea de păpădie, / Ca cântul de ciocârlie / Ce se-nalță pe câmpie. Foaie verde de sulfină, / Pe-a Moldovei apă lină / Strălucește lună plină."158 Alternanțele verbale am răsădit / am plivit / am lăcrimat / am adunat / am dat pun în valoare predicația discursivă a structurii metonimice care întrupează universul: Câte flori pe deal în sus / Toate cu badea le-am pus, / Cu mâna le-am răsădit / Și cu dorul le-am plivit; / La udat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
adunat / am dat pun în valoare predicația discursivă a structurii metonimice care întrupează universul: Câte flori pe deal în sus / Toate cu badea le-am pus, / Cu mâna le-am răsădit / Și cu dorul le-am plivit; / La udat, am lăcrimat, / La-nflorit, le-am adunat / Și bădiței i le-am dat, / Să le poarte-n pălărie, / Drag să-mi fie numai mie!"159 Alter ego al semnificațiilor procesuale textuale care conturează spațiul discursiv al poeziei populare cântate, refrenul constituie pactul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dor / Pieri în noapteadâncă, / Lumina stinsului amor / Ne urmărește încă. - rima îmbrățișată (abba/14, 23): Stelelen cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor, / Până ce pier. - rima înlănțuită (aba, bcb, cdc/în rondel: abba, abab, babaa) - monorima (aaa, bbbb/12 34): Din ochi lăcrimând, / Pe culmi alergând, / Pe toți între bând / Și la toți zicând Rimele monosilabice sunt numite rime masculine (silabele finale sunt accentuate: ...dés /...iés), iar rimele bisilabice (penultima silabă accentuată: ...lúne /...súne), rime feminine. Rimele bogate sunt cele trisilabice (rima dactilică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fără voie. Nu știu cum s-a întîmplat: cineva a deschis televizorul și i-am văzut, uluiți, pe Caramitru și Dinescu urlînd "Tiranul a fugit! Sîntem liberi!"... Toți cei din distribuție s-au bucurat, au chiuit, s-au îmbrățișat și chiar au lăcrimat. Nu făceam excepție. Culmea culmilor, la ora 12,55 secretarul de partid (nu-i mai dau numele) a intrat sobru în sala de repetiții care era și sală de ședințe, cu un carnet mare sub braț, urmat de vreo doi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
30 de ani, oligofrenă; iar unui afacerist de 40 de ani, liniștitoare ("ce bine că-s mulți fraieri în România! Datorită lor, noi o ducem ca-n Rai!"). Recunosc cu rușine, dincolo de patriotism (ce vreți, am desuetul obicei de-a lăcrima cînd aud imnul țării!), dincolo de dragostea pentru familie și meserii (ce vreți, am și din astea!), dincolo de nostalgii istorice & geografice, fraților, înțelegeți-mă, mor dacă nu arunc cu vorbe de spirit în populație! Ce porecle am dat, în ani! Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
morgă să-și ia rămas bun de la colegul de suferință. Ei bine, medicii nu aveau habar de vreun actor adus seara la ei. Doar un cerșetor nenorocit avem acum în beci!" a explicat unul dintre ei. Și, brusc, artiștii au lăcrimat: căci minunatul lor coleg murise... în hainele unui cerșetor din piesă. Nu mai vorbesc de Tomiță Moraru, o speranță a scenelor ieșene, care s-a sinucis în Germania, anul trecut! Să fie chiar ineluctabilă această etichetă "vagabon descă" în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ajuns acasă trece de la bravadă la umilință: "Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce știi cu mine; numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame!" Pentru scurtă vreme el devenea ascultător și harnic, îl mustra cugetul, lăcrima de bucurie auzind că va fi iertat. În partea a III-a, Nică era adolescent, urma cursurile școlii din Târgu-Neamț, se forma în raporturi cu viața socială, cu prietenii, colegii, rudele, constata deprinderile necinstite ale unora de la "fabrica de popi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că "pentru ceva tot ne-am născut pe acest pământ". Prilej de a-și aminti cu nostalgie imagini de o frumusețe și o infinită gingășie umană, ca, de exemplu, acea femeie care surâdea plină de o imensă și modestă iubire, lăcrimând de fericire alături de tripleții pe care tocmai îi născuse într-un spital mizerabil, fără să se gândească la nefericirea care îi aștepta și pe aceștia, ca și pe ceilalți copii ai săi, în cocioaba mizera, inundată. Se întreabă Sábato dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]