1,574 matches
-
accentuate în inspir) [10, 20]. EXAMINĂRI PARACLINICE [10] 1. Electrocardiograma. Semne de supraîncărcare ventriculară dreaptă de tip diastolic: deviere QRS dreapta, unde R ample în V1-V2, alteori semn caracteristic pentru DSA - bloc incomplet (minor) de ramură dreaptă (Rl îngroșat și lărgit, aspect de rSR’ în V3R și V1) lărgirea complexului ventricular fiind cu atât mai marcată cu cât shunt-ul este mai important. Se constată, de asemenea, și alungirea moderată a intervalului PR. Prezența undelor P negative în derivațiile inferioare indică un
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
anomaliile de repolarizare ventriculare sunt constante: undele T sunt aplatizate sau negative, segmentul ST discret subdenivelat, modificări care sunt difuze. Complexele QRS microvoltate, datorită interpunerii între miocard și peretele toracic a pericardului fibrotic sau calcificat. Undele P sunt obișnuit deformate, lărgite, bifide (datorită întârzierii conducerii în țesutul atrial secundar fibrozei). Fonocardiograma: precizează existența și cronologia zgomotului pericardic protodiastolic. Ecocardiografia: pune în evidență îngroșarea pericardică, cu două ecouri distincte, reprezentând pericardul visceral și parietal, separate de un spațiu clar de cel puțin
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
alta fenomenologică, armonizându-și eforturile pe calea regală a hermeneuticii fenomenologice. Hermeneutica și fenomenologia inaparentului sunt singurele apte să abordeze acele fenomene care, la prima vedere, nu se arată. O hermeneutică așezată fenomenologic, întărită în competența ei comprehensivă, adâncită și lărgită, prin aportul fenomenologiei inaparentului, până în substratul infra-textual în care semnificabilul originar se autorevelează în trupul poetal al unei imagini numenale. Este mai-mult-ca-aparentul deoarece nu e încă o apariție propriu-zisă, ci o pură posibilitate a posibilului. Imagine vulnerabilă, chiar tăcută, căci
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transparenței care se arată: "Ce arătare! Ah ce lumină!/ Stea alb-a căzut în grădină,// necăutată, neașteptată"; "Și azi, dintr-odată, neașteptat, acest răsărit./ Ce cântec nemăsurat!/ Ca unui orb vindecat/ lumea-n lumină mi s-a lărgit 22". Lumea lărgită e noua lume pe care poemul o face cu putință; brusca survenire a luminii creează tot ceea ce începe să semnifice altfel, să-și arate adâncul, să-și deschidă ascunsul. Acum, în această stare de revelare nemărginită, totul se așază "în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
această stare de revelare nemărginită, totul se așază "în slujba luminii" prin care se poate vedea nelimitat ("până în cele din urmă margini privim"), se reașază în perspectiva deschisă a originarului ("mă-ntorc de acum spre/ vatra-n lumină 23"). Lumea lărgită care se arată, iluminată de steaua albă a imaginii revelatoare, e a cântecului fără cuvinte, a rostirii fără rostit care își slăvește noul chip ce transpare prin corpul evanescent al materiei: Dacă lumina ar cânta/ vărsându-și puzderia,/ noi am
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al răsturnării perspectivei, căci în "apele oglinzii", iatacul apare altul, "invers și clar" (Oglindiri)15. Perspectivă ce absoarbe totul în adâncul luminos, dar nu pentru a-l face să dispară în neantul neființei, ci pentru a-l deschide în cuprinsul lărgit al noii naturi. Dacă "m-aplec pe oglinda fără hotar,/ Cu pașii luminii m-afund și dispar" (Seară pe ape)16, aceasta pentru a vedea începutul inimaginabil, ivirea în lumina unei alte lumi, "minunea unei nașteri străină de dorința/ Ce-
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
departele anti-peisajului, figura limpezită a de-naturării. Precum licărul stelei, imaginea nu pune lucrurile în lumină. Nu luminează decât la distanță, neașteptată apariție în miezul dispariției. O imagine împietrită în distanță, în vederea distanțată de ea însăși, împinsă în larg, în orizontul lărgit al nefamiliarului posibil: "singure mările stau împietrite, nu clatină vântul un val./ eu trec pe deasupra ca un vultur senin,/ privesc totul din cer și mă prăvălesc în goluri adânci./ doar un suflu s-a oprit de niciunde și roade în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lucrurilor. Acolo - în ceruri - lucrurile sunt puse în altă condiție a ființării, sunt altfel nu pentru că se prezintă drept altele, marcând ostensiv diferența ontologică. Și totuși diferența este alteritatea pe care tocmai distanța o instituie, dar în interiorul imaginii, ea însăși lărgită, pusă în distanța vederii. Perspectivă verticală care înalță vederea, dar deopotrivă inversă; deschiderea pe care o creează desenează spațiul creșterii, al dilatării, iar ochiul cade în nelimitatul unui orizont pe care nu îl poate umple. Altfel spus, nu realizează adecvarea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
grave. Prima consta într-o analiză a „stării actuale” a curriculumului și se încheia cu concluzia, lipsită de echivoc, că acesta funcționează ca un „bolnav muribund”. Urmau argumentele, acuzatoare în sine. Schwab observa că domeniul „curriculumului tradițional” a fost mult lărgit, dar că această extensie s-a realizat fără o concepție clară, fără un suport științific riguros, fără examinarea prealabilă a consecințelor. Era o „modernizare” ce putea fi asemănată cu contractarea unei maladii structurale și funcționale, fără un remediu previzibil. În
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a distincției provenite din demostrație sau din deducție și pe aceea a uniunii provenite din experiență. În Regula II, experiența este opusă deducției ca ceea ce este adesea înșelător, față de inferență. Totuși în Regula XII noțiunea de experiență este completată și lărgită: Într-un anume sens, Cogito-ul este o experiență evidentă, așa cum uniunea este o experiență certă și foarte clar dovedită în fiecare zi în senzație sau în sentiment și chiar dacă evidența va fi percepută în mod diferit, una nu are vreun
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
individuale. Sunt aspecte care, deși apar ca utopice în bună măsură, sunt totuși realizabile teoretic. O altă formă de a exprima valențele pozitive deosebite ale comunității este viziunea unei comunități constitutive, care, concomitent, se sprijină pe și promovează înțelegerea reciprocă lărgită, extinsă. Îi cunosc pe ceilalți cunoscându-mă pe mine și reciproc. Atracția acestei abordări constă în principal în două aspecte. Unul este că identitatea individuală depinde într-o anume măsură de comunitate. Nimeni nu este o persoană în întregime auto-creată
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
relativa lor impersonalitate și anonimitate luminează strânsele legături personale ale comunității. Familia reapare și la Nisbet ca arhetip al comunității, ceea ce provoacă din perspectiva abordării noastre. Dacă s-ar specifica că este vizată (fie și doar ca preponderență) familia tradițională, lărgită, afirmația ar fi mai lesne de susținut. Poate așa a fost odată, dar acum, cel puțin în spațiul românesc, nu mai este și nu mai poate fi astfel. Comunitatea trebuie să fie alta decât familia pentru a deschide calea depășirii
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunitatea evocă dimensiunile sociale și personale ale locului. Un loc devine o comunitate atunci când oamenii utilizează pronumele noi" (Sennett, 1998: 137). Însă pentru aceasta este nevoie nu de un atașament local, ci de o anumită manieră de gândire. O colectivitate lărgită poate constitui o comunitate atunci când membrii săi translatează credințele și valorile împărtășite în practici rutiniere concrete. Subliniind dimensiunea simbolică a afirmației, în principiu este acceptabilă ideea acestei maniere pentru constituirea unei națiuni puternice. Este ceea ce noi vom prezenta în altă
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lui Durkheim a fost profund afectată de revigorarea masivă, în secolul al XIX-lea, a valorilor și proprietăților comunității comunitate în sensul de grupuri formate prin intimitate, coeziune emoțională, profunzime și continuitate. Pentru Durkheim, societatea este doar comunitatea în sens lărgit" (Nisbet, 1993: 84). La Durkheim găsim ideea de comunitate utilizată nu numai ca substanță, cum apare la Le Play, nu numai tipologic, ca la Tönnies, ci și metodologic. Nu doar Freud a mutat gândirea socială contemporană dinspre categoriile raționaliste clasice
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Le Play. Ceea ce îl interesa pe Le Play cel mai mult era rolul familiei în ordinea socială. În viziunea sa, populațiile nu ar fi constituite din indivizi, ci din familii. Acestea ar fi de trei tipuri: 1. Familia patriarhală. Familia lărgită, dominată patriarhal, considerată inadecvată ordinii politice și economice moderne, se găsea de obicei în țările din zone de stepă, unde condițiile economice și politice o făceau în întregime funcțională. 2. Familia instabilă. Aceasta a fost specifică Franței post-revoluționare, dar exemple
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
general, până în epoca modernă (cu excepția Greciei antice), societățile au fost de primul tip. În cazul lor, "modelul relațiilor umane reflectă modelul divin al cosmosului spiritual" (Waterlow, 1967: 1). Unitatea de bază în aceste societăți premoderne a fost familia, în accepțiunea lărgită. Aceasta includea rudele prin alianță, rudele de sânge de grad îndepărtat, și uneori nași și fini, constituind astfel clanul. Așa cum oamenii trăiau în armonie cu natura, și în societăți oamenii trăiau într-un fel de armonie unii cu alții. "Familia
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
maniera în care Tönnies privea familia, observăm că este vorba de o structură sensibil diferită de ceea ce obișnuim să numim astăzi familie în societățile racordate puternic (fie și doar parțial) la valorile occidentale. Astfel, savantul german privea familia în accepțiunea lărgită a acesteia, incluzând chiar și servitorii, în anumite condiții nu chiar dificil de satisfăcut în epocă. Prin urmare, poate numărul și diviziunea funcțiilor, complexitatea relațiilor îl făcea să o vadă ca pe comunitate. Nu credem că familia contemporană ar mai
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
piloni esențiali în structurarea istoriei. În tot acest răstimp oamenii s-au agregat, s-au înmulțit, s-au întâlnit, au călătorit, s-au înfruntat. Succes au avut de obicei cei care au reușit să acționeze coerent la nivel de grup lărgit. Schimbarea formelor de solidaritate, fenomen absolut necesar păstrării coeziunii în condițiile creșterii numerice a grupurilor, dezvoltarea de noi maniere de cooperare, toate se bazau pe forme istorice de apropiere între indivizi și grupuri. Dar odată cu modernitatea apare o problemă esențială
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de relaționare ale persoanei și cerințele mediului social. Personalitatea umană este o construcție în timp, dilemele fiecărei etape și natura influențelor receptate putând plasa fiecare nouă achiziție între variante polare. Cele opt stadii eriksoniene acoperă perioada întregii vieți. Astfel, accepțiunea lărgită a ontogenezei Ă de la momentul concepției la cel al morții Ă capătă consistență în cadrul uneia dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltării. În viziunea sa, stadialitatea dezvoltării se prezintă astfel: Deși mai puțin cunoscut la noi, modelul eriksonian al dezvoltării este
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mobilizeze comunitatea pentru a sprijini familiile în situație de risc; * medierea situațiilor care ar putea conduce la părăsirea copilului, cum ar fi aceea a adolescentei însărcinate care nu este acceptată și sprijinită de familie. Preoții pot sensibiliza familia, inclusiv familia lărgită, să înțeleagă importanța asumării responsabilității creșterii și îngrijirii copilului și pot contribui la mobilizarea rețelei familiale în jurul tinerei însărcinate, astfel încât aceasta să-și conștientizeze și să-și asume rolul de părinte; * consilierea părinților cu privire la importanța menținerii legăturilor și a contactelor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Plasament Nr. 3 Oțelu Roșu (fosta Casa de Copii Oțelu Roșu). În anul 2000, a fost închis Centrul de Plasament "Sf. Dumitru" Teregova (fosta Casă de Copii Teregova), prin integrarea unei părți a copiilor în familia naturală sau în familia lărgită și, respectiv, prin transferul la alte centre de plasament. "Conform Hotărârii Guvernului nr. 261/2000 și Hotărârii Guvernului nr. 1137/2000, au fost transferate în cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului Caraș-Severin (titulatura instituției din anii 2000) încă trei centre de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ajutor social) sau incapabile să le acorde suportul minim necesar de dezvoltare și de educație; 2. Minorii din centrele de plasament pentru care în urma reevaluării măsurii de protecție Comisia județeană pentru protecția copilului hotărăște reintegrarea lor în familia naturală sau lărgită; 3. Minorii neglijați și abuzați emoțional și fizic în propriile familii; 4. Minorii cu dizabilități psihice și locomotorii. b) indirecți: familiile copiilor aflați în dificultate. Obiectiv general : Înființarea unui serviciu social la nivel local, destinat copiilor aflați în dificultate care
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mult de aspectul unui triunghi isoscel, prea înalt pentru a fi specific unei lumi nedezvoltate. Baza largă a piramidei semnifică o natalitate ridicată, prin care contingentele de nou născuți alimentează permanent intrările in sistemul populației, la dimensiuni corespunzătoare unei reproduceri lărgite, ca urmare a tradiției. În acest caz virtual prezentat s-ar putea constata o reducere treptată a efectivelor de populație spre partea superioară a piramidei. Deosebirea față de populațiile afro-asiatice constă întro durată de viață mai mare, care a ridicat mult
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
a tumorii pentru a minimaliza recidiva locală și să permită o limfadenectomie adecvată, care va reduce riscul erorii de stadializare. Importanța pe care o are extinderea limfadenectomiei per se în reducerea recidivei locale simptomatice nu se știe. Argumentele că limfadenectomiile lărgite ar crește supraviețuirile pot să reflecte numai o stadializare mai precisă. Extinderea submucoasă longitudinală este caracteristică ambelor tipuri de cancer esofagian, explicând incidența mare a marginilor de rezecție pozitive în rezecția limitată în lungime, chiar cu biopsii extemporanee a marginilor
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
stâng hepatic, mezocolonul transvers. Deși 1/3 din aceste aderențe la organe sunt inflamatorii și nu neoplazice, și biopsiile sunt nerecomandate din cauza posibilității diseminării neoplazice, se recomandă rezecția organelor aderente cu condiția unei stări a pacientului care permite o intervenție lărgită. În caz contrar se tentează asigurarea unei margini libere de tumoră la nivelul tranșei de rezecție. Extinderea transparietală are un pronostic mult mai prost decât cea intraparietală. Rezecțiile extinse pot fi luate în considerare când apreciem obținerea unei excizii fără
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]