2,011 matches
-
să fie vorba de amețeală, doar văzusem ce spectacol dăduse pe mobil - lucru care elimina din discuție cea mai neplăcută explicație pentru starea ei de șoc. Bănuiam că Marie știe destul de bine cam ce era acolo jos. Bez îndepărtă lumina lanternei de Marie. Abia dacă reușea să creeze o lucire slabă pe suprafața apei, care părea la fel de neagră și de groasă ca țițeiul. Dar, după aceea, începu să se distingă ceva, o formă slabă, care stătea pe fundul apei și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de umflate încât abia dacă-ți dădeai seama ce fusese. Marie începu să țipe dintr-odată, scoțând niște sunete ascuțite, înalte și atât de neomenești de parcă ar fi fost un pescăruș care-și urmărește prada. Tresărirăm cu toții, iar Bez scăpă lanterna; se auzi cum cade în apă cu un zgomot puternic și apoi se stinse. Forma dispăru. Marie țipa din ce în ce mai tare. —E Violet! țipa ea. E Violet și e moartă! S-a înecat! Ah! Ah! Se auzi un zăngănit, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
adâncă apa, acolo jos. —Bun, zise polițista notând, să reluăm puțin ordinea evenimentelor. Marie Pratesi coboară scara, urcă la loc să vă spună că e ceva acolo jos, se întoarce să verifice, începe să țipe când vede corpul în lumina lanternei și cade de pe scară. — Cade cu scara, o corectai eu. La început am crezut că se rupsese cu totul din perete, ceea ce ar fi fost un dezastru. Dar, după aceea ne-am dat seama că se desprinsese numai treapta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
complet epuizată. Toate secvențele în care se foloseau mobilele mele se terminaseră, oricum. Am pornit-o prin culise în speranță că voi da de Hugo. Amfiteatrul era cufundat în beznă; nu se zăreau decât capetele incandescente ale țigărilor și creioanele lanternă pe care spectatorii le foloseau pentru a urmări acțiunea pe scenariile lor. Încet-încet, am dat de ușa de lângă boxe și am pătruns prin ea într-o altă lume. Amfiteatrul, construit pe la 1880 și restaurat de minune cu bani din loterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri -, acel colț al Amazoniei devenea unul dintre locurile cele mai oribile de pe planetă. Căută locul cel mai adânc, departe de norul de țânțari, verifică dacă lancea, funia și lanterna erau așezate în ordine, mâncă o felie de papaya și două banane și se tolăni să contemple noaptea ce se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau, gâfâituri ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pradă în stare să ofere o piele de peste o sută de pesos. Dacă depășea treizeci de centimetri, animalul era imens și dacă ar încerca să-l rănească, ar fi sfârșit el însuși, însoțit de harpon și ambarcațiune, pe fundul lagunei. Lanterna licări de două ori și se stinse lin. Ar fi fost în zadar să încerce să o reaprindă; nu mai era nimic de făcut decât să aștepte, să se obișnuiască din nou cu întunericul și să spere că animalul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Brunetti cu zarva pe care o făcură pașii lui, reverberând În tot spațiul de sub pasarelă. Cât de Încet trebuie să fi venit, dacă Brunetti nu-l auzise până când nu se aflase direct deasupra sa. Rămas singur, Brunetti scoase din nou lanterna din buzunar și se aplecă iar deasupra cadavrului lui Ruffolo. Purta un pulover gros, nu avea jachetă, așa Încât singurele buzunare erau cele de la blugi. În buzunarul de la spate avea un portmoneu. Conținea lucrurile obișnuite: cartea de identitate (Ruffolo avea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o foiță diafană. Iar Ruffolo, sărmanul, nesăbuitul de Ruffolo, zăcea mort la picioarele lui. Șalupa se auzi de departe și apoi țâșni afară din Rio di Santa Giustina, cu girofarul albastru de pe cabina din față pus În funcțiune. Își aprinse lanterna și-o Îndreptă pe direcția lor, oferindu-le un reper pentru a se apropia de plajă. Veniră cât de aproape putură, apoi doi polițiști trebuiră să Îmbrace cizme pescărești Înalte și să vină spre insulă pe jos prin apa puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
clipele acelea, undeva, pe la marginea pământului, numai acolo, prins Între propriile fiare vechi, și Între lătrăturile cineva, ba, poate, chiar Nicu Stegaru, și să râdă de mine. Mai câinilor din Întreagă acea parte a comunității, nu! Se pomeni cu o lanternă Între ochi. Iar, de dincolo de lanternă, cu glasul lui, Nicu Stegaru, speriat: care ești, mă; și ce cauți, tu, acolo, tu-ți ... Auzi, dar nu răspunse. O clipă nu se mai zbătu. Apoi, reîncepu lupta cu fiarele vechi. Ai, mă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
numai acolo, prins Între propriile fiare vechi, și Între lătrăturile cineva, ba, poate, chiar Nicu Stegaru, și să râdă de mine. Mai câinilor din Întreagă acea parte a comunității, nu! Se pomeni cu o lanternă Între ochi. Iar, de dincolo de lanternă, cu glasul lui, Nicu Stegaru, speriat: care ești, mă; și ce cauți, tu, acolo, tu-ți ... Auzi, dar nu răspunse. O clipă nu se mai zbătu. Apoi, reîncepu lupta cu fiarele vechi. Ai, mă, nu răspunzi? Care ești, mă, acolo
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
luase, drept colaborator. Peste zi a găsit de muncă, ceva, la un bar, nu prea Îndepărtat, de acel punct de pe Terra. Acel autentic, și, cu adevărat, buric al pământului, pentru eroul nostru. Seara a venit la canton. Și-a aprins lanterna. A mâncat ceva. A activat aparatul de radio, cât o tabacheră, și, cu el alături, Încerca să adoarmă. Când, cineva, i-a bătut În ușă. Intră, a rostit, el, că nu e Încuiat. A intrat Zuca. Tu?, a Întrebat-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
era pe măsură, nu degeaba plecaseră bătrînii. Thomas a mai făcut un duș, apoi s-a culcat la loc. Bert adormise iar. Au fost treziți de un strigăt puternic: „Nu mișcă nimeni!“ Nu s-au mișcat, vedeau doar lumina unei lanterne Îndreptate spre ei. Apoi cineva a aprins și plafoniera. Thomas, În somn, Își trecuse un braț peste pieptul lui Bert. „Nu mișcați!“ Au fost fotografiați cu telefoanele mobile; doi bărbați În uniformă de polițist și un altul, un brunet cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
baza militară, la penitenciar. nicăieri, nimeni. Clădirea circului, Bursa, Biblioteca națională, Pavilionul de expoziții... nimeni. metroul ! Dumnezeule, cum de nu s-a gîndit ? X intră într-un magazin de articole electrice, se echipează cu o cască și cu mai multe lanterne puternice. Coboară în prima stație de metrou și străbate cîteva dintre galeriile orașului. Cînd urcă din nou la suprafață tocmai răsare soarele. X se întoarce acasă, se baricadează înăuntru. trage din nou storurile la ferestre și închide ermetic obloanele de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se mișcau în zig-zag cu repeziciune. Betty se apropie de Ken, îi puse o mînă pe umăr, îl mîngîie ușor pe ceafă. — o fi vreun party, spuse ea. Un party al aricilor. Ken se întoarse la mașină ca să caute o lanternă în timp ce Betty continuă dialogul cu aricii. Cum v-ați adunat voi aici, mă ? V-ați dat întîlnire, da ? Unde vă duceți voi așa ? aveți vreo treabă precisă ? este noaptea în care vă iubiți voi ? Da ? măi, proștilor, de ce vă iubiți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Unde vă duceți voi așa ? aveți vreo treabă precisă ? este noaptea în care vă iubiți voi ? Da ? măi, proștilor, de ce vă iubiți voi în mijlocul șoselei ? Ken stinse farurile mașinii și reveni lîngă Betty la lumina ceva mai puțin violentă a lanternei. toate formele sferice de pe șosea intrară într-o agitație febrilă și în cîteva zeci de secunde nu rămaseră pe asfalt decît dîrele lipicioase amintind de traseele dezordonate ale aricilor. Cred că putem pleca, spuse Ken. — De ce nu există niciun panou
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
într-un cilindru. — nu vrea, confirmă Ken. Calmul lui Ken o neliniști și mai mult pe Betty. — ne-au blestemat aricii, spuse ea. Ken ieși din nou, ocoli fără grabă botul mașinii, ridică încet capota și examină superficial, la lumina lanternei, intestinele metalice ale vehiculului. — Ce i-ai făcut ? întrebă Betty. Ken consideră că întrebarea lui Betty nu merita efortul unui răspuns. în schimb, aplecat peste motor, smulse cîteva fire metalice din alveolele lor și se apucă să le analizeze cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se îngerii spelbi, strâmbându- și nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor dozatoare de aramă, se potrivise de necăjea o pereche de zaruri un alt mare înger decăzut, un gogîltan de primă linie, cel ce se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hotărât ca tu să ne faci vizita medicală..." - Vizita medicală, bineînțeles... Are susur de Boccacio, banditul... Și Necuratul, jucîndu-și cu mișcări absente sextantul, se uită, ațâțat, în spate, după o cocioabă, de parcă i s-ar fi pus un semnal de lanternă în ochi. Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe barierele Bucureștilor, devorând cu repeziciune hartanele aeroportului Băneasa, ale blocurilor cu olane, lacului, stației Peco, podului Constanța, zbârnâind o clipă în trecătoarea formată între clopoțeii Vilei Minovici și silueta de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
majore, dispuse în triunghi, extrase, la întîmplare, o lamă. Într-adevăr, în acea clipă, pata de grăsime impregnată de unsoarea pișcoturilor, pe schița de mână trasată de talmudist, începu să se plimbe, încet, precum un spot de lumină al unei lanterne. Peste străzile, parcajele, umbrarele și părculețele, desenate pe acea schiță de mână. Pata de grăsime se opri în jurul unei piațete... 127 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI de coif, cu vârful în sus, undeva în dreptul liniei dublu sinusoidale a nasului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune, de sub plapumă și își trase peste izmană pantalonii de pijama. Stilou sau pix nu ceru. Dacă vreuna dintre ideile care erau de așteptat de la el avea să i se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elanul lor. Aceasta explică ușurința cu care se contrazic, lucrurile luînd mereu întorsături neașteptate. "Nici o latură logică, sau de analogie, sau de succesiune, nu leagă între ele aceste idei-imagini, afirmă Le Bon, ele se pot substitui unele altora ca lentilele lanternei magice pe care operatorul le scoate din cutia în care erau așezate una peste alta. Se poate vedea cum într-o mulțime se succed cele mai contradictorii idei, în funcție doar de conjunctura momentului. Mulțimea se va afla sub influența
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În beznă. Cum să mai livrezi produsele? Dar acest lucru s-a Întâmplat, iar povestea a devenit acum o parte a culturii simbolice a companiei. Fără a se consulta cu cineva, o operatoare de la linia de asamblare a cerut o lanternă de la echipa de Întreținere. Împreună cu altă femeie, a reușit să facă o presă și a Început să facă obiectele manual. În timp ce una ținea lanterna, cealaltă producea piesele de care clientul avea nevoie urgentă. Componentele au fost terminate la timp și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
companiei. Fără a se consulta cu cineva, o operatoare de la linia de asamblare a cerut o lanternă de la echipa de Întreținere. Împreună cu altă femeie, a reușit să facă o presă și a Început să facă obiectele manual. În timp ce una ținea lanterna, cealaltă producea piesele de care clientul avea nevoie urgentă. Componentele au fost terminate la timp și livrate conform Înțelegerii. Întrebate de ce au luat inițiativa de a face piesele, una dintre femei a răspuns: „N-am vrut să ne Încălcăm promisiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Să notăm, În sfîrșit, În volumul Patmos și alte șase poeme, conservarea aceleiași structuri, de pildă În poemul XI: „Orice voce aprinde o stea palidă /.../ Crinii loviți Își răspund din loc În loc”; sau, Într-unul din cele Șase poeme finale ( Lanterna magică), următoarele versuri ce se integrează perfect suitei ilustrative pentru relația dintre „agentul” transformator (aici, cuvîntul) și obiectul căruia i se așteaptă răspunsul: Sau vei mai ști cuvîntul curea de transmisiune Care va da mișcare roților mari din inimi? Lumina
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]