1,853 matches
-
se termină fără ca tabloul lui să fie menționat, și ore la rînd dezamăgirea îl roase ca o picătură de acid. CAPITOLUL 22. Kenneth McAlpin O dată pe săptămînă se strîngeau în fața amfiteatrului și vorbeau despre istoria artei. Toată lumea părea prietenoasă; conversînd lejer, fluxurile emoțiilor circulau între ei, iar Thaw stătea în acest flux simțindu-se la fel de dens și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de a veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muntelui, la stînga. Rima rămase nemișcată și zise cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi s-a umflat stomacul, iar haina e prea strîmtă. își desfăcu nasturii înnebunită și Lanark o privi surprins. Rochia îi stătuse înainte lejeră pe corp, dar acum stomacul îi era umflat, ajungîndu-i aproape de sîni, iar catifeaua de culoarea chihlimbarului era întinsă ca un balon. Ea se uită în jos, de parcă o izbise ceva și zise slab: — Dă-mi mîna. îi apăsă mîna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sigur că vor reuși să improvizeze, folosind o altă ustensilă casnică. în ce privește îndepărtarea reziduurilor, veți primi prin poștă, dacă nu ați primit deja, un astfel de pachet. Ridică o pungă neagră din plastic. — Este suficient de largă pentru a încăpea lejer conținutul unei oale de noapte pline. Cînd este legată la capăt, este impermeabilă la miros și umezeală. Acești saci trebuie depozitați lîngă sau în lada de gunoi sau pubelă. Pentru a grăbi colectarea, lucrătorii vor fi ajutați de armată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu topirea lui Ashargin. Gosseyn ducea o luptă sălbatică pentru a-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
venea de departe. Enro, întunecat, îl privi și spuse cu blândețe: - Prietene, erai mereu cu ea. Dacă m-aș gândi că ai păstra anumite informații... Se întrerupse, iar în ochii celuilalt apăru ceva, fiindcă spuse foarte repede cu un zâmbet lejer: - Bine, bine, nu te supăra, mă înșel, așa ceva este cu neputință pentru un om care poartă aceste haine. Astea-s legămintele. Părea să vorbească singur. Își ridică ochii spălăciți și zise: - Va trebui să am grijă ca printre copiii - copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în discuție. - Domnilor, zise ea, tăios, sper sincer că luând o hotărâre, nu veți alege soluția facilității. Cei doi ofițeri se întoarseră spre ea și, de comun acord, îl priviră pe Enro, întrebători. Gorgzidul își studie sora cu un zâmbet lejer. - Poți fi sigură, zise el cu severitate, că mareșalii Rour și Ugell au cumpănit bine faptele. - Firește, aprobă Rour. Ugell se mulțumi să o țintuiască cu ochii săi albaștri ca de gheață. - Doresc să aud propunerea lor, zise scurt Patricia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
până la sicriul Zeului Adormit. Ansamblul nu avea același efect ca atunci când era privit cu ochii lui Ashargin. Acum, grație creierului său secund, percepea pulsația curenților care acționau mașinile invizibile. Acum conștientiza un ușor flux vital, un curent nervos uman, regulat, lejer, care nu prezenta decât infime variații de intensitate. Gosseyn urcă pe scară, renunțând la ceremonie, și se uită la Zeul Adormit al Gorgzidului. Examenul feței și al sicriului fu diferit de cel al lui Ashargin, mai ager și mai intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta, se târâse pe aici ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu mi-l pun, s-ar putea să vină, și-atunci cum apar eu așa în fața lui, în lumina cea mai proastă și-n talia mea cea mai largă? Totuși, dacă nu-mi pun corsetul, am două bucurii: că stau lejer și că, dacă nu vine, nu cad în comicul pregătirii zadarnice. Adeseori îmi joc gândurile la loterie în felul ăsta din care ies mereu în câștig. Ce mai câștig! By the way, verișoara mea, care are mereu inițiative, m-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai pierdut toate paralele la cărți. Râse și se ridică în picioare, redevenind imperturbabil și misterios. - Pa, băiete! Iți urez mai mult noroc data viitoare, dac-o mai apuci. Se ridicară și ceilalți în picioare. Apoi se îndepărtară cu pași lejeri și, chiar sub ochii lui Cayle, dispărură în barul aflat în partea din față a navei. Cayle rămase pe locul lui, distrus. Căută cu privirea orologiul din depărtare și citi data: 15 iulie, anul 4784, după calendarul Isher. Se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe Tertulian. În capitolul al IV-lea despre noua căsătorie după divorț, numai Adversus Marcionem II, 1 este examinată cu adevărat, cu o aluzie grăbită la Ad Uxorem care nu studiază cu adevărat acest din urmă text, și un spațiu lejer mai mare acordat textului De Patientia al cărui sens este eludat. La fel, se face aluzie la De Monogamia IX, fără niciun fel de examinare, dar nicio aluzie la De Pudicitia XVI. Fragmentele care refuză orice nouă căsătorie, atât după
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
înșală. Se pune deci întrebarea: ce anume i-a făcut complici pe cei patru împotriva lui Panaitescu, apoi pe ceilalți trei împotriva Valericăi Scurtu? ― Ce? ― Asta aș vrea și eu să știu. ― Ciudată poveste. Șantaj? ― Adică? ― Panaitescu ducea o viață lejeră. Desigur, nu făcea achiziții, în schimb risipea o groază de bani prin restaurante. ― Vă întrebați cum îi procura? ― Caut o soluție. ― Cu alte cuvinte, Panaitescu descoperă fapte reprobabile în viața celor trei... ― Sau a unuia singur. ― Și-i stoarce adică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în munca sa. în ziua următoare am început recenzia, lucrând între orele 913, am realizat circa 6 pagini, am recitit textul și sper să fie ceea ce mi-am propus. Nu mă așteptam să-mi meargă pixul atât de sprinten, de lejer. M-am eliberat de o grijă de suflet pentru un om care mia cunoscut scrisul prin I.N. Oprea și care mi-a telefonat în septembrie trecut mulțumindumi și făcând și unele aprecieri privind scrisul meu. Abia terminase memoriile de scris
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
venise cu avionul de la Minneapolis pentru un eveniment social organizat de Comunitatea Tinerilor Armeni din Regiunea Golfului. În ultimele trei luni, Kevork participase conștiincios la fiecare eveniment organizat de grup - un concert de binefacere, Picnicul Anual, Petrecerea de Crăciun, Petrecerea Lejeră de Vineri Seara, Gala Anuală de Iarnă, Dejunul de Duminică și o competiție de rafting În beneficiul ecoturismului din Erevan. Unchiul Dikran bănuia că motivul pentru care arătosul său nepot venea atât de des la San Francisco nu era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înfășurată În niște șaluri stacojii, cu broderii viu colorate, aruncate neglijent pe umeri. Totuși acestea au fost Înlocuite curând cu eșarfe mari din cașmir și acestea cu șaluri din pashmina, iar acestea, la rândul lor, cu turbane de mătase Înfășurate lejer În jurul capului, colorate Întotdeauna În nuanțe de roșu. După aceea, mătușa Banu și-a anunțat pe neașteptate hotărârea la care meditase În secret de Dumnezeu știe cât timp: să se lepede de tot ce era material și lumesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i dea nici un răspuns. O putea vedea cu ochii minții pe Rose În bucătăria Întunecosă cu dulapuri laminate, portocaliu deschis cărora plănuia să le schimbe fețele dar nu avusese niciodată banii sau timpul necesar, cu părul strâns Într-un coc lejer, telefonul fără fir lipit de ureche, o spatulă În mâna cealaltă, făcând o grămadă de clătite de parcă În casă ar fi fost o armată de copii, doar ca să le mănânce de una singură la sfârșitul zilei. Și-l putea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cineva ar vrea să-i probeze la Istanbul. După ce trăise În Tucson mai bine de douăzeci de ani, pe Întreaga Înfățișare a lui Rose, care fusese odată o fată din Kentucky, părea să scrie Arizona. Nu o trădau doar hainele lejere pe care le purta de obicei - tricouri subțiri, pantaloni scurți de blugi și pălării de paie - sau ochelarii de soare care păreau să i se fi lipit de față, ci și limbajul trupului ei care radia stilul din Arizona. Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cîteodată nu e ușor, mai ales cînd ești unul împotriva majorității dar tot n-aș schimba acest rol pentru unul mediocru, lipsit de sens și de înțeles pentru mine. * Ia uite numai oleacă la el... cu blugii și tricoul lui lejer, cu libertatea din priviri și nestinsa dorință de a fi mereu astfel, liber, cu seninătatea arătată față de destin, cu originalitatea sa întîmplătoare, cu impulsivitatea lui sentimentală, uite cum fuge imediat ca săgeata, ai crede că energia lui vine direct din
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Nu vezi ce mutră de șobolan ai?... Băi, mai bine vă duceți la cules porumb! Tu ce te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă, mi-am pus nelipsita jachetă de blugi pe deasupra, șapca pe cap, gluga peste șapcă, mîinile în buzunare și am plecat pe străzile întunecate și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
contaminarea farmecului ei inconștient... îmi venea să o iau în brațe pur și simplu, de aceea zîmbeam pentru că ea habar n-avea cît de mult mi-aș fi dorit asta în acel moment. Și dacă simțea ochii mei urmărind-o lejer sau insistent, ceva devenea de oțel în privirea ei, poate involuntar, ceea ce mă amuza mai mult... Ce bine îi stă în jacheta asta neagră și blugi, mă gîndeam eu într-o doară, observînd aspectul ei nonconformist pe care l-am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că-i fuge pămîntul de sub picioare, înlemnește cu ochii fix spre ea și îl copleșește un val de căldură, instantaneu: e ea, sirena cu privirea de foc... liniștită și binedispusă, braț la braț cu fetele, se duc înspre dj, trecînd lejer prin fața lui Romeo, la un pas... chiar prin fața lui... dacă ar face un pas ar fi lîngă ea și i-ar oferi ursulețul panda pe care l-a luat pentru ea... dar n-are curaj, nu îndrăznește și stă pe
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
-o cum se apropie, e chiar acolo! Chiar în fața lui, chiar vine la el! Și arată excelent, nu-și poate lua ochii de la ea, aproape nu îndrăznește s-o privească, atît de mult îl atrage... Paradoxal, ea poartă un trening lejer și vernil, dar l-a dat gata deja... se oprește lîngă el ca o apariție strălucitoare și ochii ei sclipesc de scîntei care lui i se opresc direct în suflet... Acum cînd sînt împreună, chiar în acea scară de bloc
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
un albastru pal și o jachetă neagră. — Bună, ce faci? Întrebă el, afișând un zâmbet relaxat. Era mult mai În vârstă decât ea și nu prea atrăgător. — Foarte bine. Cum Îți place expoziția? se auzi spunând, surprinsă de cât de lejer vorbea cu acest străin. — Îmi place la nebunie! Tipul luă o gustare de pe masă și se Întoarse spre ea, trimițând mingea În terenul ei. — Numele meu este Matthew Lars. Sunt proprietarul unei corporații TV. Cumpărăm posturi TV, schimbăm conducerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lenjerie de noaptea trecută și un model redus la scară al faimoasei Familii Tipice sans bărbat, montată pe un soclu sub un clopot de sticlă. În Încăpere domnește o căldură aproape tropicală. CÎțiva din oamenii Companiei au ajuns deja, Îmbrăcați lejer, În haine de safari, kaki. Wakefield se simte ciudat, excesiv de elegant În costum și cravată. Strînge cîteva mîini și se ciucește pe pernuța indiană. Maggie se așează lîngă el, sprijinindu-și genunchiul de glezna lui. Pe măsură ce vin noi personaje, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-i așa, Lots? — Și atunci unde o să faceți nunta dacă tatăl tău nu se simte bine? Știu, ochii Henriettei străluciră de un entuziasm demn de Ioana d’Arc, ce-ar fi s-o facem aici? Două sute de persoane are încăpea lejer într-un cort. Ați putea să oraganizați o discotecă seara și să luați micul-dejun în zori. — Henry... e foarte amabil din partea ta. Fran își închipuia deja un cort împodobit ca o colivie de aur, cu atât de mulți crini că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]