4,107 matches
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > MĂ PIERD ÎN CLEPSIDRA SPERANȚEI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Fiecare gând al sentimentelor târzii, fiecare zbor de inimi înflăcărate, cuprinse în adiere de vis zâmbitor, mă leagănă în hamacul de stele călătoare. Împreunarea mâinilor noastre este strigatul puternic al munților scăldat în ecou de lumină, culoare și dor. Șoaptele tale sunt valuri îndrăznețe care-mi inundă ființă și mă supun într-un tandru ritual al desăvârșirii uitând
MĂ PIERD ÎN CLEPSIDRA SPERANŢEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349296_a_350625]
-
vie pielea opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate și gât. Mă abandonasem fericită, vibrând sensibil, lăsându-mă legănată de rotunjimile trupului său până în vârful degetelor și până în adâncul sufletului meu confuz. S-a întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopții, în acel vis care începe acolo unde sfârșește reveria și unde sufletul și lumea, amestecate în una și
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
sărut de toamnă, unul de iarnă. Un sărut - un copil. Ți-aduc odrasla unei nopți cu aripi de sânge, au arome și aur, cu diamant geros, lampa angelică se sparse. La ora surâsului privelnic, fața părintelui se lumină. Maica își legăna pruncul. Genunchii-s reci, primește pruncul. Violă și clavecin în glas. Femeia curge-n alb, gurile sunt arse, azurul însetat te soarbe. Poetul spunea, ce spunea el? Azi noapte el s-a dus să se plimbe prin Calea Lactee, ești
ASTERISC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349323_a_350652]
-
rezonând în veșnicie. Din perspectiva tradițională a țăranului român, pământul pe care îl avea era o punte spre Dumnezeu, era un dar al lui Dumnezeu care îi oferea omului sursa vieții trupești dar și duhovnicești, căci din holdele ce se legănau în bătaia vântului se cocea pâinea albă ca fața Domnului din care, la vreme rânduită, în Sfânta Biserică, la ceas de sărbătoare, țăranul se împărtășea. Dezrădăcinat, deposedat, depersonalizat, omul intră, dintr-o dimensiune spațio-temporară a sacrului, într-una a absurdului
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
în chimonouri, care le obligă să facă pași marunței. Când umblă în chimonouri simți că se mișcă în alt ritm decât cel al străzii, mișcarea lor nu e sacadată, făcută din pași mari și decisivi. Dimpotrivă, ele par să plutească, legănându-se ușor. Am avut șansa să vedem și o nuntă tradiționala. Mirii erau intr-o caleașcă, o trișcă trasă de un om. Mireasa era imaginea frumuseții desăvârșite, avea o față albă impecabilă, cu un ruj roșu aprins, un chimonou alb
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
râul, și luna, și prundișul, și pustietatea zăvoaielor. Numai eu eram alta. M-am scufundat și am înotat către noua mea casă. În drum mi-am zărit lopățica, lunecată între două pietre. Valul o izbea și o făcea să se legene și să sune ușor. Mi-a venit să râd. Biata mea lopățică! La ce mi-ar mai folosi acum? Am lăsat-o acolo unde era și m-am dus să-mi încropesc un culcuș. Și să aștept, să aștept... — Ce
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
în versuri despre țară, Ca tine în ea,la fel trăiesc și simt, Chiar dacă eu ,nu am muncit „afară”, Sunt în țara mea, străin și oropsit! Nu mai cunosc potecile străbune. În bălării ne plâng pusti ogoare, Ce nu mai leagănă de aur grâne. Nici ciocârlia, nu mai cântă-n soare! Vezi? Poarta nu-i închisă,dar e pustiu. În prag stă mama, dar gândurile-i fug, Călătorind în lume,spre al său fiu, Și lacrimile-ncet pe obraji îi curg
E SFÂNTĂ ŞI E ŢARA MEA! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349773_a_351102]
-
plaiuri colinare ale Argeșului îi sunt sfinte și dragi priveliști văzute și absorbite în spirit, din copilărie. Cu ele în lumina ochilor și-n izvorul sufletesc a ajuns o iubită interpretă de muzică folclorică românească. Ea cântă pădurea înaltă și legănată sub coapsele cerului, livezile lungi dăruitoare de roadele îndulcirii sau înveselirii, câmpurile ca fețe de pernă îmbibate cu aromele ierbii și florilor; ea cântă peisajele argeșene înfrunzite, arămite sau învelite în mantii de hermină, petrecând argeșeanul pe plaiuri, de la intrarea
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
și culeg șpanul inimii modelându-l în forma chipului tău unduit ancestral de maratonul timpului din ascendenți fără ascendenți îți mângâi cu respirația stelelor ochii coborâți în abisuri mă roșesc de nerușinarea gândurilor mele care acoperă uitarea apoi mă las legănată de hamacul norilor acoperind toată suferința lumii zâmbesc strâmb neputând răspunde la întrebare Referință Bibliografică: ACOPERIND TOATĂ SUFERINȚA LUMII / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1235, Anul IV, 19 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Tiger
ACOPERIND TOATĂ SUFERINŢA LUMII de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349866_a_351195]
-
de care abia se despărțise și care îi alintase cu atâta dragoste și atâta pricepere întregul său corp, doar cu puține ore în urmă. Visa că parcă erau într-un lan de grâu prin care florile de mac sălbatec își legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineață. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau și îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste și alint și o săruta pe obraz cu buzele sale crăpate
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
ce avea să se petreacă. Însă dacă era așa, de ce făcuse el aceasta? se întrebă Simon. Gândind la acestea se așeză din nou pe treapta de piatră de la intrarea în odaie, și luându-și capul între mâini porni să-și legene trupul spre stânga și spre dreapta, tânguindu-se cu cuvinte de neînțeles pentru gazda lui, care privindu-l îl compătimi oftând a neputință. Apoi Simon își aduse aminte din nou de noaptea aceea când îl arestaseră pe Iisus. Se dusese
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
rezonând în veșnicie. Din perspectiva tradițională a țăranului român, pământul pe care îl avea era o punte spre Dumnezeu, era un dar al lui Dumnezeu care îi oferea omului sursa vieții trupești dar și duhovnicești, căci din holdele ce se legănau în bătaia vântului se cocea pâinea albă ca fața Domnului din care, la vreme rânduită, în Sfânta Biserică, la ceas de sărbătoare, țăranul se împărtășea. Dezrădăcinat, deposedat, depersonalizat, omul intră, dintr-o dimensiune spațio-temporară a sacrului, într-una a absurdului
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]
-
așa era, căci micuții au negociat “la sânge” salariul babysitter-ului lor, asigurarea lui de sănătate, angajarea legală pe acest post...cu plata impozitului...și bani de cheltuială, pentru ei...” de-o înghețată, de-un fruct”! Îl privesc cum își leagănă coapsele printre mese. Are mersul unei mame...al unei casnice ce „trăiește pentru copiii ei”. Ce o fi în sufletul lui? “Las caisele de 10 lei?” mă întreabă precupeața mea. „Da! El de cât a luat?” “Ia mereu 2 kg
UN TATĂ... SPECIAL! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344474_a_345803]
-
căuta cu vârful limbii buzele mele, înfometate de dragoste. Piciorul ei căuta să se strecoare printre picioarele mele, mângâindu-le de sus în jos. Mâna mea ajunsese, avidă, la perișoarele scăpate din strânsura cupelor de la sutien. Le simțeam cum se legănau în podul palmei mele, transmițându-mi fulgere prin corp. Electrizante pere mai avea iubita mea Miruna și nu numai sânii -pară scoteau scântei în palmele mele! Coboram prin mângâieri, în timp ce gura mea pusese stăpânire peste gura ei micuță. Îi mușcam
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou, la fel ca în barcă, am fost detronat de la funcția de conducător al “ostilităților”, la cea de serv. Un corp suplu și cu mișcări unduitoare a urcat deasupra mea, cu pletele legănându-se într-un dans necunoscut mie, însă adorabil. Mâinile îmi alergau pe corpul ei pe toată întinderea lui, căutându-i sânii, pe când ale ei se sprijineau cu încredere pe gleznele mele, iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
malul ei printre sălcii plângătoare, miroseau mâțișorii și vântul îi scutura ca pe niște ciucurași. Se așezară jos pe iarbă, Mihai se trânti pe spate și privea cerul; nori albi, ca o enormă maramă de borangic bătută de vânt se legănau, dezvelind obrazul feciorelnic al astrului nopții, părea că alunecă ca o corabie de argint pe valurile line ale unei mări și din când în când se ascunde după câte un val înspumat... -Seara asta, Mihai, parcă e ruptă din pastorala
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
arată și-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire.Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, primăverii șipotind. Din mireasma revărsată peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, toate visele învie! Și-ntr-o rază împletită, cu a ochilor dorință, Primăverii-ntotdeuna, verdele-i e năzuință. Dragoste fragedă
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
fior. Două vieți Viețile noastre, două pâraie, cu albii bine croite, revărsându-și preaplinul din beția ploii care-a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! Dedicație În cumpăna serilor-fântâni pline ochi de neliniști voi legăna pentru tine șoapta dorului nebun de atâta așteptare. Cheamă-mă, și-ți voi umple gălețile cu picături de rouă în fiecare dimineață! Amintire De când te-am văzut sufletul meu zburdă copilărește. Ochii noștri știu să vorbească mai bine, gesturile noastre
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]
-
ce-n dansul tău întruchipezi iubirea, tu, șopot drag de râu, ce-mi spui ce e iubirea și tu, pădure verde, ce adăpostești iubirea, spuneți-mi, mă rog vouă, găsi-voi fericirea ? Tu, vis al nopților de vară, ce-mi legeni somnul agitat, tu, astru drag al nopților senine, ce veșnic fost-ai nemișcat si tu, albastră mare cu valul înspumat, cătați-mi fericirea, vă rog neîncetat ! Faceți ca-n susur de izvor, în foșnet de păduri pe munți, în somnul
RUGĂMINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348192_a_349521]
-
noastre, prefăcută-n primăvară, Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit Ca o veste minunată pe pământul înflorit. Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate. Referință Bibliografică: Toamna din oglinda mea / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul I, 09 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
măslin pâlpâie-o stea. Apus de soare- șiruri de copaci în alb jos prăpastia. Cireș dezgolit- între crengi și rădăcini în treacăt umbra. Noapte în pustiu- pe nisip doar razele și nicio frunză. Nicio rază-n cer- sub felinar copacul legănat de vânt. Soare nicăieri- între tălpi și copite albul zăpezii. Frunză-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
îi aștepta. Invitatul se spălă pe mâini și pe față cu apă turnată de Vergi dintr-o cană de sticlă, prilej cu care, fără nici o intenție, dar cu plăcere, Istrate constată ce picioare frumoase și ce șold arcuit i se legăna prin fața ochilor, mult mai aproape decât i se întâmplase vreodată. Masa era frumos împodobită și bine garnisită cu aperitive și mâncăruri la care, ciudat, se asortaseră și niște sticle de vin cu renume. Istrate, care și la revelion mânca din
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
cameră nu a avut timp să se gândească la consecințele acestei trădări față de soț și cum se va simți după consumarea acesteia, mai ales dacă ar apărea și urmări nedorite. Acum, privind-o pe Dalia cum se apropia de ei legănându-și sandalele în mână, trăia și mai intens culpabilitatea faptei sale. Această vină estompa satisfacția și plăcerea avută în timpul consumării trădării față de familia sa. O umbrea. Înțelegea că iubirea ei era o iubire vinovată. De ce era vinovată că iubea atât
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
al omeniei sfinte, în Ținutul sacru în care se preumblă surâzând binecuvântarea, în privirile Zărilor zalmoxiene în care se răsfață de-a pururi lumina, în cugetul Sibilelor pelasge în care s-a întrupat Profeția, în brațele Veșniciei în care se leagănă Nemărginirea, de-a lungul și de-a latul ei, Frumusețea și-a țesut sufletul din mireasma diafană a Naturii plină de sărbătoare și din șiragul de stele ce poleiește bolta albastră de Voroneț, se rostogolește ca-ntr-o îmbrățișare însetată
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
de raze în altițele iilor regalelor Fecioare în care înfloresc mugurii atâtor și-atâtor chemări. • Fiecare tresărire de Zări e ca un chiot de raze ce se zbenguiesc în șuvițele de soare ale frumoaselor Fecioare dace. • Fiecare șoaptă de Râu legănată-n suspinul Sălciile duioase se alină în surâsurile Fecioarelor danubiene, suind ca un regal recital în inimile lor doldora de dor și străluciri. • Fiecare adiere de Vânt se prinde ca o horă în gândurile lor de mătase, despletindu-le cosițele
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]