1,194 matches
-
barul unui aeroport, adâncit într-un fotoliu de piele verde, cu o ceașcă de cafea în față. Abia mă întorsesem dintr-un zbor periculos. Purtasem avionul deasupra unui vulcan în erupție și coborâsem foarte jos, ca să măsor temperatura trâmbelor de lavă și fum. La un moment dat, nu mai văzusem aproape nimic, totuși nu-mi fusese teamă. Sfidasem primejdia, coborâsem și mai mult, dincolo de limita la care îndrăznise vreodată un alt pilot să coboare. Zburasem ca într-o noapte de foc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să ne întrebăm: oare ce înseamnă modern? Conceptul, filosofic sau nu, are corespondent în realitățile cu care ne războim? Este cu adevărat ci- vilizată și umanizată lumea contemporană? Nu cumva practici, poate chiar mentalități, ale timpului primitiv răbufnesc precum o lavă, bul- versând până și mințile înțelepte? Greu de răspuns, iar un răspuns drept nu cred că ar fi prea favorabil omului care se pretinde modern. Oricum, în Aubasine epocile coexistă în chip armonios și în- curajator pentru oamenii care nu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
risipirea pâclelor a căror apariție n-o înțelegea? Atunci sporea în el nemulțumirea că nimic nu este cum ar dori el. Îl cuprindea o stare de agitație, întruna izbucnind din străfundurile lui în unde care nu se mai terminau, precum lava, fumul și cenușa unui vulcan deloc furios, chiar blând în manifestările sale, care își epuizează forțele catastrofale numai într-un permanent mârâit și o fără de sfârșit clătinare, menite să nască obișnuința și să te adoarmă și cu atât mai primejdioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le face să danseze, să-și schimbe culorile de la unul la altul, într-o plăcere de gheare viguros înfipte dintr-o carne în alte, până la sângele care se sparge în sfere albe, roșii, fără gravitație, zâmbetul lui mă saltă cu lava din tălpi, măi?! ție îți cam place de el, spune Cezar, da, cum să nu, și tu și eu căutăm același lucru în toate sensurile. Bianca, am pierdut un prieten, ce faci, ție îți pare rău, chiar suferi, am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și m-ai ținut deasupra, ca să pot deosebi adevărul de minciună, binele de rău, iubirea de curvăsărie. Privi iar pe fereastră spre liniștea străzii. Gânduri vechi, umiliri, siluiri de tot felul, chinuri cu greu îndurate năvăleau, țâșneau din trecut ca lava unui vulcan în plină erupție, imposibil de stăvilit. Răni vechi și adânci pe care le credea cicatrizate sângerau din nou. Și totuși, peste toate acestea, un singur lucru rămăsese curat și îl recunoștea, chiar și acum, ca vrednic de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar fi vrut să se apere de o viziune de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah! Ignorau toate ordinele de retragere. Luptau cu încrâncenare, cu un fel de obidă neagră, cu o mare sete de răzbunare... lavă de ură... Ura asta a mujicilor l-a doborât pe Napoleon. N-a fost un război pe viață. Nu, nu! A fost un război pe moarte. Ah, n-ai cum să înțelegi! Cine nu a trăit pe pielea lui Borodino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Gândul curcubeu ce su[i]e limpede și pur, / Fruntea lună-nouă răsturnată-n visul de azur...// Uite, Doamne, toate ușile cerești mi sau deschis! / Vai, dar cine îmi rotește fruntea peste-abis?... Cine, Doamne?... Cine? ... / Cine-știe-cine / Își tălăzu[i]ește-oceanele de lavă-n mine!...” (Constantin Rotariu, Psalm, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 7); „Sat ascuns pe culmi și văi / cu oameni buni, cu oameni răi, / mai scos în lume tainic foc / să-mi cat durere și noroc. Cu miorițe m-ai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
zece ani”, - Honduras și San Salvador fac schimb de prizonieri - 58 hondurieni contra 27 salvadorieni. În timp ce: - moare Blaiberg, celebrul chirurg finlandez Matti Sulamaa contestă categoric grefele cardiace, iar ’Osservatore Romano se pronunță în favoarea lor, - un turist francez piere acoperit de lava unei erupții de slabă intensitate a vulcanului Stromboli, - doi turiști britanici acuză doi ucenici dintr-o măcelărie pariziană de a fi brutalizat două lebede negre din parcul Monceau, - specialiștii sovietici pun la punct un aparat, mic cât un pachet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Unge-te cu ulei înainte să te dai cu săpun. Săpunește-te bine, Sampath. Căldarea se înclina când funia era smucită de jos, iar apa curgea din ea sub forma unui jet care prindea lumina zorilor și se prelingea ca lava topită. Apoi, bucurându-se de timpul liber, Sampath stătea înfofolit în pătură și își usca părul la soarele din ce în ce mai puternic, în timp ce îi era pregătit micul dejun. Când venea vorba de mesele sale, toate eforturile lui Pinky de a se cățăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
implicit ar fi putut fi ocolită. Dar ea stătea în drum. Mă făcea să mă-mpiedic. Nimic nu o putea ocoli. Parcă menită mie, ea rămânea totuși cu neputință de cuprins cu privirea, era într-un loc un câmp de lavă abia răcită, într-altul bazalt încremenit de mult, care se statornicise pe depozite și mai vechi. Și cu toate astea se cerea săpat strat după strat, sortat, înzestrat cu un nume, cerea cu tărie cuvinte. Dar încă mai lipsea fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era luata. Coborâm amândoi în Antahanarivo. Nu eram foarte sigur dacă e cea mai bună soluție, dar de data asta trebuia să-i dau o lecție îngîmfatului ăla de J.P. De Vero nu mă atinsesem încă, deși frigeam amândoi ca lava. Cred că asta îl și oftica cel mai tare pe J.P. Ne-a supravegheat din prima secundă. Convingerea că între noi nu s-a întîmpiat nimic nu a avut-o decât după ce i-a confirmat prietenul lui cel mai bun
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tactul intim, în timp ce împinge trupul femeii spre în jos, reușind astfel să o facă mai mică în ochii lui și în ochii ei. Nebuna ar vrea să riposteze, dar gândurile ei nu mai sunt gânduri acum. Gândurile ei sunt doar lavă fierbinte care-i curge printre picioare. Mintea ei păstrează totuși o fărâmă de luciditate, care o ajută să înțeleagă mesajul evident. Așa că nebuna nu mai comentează gestul bărbatului în nici un fel și se supune. Mâna ei găsește repede sexul deja
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
aer. Iarba din parcuri fusese pârjolită și peste tot vedeam numai câmpuri de cenușă fumegândă. Asfaltul de pe străzile orașului era crăpat și crevase imense se căscau sub picioarele noastre, trebuia să fim atenți pe unde pășim, ca să nu cădem în lava care clocotea în adâncuri. Ardeau focuri, peste tot. Și din când în când, auzeam câte o explozie. Am văzut un zgârie-nori prăbușindu-se. Iar tu erai foarte calm. În timp ce mergeam, pământul ni se surpa sub picioare, iar tu mă luai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
încât cel mai frumos grâu să fie cel semănat în acea zi de decembrie 1939. Între orele 17 și 19 am revăzut la televizor filmul despre devastatorul cutremur din anul 79 când orașele Pompei și Herculanum au fost îngropate sub lava clocotitoare și cenușa Vezuviului depusă în straturi de 20-25 de m. Atunci a pierit Pliniu cel Bătrân, iar Pliniu cel Tânăr, ca martor ocular, a descris cataclismul și nu a fost crezut de contemporani și de istoricii secolelor următoare. După
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
răcit de la exterior către interior. Profesorul: Așa se explică încă miezul fierbinte al Pămăntului, format mai ales din uraniu radioactiv și potasiu, cu o temperatură de peste cinci mii de grade, din care mai ajung la suprafață căte un vulcan cu lava lui incandescentă. Aurora: Ce s-ar întămpla dacă ar exploda odată miezul incandescent și radioactiv al Pămăntului? Evelin: Un Pămănt pustiu, fără viață care va aștepta iar milioane de ani ca să revină la viață. Din cer vor cădea iar meteoriți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tentația lui Manara de a trece granițele domeniului erotismului. Poetica lui Manara este aceea a subversiunii, parodiei și reveriei. Corpul feminin și sexualitatea nu mai sunt prezențe marginale, ci expresia unei forțe vitale la fel de puternice și de de vizionare precum lava viselor. Cochetând cu teritoriul interzis și controversat al sexualității, Manara combină referința la trup și energiile sale cu o viziune cosmică ce anulează, ca și la Pratt, disciplina verosimilității realiste. În ciclul dedicat rebeliunii sexuale și eliberării de cenzura frigidității
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mor, Și înnoit și ager alerg - subtil fior - Prin săli orgolioase ori umede caverne... Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atîtea existențe și tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orgolioase ori umede caverne... Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atîtea existențe și tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
femelă. Smulgîndu-ne din cercul puterilor latente, Vieții universale, adânci, ne vom reda; Iar nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
largă, cu strofe ca arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși un suflet frenetic. Dacă în forma parnasiană a versurilor se resimțea influența lui Hérédia și Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate și în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
diferențierea ei se arată totală: poezia lui I. Barbu nu era nici pur formală, ca cea a lui Hérédia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle; sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care din nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentaculele lichide. În creația aceste poezii dionisiace, din care Panteismul era cea mai caracteristică, influența lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază a activității poetului se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aceste poezii dionisiace, din care Panteismul era cea mai caracteristică, influența lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază a activității poetului se prezenta, așadar, sub forma paradoxală a unei intense vieți ascunse într-un înveliș dur: lavă prin proveniența ei minerală și totodată și prin incandescență și neliniștea vieții tumultuoase; fuziune de elemente contrarii, a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scădere, printr-o astfel de particularitate, influența lui Ion Barbu asupra poeților tineri în ultimul deceniu a egalat aproape influența lui Tudor Arghezi...1 Eugen LOVINESCU Ion Barbu a început prin poezii de stil parnasian, glorificând dionisiac marile forțe geologice, lava, munții, banchizele, natura inertă ă...î. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe Ion Barbu, Joc secund, ed. Cultura națională, ă1930î. poduri de raze de zodia celeilalte poezii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lipsește tocmai pentru că există încă prea numeroase interpretări posibile, dar prea compartimentate. Dinu FLĂMÎND Prima poezie a lui Ion Barbu ă...îFiință, devenită apoi Elan, a apărut în "Literatorul" lui Macedonski în septembrie 1918. Ea reapare împreună cu alte patru poezii (Lava, Munții, Copacul, Banchizele) în "Sburătorul" în 1919, unde poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche, Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Luntrea, Solie, Când va veni declinul..., Râul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]