2,167 matches
-
îngropăciune, am mers în urma lui ținându-i calul de zăbală, înșeuat și cu armura ca de război. Alături de mine, în spatele lui Rodoald, se afla skilpor-ul, scutierul, prezentându-i armele. După ce, la ușa bisericii San Giovanni, scutierul a frânt în două lancea regelui său, și Rodoald, o săgeată, mi-am frânt și eu lama spadei într-o piatră de pripas, am dat ordinele cuvenite și l-am lăsat pe Rotari pe mâinile călugărilor. Viața mea publică luase sfârșit, deoarece n-aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dus mâna la sabie. Era în fața mea, cu spatele către mine, și-odată s-a prăbușit și nu știam cum să-l sprijin și ce are, până l-am așezat frumușel lângă căruță și-atunci am văzut că avea o lance înfiptă în piept. Din colțul gurii i se scurgea sânge înspumat. S-a uitat în ochii mei, ia inelul, a spus, și du-te la Snagov la icoana lui Pampu și îngroapă-l acolo pentru iertarea păcatelor mele, căci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lase doi câini, dintre care unu era cel mai bun ciobănesc. Toate bunurile Leei și ale Rahelei urmau să fie luate de Iacob, la fel bijuteriile și hainele purtate de Zilpa și de Bilha. Iacob a cerut și mantalele și lăncile fiilor săi, două războaie de țesut și douăzeci și patru de minae de lână, șase coșuri mari de grâu, douăsprezece urcioare de ulei, zece burdufuri de vin și ploști pentru apă din piele, câte una pentru fiecare om. Dar asta era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întrebat ce-i acolo, ce-ai văzut?, și atunci Puiu și-a făcut cruce, spunând că Frunză ăștia nu știu de glumă, ăștia chiar au omorât pe cineva, a văzut el limpede că-n fața postului de observație e o lance înfiptă în pământ, cu un cap însângerat de copil în vârf, și atunci i-am spus că nu cred, și pe mine să nu mă prostească, dar Puiu mi-a zis, dacă nu cred, să mă uit și eu, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a zis, dacă nu cred, să mă uit și eu, m-am sprijinit deci și eu pe un genunchi și m-am uitat și am văzut cum deasupra miradorului dădeau târcoale porumbei și, într-adevăr, în pământ era înfiptă o lance, doar că nu se vedea ce avea în vârf, pentru că un sac de plastic, de la îngrășăminte, era tras peste acel ceva și, legat în partea de jos, nici forma nu i se distingea prea bine, dar retrăgându-mi capul înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
marginea lanului, m-am pus pe burtă, s-a apropiat și Puiu, punându-se pe burtă și el, ei, și când ne-am uitat din nou și am văzut postul de observație și, în fața lui, capul de copil înfipt în lance, atunci ni s-a făcut și mai sete, și Puiu a spus că lui nu-i mai pasă, el se-ntoarce după plosca lui, pentru că de la tâmpenia asta de vopsea are o amăreală în gură, dar nu s-a clintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
puțin și mi-am mai scos o dată capul din grâu, porumbeii tot mai planau pe deasupra postului de observație, am văzut că de jur-împrejur, pe o rază de vreo treizeci de metri, grâul era călcat în picioare, santinelă nu era, de parcă lancea aia i-ar fi ținut locul, și atunci m-am uitat în spate, spre locul unde se cafteau ceilalți, dar în afară de grâul care se unduia la mișcările lor, nu se vedea nimic, apoi cineva a sărit din grâu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ridicat în picioare și, cât am putut de repede, am început să alerg spre postul de observație. Când m-am ridicat în picioare, mi-am pus în gând ca nici de-al dracu’ să nu mă uit mai îndeaproape la lance, dar, ajungând lângă ea, n-am rezistat, am tras cu ochiul și am văzut că mânerul era plin de sânge, se vedea că și în punga de plastic se adunase sânge cam cât lățimea unei palme, dar ce anume era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i bai, atunci trebuie să zic numai că-i destul și că mă predau, și în clipa aia cuțitul din mâna lui frate-su are să se oprească și eu o să fiu liber să plec, iar eu m-am gândit la lancea înfiptă în pământ și la sângele care se prelingea din sacul de plastic, și știam că de-acum pentru mine e totuna, și atunci am spus că cinstit ar fi dacă și Romulus și-ar pune palma lângă a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
palma lunecoasă de sânge, și am vrut s-o las naibii de minge, să rămână acolo unde e, dar atunci m-am gândit că nici de-al dracu’ n-o s-o las, și m-am ridicat și am alergat la lance, am smuls-o din pământ, am luat sacul de plastic din vârf, am aruncat lancea cât colo și, cu sacul în mână, am început să alerg înapoi, spre Marele Copac. În timp ce alergam, am simțit cum din sac țâșnește un jet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acolo unde e, dar atunci m-am gândit că nici de-al dracu’ n-o s-o las, și m-am ridicat și am alergat la lance, am smuls-o din pământ, am luat sacul de plastic din vârf, am aruncat lancea cât colo și, cu sacul în mână, am început să alerg înapoi, spre Marele Copac. În timp ce alergam, am simțit cum din sac țâșnește un jet gros de sânge, de era să-mi alunece sacul din mână, după greutatea lui mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gura căscată, din mijlocul peretelui, de deasupra căminului, un leu cu coama zbârlită ne privea fioros, lângă el, pe un panou negru de lemn, două coarne de rinocer străpungeau aerul, iar intervalele între toate astea erau pline de scuturi colorate, lănci și săbii din oase gălbejite, într-o ramă groasă de aur, o fotografie mare a unui negru cu ochelari, i se vedeau doar capul și umerii, purta o uniformă cu fireturi aurii, iar pe cap o tocă din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că-i foarte nervoasă, și era atâta liniște încât trebuia să zic ceva, așa că m-am uitat la ambasador și l-am întrebat că nenea ambasador unde-a fost ambasador, și atunci el a arătat spre perete, spre trofee și lănci, spre scuturile și săbiile de os, și mi-a spus că în Africa, la care eu n-am zis nimic, m-am uitat în jos, văzând că și covorul era făcut din bucăți de piele de zebră, și atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
erau cu totul deosebite, negrele erau sculptate din lemn de abanos, iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru, albele era toate schelete, iar negrlee, demoni, cu capete de om și trupuri de fiară, care țineau în mâini lănci și săbii și barde și cuțite zimțate, iar ofițerii purtau centuri și colane la gât, din cranii și oase și urechi și mâini de oameni, înșirate pe lanțuri, toate detaliile erau sculptate cu migală, iar chipul regelui alb semăna leit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
le-au făcut, erau și destul de tocite și nici ce anume reprezintă nu se vedea prea bine, parcă am recunoscut în ele niște case și animale și o mulțime de siluete umane, unele țineau arcuri în mână, altele vânau cu lancea mistreți și urși de pe un car tras de cai, mai era acolo și un uriaș, culcat la pământ, dar nu-mi dădeam seama dacă era femeie sau bărbat, pentru că din figură îi rămăseseră doar ochii, restul fusese spălat de zăpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-apropie, că au și luat-o pe coajă, să bage bine la țeastă, el nu-i fitecine, a-nvățat să se bată în Deltă, de la lipoveni, dar toată gașca lui Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook Întâlnit la cafeneaua gării Angers-Nord, să-și „Împlânte lancea Într-o halcă oarecare”. Cu această speranță, la ora douăzeci și trei, Îmbrăcat cu un pantalon alb și o cămașă sport bleumarin, coborî spre centrul generator de zgomot. Aruncând o privire panoramică peste mulțimea dansatorilor, Îl zări mai Întâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
baltă de sânge și niște rămășițe. Trebuia să-l ucizi și să-l iei cu tine, dar asta - o știa - nu era un lucru simplu. Cugetă îndelung. Apoi coborî din copac și se întoarse la mlaștină. Luă din colibă o lance groasă cu vârf de fier legată cu o frânghie lungă - arma lui de vânat caimani - și se urcă în caiacul șubred. Ocolind mangrovele, pătrunse pe gura largă a râului domol, aproape lipsit de curenți. Vâsli îndelung, tacticos și fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Înaintă și mai încet și, trecând de cotul râului, îi putu vedea, aproape chiar în același loc în care îi lăsase, grohăind și păscând, pentru că aceea era viața lor. Se trânti cu gura în jos pe fundul ambarcațiunii, își pregăti lancea pe o parte și de abia arătându-și ochii și un braț, vâsli cu mâna, lăsând caiacul să se apropie de mal cu nevinovăția unui trunchi de copac în derivă. Un pecari își înălță capul și îl privi stăruitor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
colții gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri -, acel colț al Amazoniei devenea unul dintre locurile cele mai oribile de pe planetă. Căută locul cel mai adânc, departe de norul de țânțari, verifică dacă lancea, funia și lanterna erau așezate în ordine, mâncă o felie de papaya și două banane și se tolăni să contemple noaptea ce se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se povestise că indienii și garimpeiros vânau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se povestise că indienii și garimpeiros vânau jaguarii. Se trezi mârâind și prost dispus. Făcu baie, mâncă pastă de guayaba, manioc și banane prăjite și începu să-și pregătească lunga călătorie la Santa Marta. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
când ai luat-o pe Piá. Răspunsul tău a fost clar: albii nu vor pacea noastră. Noi nu o vrem pe a lor. — Nici eu n-aș accepta-o. Se întrerupse. Xudura se ridicase în picioare și cu ajutorul a două lănci, scotea din apă pieile șiroind. Le arătă ajutoarelor sale cu un gest orgolios, înfipse în pământ un capăt al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe a lor. — Nici eu n-aș accepta-o. Se întrerupse. Xudura se ridicase în picioare și cu ajutorul a două lănci, scotea din apă pieile șiroind. Le arătă ajutoarelor sale cu un gest orgolios, înfipse în pământ un capăt al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat de cei patru de nedespărțit. — Ce se întâmplă acum? — Nimic. Morții vor rămâne aici toată noaptea ca să poată medita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la victimele lor. José Correcaminos trase iute o palmă și strivi cinci dintr-o lovitură. Poate că țânțarii or să-i oprească pe albi, spuse el... Se îndepărtă spre coliba lui, lăsându-l singur cu macabrele piei atârnând de vârfurile lăncilor. Nu mai aveau nici o formă; erau ca niște cârpe vechi care se scurgeau încet și era greu să admiți că fuseseră cu o zi înainte nasul, gura și urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]