2,387 matches
-
ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol și fitil din bumbac. Prin curți se auzeau câinii lătrând, simțind prezența cățelei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub căruță mergând în ritmul cailor. Când am ajuns la Obor care se afla în centrul Constanței, se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
constipat? • I-au reproșat părinții lui că nu are cei șapte ani de acasă... • Capul care a plecat sabia nu-l taie. • Unele animale trăiesc ca oamenii... Dar cred că mai frecvent e invers (Peter Wexler). • Manualul demagogului începător. Câinii latră, caravana trece, dar câinii au început să muște. • Experienta veche poate fi un handicap în lumea care se inoiește. • Eu îmi visez picturile, apoi pictez visele (Vincent van Gogh). • Dumnezeu, fiind etern, are multă răbdare. Nu ne comparăm... Dacă te
ZICERI (69/70) DEMAGOG & CONSECVENT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341807_a_343136]
-
un cuptor Vechi, dar întruna curate. . . Trudea măicuța - de zor. . . Acoperiș . . . cu șindrilă, Spartă și-n vreme de ploaie, Podu-l umpleam cu ulcele Și castroane, să curgă șiroaie. Tinda - cu beci, o scăriță, Luca - motanul gălbui, Mina - nebuna căpriță, Moli - lătra-n cușca lui. Curtea - mereu măturată, Colo-n grădină-un veceu, Eu - cu o față-ntristată, Fiindcă le curăț, doar eu. Poarta - o mică portiță, Balta - cu multe răchiți, Nucul - cununa de viță, Râs de copii fericiți!. În scrânciob, făcut
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
Acasa > Strofe > Timp > LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 556 din 09 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Nu mă tem de lupii maturi Tai un cal bătrâni și-i saturi Eu mă tem de lupii tineri Tudor Gheorghe ------- Latră
LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341961_a_343290]
-
LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 556 din 09 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Nu mă tem de lupii maturi Tai un cal bătrâni și-i saturi Eu mă tem de lupii tineri Tudor Gheorghe ------- Latră dulăii la tribune Pe unde scurte și pe unde lungi De dorul nației române Că-ți vine auzind, să plângi Promit atâtea lucruri bune Că n-ai tăria să-i alungi Latră dulăii la tribune Pe unde scurte și pe
LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341961_a_343290]
-
Eu mă tem de lupii tineri Tudor Gheorghe ------- Latră dulăii la tribune Pe unde scurte și pe unde lungi De dorul nației române Că-ți vine auzind, să plângi Promit atâtea lucruri bune Că n-ai tăria să-i alungi Latră dulăii la tribune Pe unde scurte și pe unde lungi Au cele mai moderne strune Fac cearcăne la ochi și pungi Că prind naivii să se-adune Cu pantalonii scurți sau chiar mai lungi Latră dulăii la tribune... Referință Bibliografică
LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341961_a_343290]
-
ai tăria să-i alungi Latră dulăii la tribune Pe unde scurte și pe unde lungi Au cele mai moderne strune Fac cearcăne la ochi și pungi Că prind naivii să se-adune Cu pantalonii scurți sau chiar mai lungi Latră dulăii la tribune... Referință Bibliografică: Latră dulăii la tribune / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 556, Anul II, 09 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341961_a_343290]
-
dulăii la tribune Pe unde scurte și pe unde lungi Au cele mai moderne strune Fac cearcăne la ochi și pungi Că prind naivii să se-adune Cu pantalonii scurți sau chiar mai lungi Latră dulăii la tribune... Referință Bibliografică: Latră dulăii la tribune / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 556, Anul II, 09 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341961_a_343290]
-
au votat unii, câte unul pe secundă”. Chiar dacă aduce animalele în prim plan, împrejurările în care intervine cu a sa critică vehementă prin intermediul fabulei, sunt suficient de bine precizate pentru a se înțelege despre cine este vorba: „Pe Leu îl lătrau câinii/ În timp ce-și urma drumul/ Alene... ca jupânii./ El n-auzea niciunul” („Leul și câinii”). Pentru că dorește să comunice cât mai clar mesajul poeziilor, Nicolaie Dincă accentuează caracterul de satiră și de condamnare a stărilor de lucru prezentate
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
la cleveteala. Unul singur, măi sfios, necăjit, blănita sura, Rezemând codită mică pe sandala gri de zgură L-a privit cu îndoială pe băiatul curios, Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros, Dar și-a coborât privirea și lătrând aproape stins, Niciun gest n-a mai schițat, se știa demult învins. Vânzătorul negustor prezentându-i că pe-o marfă I-a lăudat pe fiecare, omițând să fac-o gafă. Observându-i ochii blânzi, fără licăr, bucurie, L-a-ntrebat pe comerciant
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
-i este tare drag, este ceea ce-a visat. Fâstâcit peste măsură a-ncercat să-l lămurească: Cățelușul este șchiop, nu prea vrea nici să zâmbească, Nici s-alerge, să se joace, stă mereu și meditează, Nu mănâncă, nici nu lătra, toată ziua dormitează, I s-a rupt cândva lăbuța, va fi șchiop întreaga viață. Ce-ai putea să faci cu el? Este fără de speranță. Copilașul a tăcut și din buzunarul mic A scos banii sifonați, strânși cu truda, într-un
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
consolată de gândul că suferința celuilalt este mai mare decât a ta și începu să facă ceea ce știa mai bine: să-și apere cu devotament stăpâna și casa. Alerga întruna de la poartă la gardul din spate unde era cireșul și lătra. Lătra cu înverșunare la orice oră din zi și din noapte și la orice mișca în jur. La frunzele care cădeau, la păsările gureșe aciuate prin cireș, la pisicile care vânau pe lângă blocuri, la copiii care se jucau în spatele acestora
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
de gândul că suferința celuilalt este mai mare decât a ta și începu să facă ceea ce știa mai bine: să-și apere cu devotament stăpâna și casa. Alerga întruna de la poartă la gardul din spate unde era cireșul și lătra. Lătra cu înverșunare la orice oră din zi și din noapte și la orice mișca în jur. La frunzele care cădeau, la păsările gureșe aciuate prin cireș, la pisicile care vânau pe lângă blocuri, la copiii care se jucau în spatele acestora, la
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
Iar războiul cu bătrâna se adâncea și mai mult din pricina câinelui. Unii aruncau cu te miri ce din balcoane, blagoslovind de mama focului, alții strigau și amenințau că Lady va primi în curând ceva de „mâncat”, așa, ca să nu mai latre în vecii vecilor. Câțiva, foarte puțini, mai sunau la poarta femeii cerându-i să-i înțeleagă și să-și potolească animalul. Nimeni însă nu s-a plâns pe la ușile oficiale și chiar dacă ar fi făcut-o nu știu dacă ar
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
va crede de cuviință, în așteptarea fiul ei ce se va întoarce odată și-odată din pribegie. O bună bucată de timp totul a rămas pustiu. În curte nu mai era nici o mișcare. Lady nu mai alerga și nu mai lătra. Stătea culcată lângă scăunelul gol. Doar scâncetele ca de copil și câte-un urlet prelung ca un bocet ce sfâșia din când în când tăcerea nopții dădeau de știre că mai trăiește. Se mai înviora când trecea prietena bătrânei aducând
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
lor și să nu mai ia aminte la ce se întâmplă în curtea casei. Când în sfârșit Lady a început să se miște din nou, dând semne că timpul este înstare să vindece orice suferință pământeană, era un alt animal. Lătra doar dacă cineva se oprea la poartă, iar alergătura ei se transformase într-o plimbare maiestuoasă de-a lungul gardului întreruptă de zgomotul câte unui geam deschis. Ridica atunci o privire plină de echilibru și înțelepciune, rămânând nemișcată și ațintind
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 748 din 17 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Vreme oportună Stare de mizerii Inimă nebună, Nu vreau să te sperii Întrebări la care Nu găsești răspuns Orice eșec are, Câte-un tâlc ascuns Latră câini și iată Dacă te mai mușcă Nu pui dintr-odată Mâinile pe pușcă Plânge luna-n nori Peste-un lac cu nuferi Lacrimi și viori: Te-ai născut să suferi Plângi dar te alină Și-apoi iar la drum
INIMĂ NEBUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342355_a_343684]
-
probleme. De data aceasta, ghemotocul, n-a mai vrut să-și exprime bucuria revederii cu vârful cozii sale micuțe și nostime, ci începu a mă luă la rost, când urlându-mi ceva, un fel de jale a sa interioară, când lătrându-mi serios și de zor, cu glasul său cristalin, un fel de argumente de-ale sale. Eu, care speram că se va lua în joacă cu ceilalți căței și, astfel, va putea să-mi uite repede copiii, îmi făceam procese
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
poarta cât el de înaltă, îl privea pe acel om cu atâta insistență, încât era imposibil să nu înțeleagă „de vorbă bună”, că nu este nimeni acasă și, deci, nu are rost să intre degeaba în „curtea lui”. Foarte-foarte rar lătra, chiar și dacă era vorba de joacă. De mârâit, rare ori se întâmpla să o facă, doar atunci când unii copii mai mari încercau să-i bruscheze pe ai mei, neținând cont și de prezența lui veșnică, doar în preajma lor, niciodată
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
ferindu-se, de evenualul pericol al mașinilor, exact ca un om mare. Și cel mai curios, din toate cele ce am sesizat la el, a fost că nici unul dintre cățelușii mai micuți purtați în lesă de stăpânii lor, nu-l lătrau când se întâlneau cu el pe stradă. Le era parcă, un fel de prieten sau frate mai mare. Să se oprească, cumva, din drumul lui să-i miroase, așa cum obișnuiesc mai toți câinii să facă, nici vorbă! Parcă avea timpul
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
nu sperii satul, Iar de rău, nu-mi șade bine; Când mă duc, ades, cu capul, Fac o baie de mulțime. Și, lânga mine, câți slugoi!... Că tu știi, cum sunt românii: Nu are câmpul păpușoi Și pe străzi ne latră... câinii! Aș fi pus un prim-ministru... O femeie... genială, Ca să-mi scrie, în registru, Nu ce fierb românii-n oală, Nici dacă țara mă vrea mort, Gropi de mai sunt în trotuar, În ce sătuce săli de sport, Să
DOAMNE, DE-MI DĂDEAI ŞI MINTE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342562_a_343891]
-
Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului[i], auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară pe gerul care crapă pietrele. Nicolae Matei - care păzea de ani de zile această clădire - moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
afară pe gerul care crapă pietrele. Nicolae Matei - care păzea de ani de zile această clădire - moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și-și puse întrebarea: “Cine putea să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. Când Nicolae se uită pe fereastră, văzu cursele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și-și puse întrebarea: “Cine putea să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. Când Nicolae se uită pe fereastră, văzu cursele repetate ale cățelușei. Aceasta zgârâia cu insistență la ușa sa, lătrând continuu. Paznicul nu prea avea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. Când Nicolae se uită pe fereastră, văzu cursele repetate ale cățelușei. Aceasta zgârâia cu insistență la ușa sa, lătrând continuu. Paznicul nu prea avea chef să părăsească căldura camerei, să vadă ce vrea cățelușa. Dinspre lac nu putea să vină niciun pericol, care să amenințe siguranța clădirii aflată în paza sa. Totuși, enervat de insistențele cățelușei și intrigat de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]