2,072 matches
-
meu. Unchiul Pete o spuse pe șleau: ca să aibă o fetiță, un cuplu trebuia să „aibă contact sexual cu douăzeci și patru de ore Înainte de ovulație“. În felul acesta, spermatozoizii masculi, mai ageri, se grăbeau Înăuntru și mureau acolo. Spermatozoizii feminini, mai leneși dar mai siguri, ajungeau chiar când cobora ovulul. Tatăl meu Întâmpinase probleme Încercând s-o convingă pe mama să urmeze planul. „La douăzeci și doi de ani, când se măritase cu Milton Stephanides, Tessie Zizmo era virgină.“ Logodna lor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Spermatozoizii masculi sunt mai rapizi. ― Pun pariu că-s și mai tâmpiți. ― Spune ce vrei. Ponegrește-i cât vrei pe spermatozoizii masculi. Dă-ți drumul. Nouă nu ne trebuie un spermatozoid mascul. Ne trebuie un spermatozoid feminin, bătrân și bun, leneș și de Încredere. ― Chiar dacă-i adevărat, tot e absurd. Nu pot s-o fac mecanic, Milt. ― Mie o să-mi fie mai greu decât ție. ― Nu mă interesează. ― Credeam că vrei o fetiță. ― Vreau. ― Ei bine, spuse tata, așa putem s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
terasa noastră de pe acoperiș vedeam câte odată o fetiță cam de vârsta mea, care locuia În casa din spatele nostru. Ieșea serile pe un balcon micuț și rupea petalele florilor din jardinieră. Când era Într-o dispoziție mai veselă, făcea piruete leneșe, parcă În acompaniamentul cutiei mele muzicale, pe care o aduceam Întotdeauna cu mine pe acoperiș, să-mi țină de urât. Avea un păr lung, de un blond foarte deschis, tuns cu breton, și pentru că nu o vedeam niciodată În timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai erau două tinere superbe, dezbrăcate de la brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară de albine era puternic și plăcut. Atmosfera era ca aceea dintr-o baie turcească, fără căldura aferentă: un sentiment leneș, de Învăluire, plutind peste toate, cu aburul rostogolindu-se din vasele cu ceară. ― Îmi fac numai fața, i-am spus eu lui Sophie. ― Vorbește de parcă ea ar plăti, glumi Sophie cu mama. Mama râse și celelalte femei i se alăturară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar fi zburat din ele. Acest lucru Îi scotea În relief mușchii gambelor. Și acolo avea pistrui. Era aproape ca un bronz. Alunecând, trecea pe lângă mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al dorinței nu a fost lansat decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de a vorbi mult. În general, își exprimă gândurile. Gândește cu voce tare. Constantin Velail mi-a dat dreptate și și-a exprimat sprijinul său cu un tăcut dat din cap, un mormăit și un semn cu ochiul stâng, făcut leneș. El nu prea vorbește. E retras, dar genial. E fenomenal, dar e narcisist. Și dacă nu-l lauzi tu, se laudă singur. Trebuie doar să se audă și e foarte mulțumit. Întotdeauna mestecă vreun pix. Acuma ținea între buze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
subțiri, crestau cerul întunecat. Noaptea, care până acum veghease asupra orașului și a lumii noastre cu o autoritate neîndoielnică, începea să-și piardă tronul. Domeniile soarelui deveneau din ce în ce mai extinse cu fiecare moment care trecea și umbrele nopții, ca niște degete leneșe, se agățau cu o disperare calmă de fiecare relief, de fiecare stâlp, de fiecare casă și de fiecare copac, lungindu-se din ce în ce mai mult, până când își dădeau drumul și dispăreau. Timpul părea să accelereze cu fiecare secundă care trecea și curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de moarte și îngroziți de ce se petrecea sub ochii lor. Corvium însuși era paralizat. Împăratul era incapacitat, dar nu de ce vedea, ci de ce auzea, pentru că în mintea sa putea auzi gândurile ființei care sălășluia în corpul ceței ce se prelingea leneșă în afară pe marginea ferestrei. L-am tras spre ușă și, apropiindu-mă de urechea sa, i-am zis ce m-a învățat Nemoh: Rază de soare din lună și sânge de om din venă de diamant, lasă lumea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
anchetă de la Paris avea ritmul ei, momentele de pauză din anumite cafenele și braserii, miresmele și lumina ei. Aici se simțea mai mult În vacanță decît la cură și moartea domnișoarei În lila se Înscria pe un fond de viață leneșă. Seara trecută, ca de fiecare dată, făcuseră turul parcului, unde cîteva sute de oameni trecuseră de la umbră la lumina globurilor mate. Era ora teatrelor, cazinourilor, cinematografelor. Oamenii ieșeau din hotel, din pensiune, din camerele Închiriate, unde luaseră o gustare, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
îmi spun, ce fată bună sunt eu, de vreme ce mă pot abține de la zahăr, care se adăpostește liniștit și totuși amenințător în bufetul de deasupra ibricului. Aduc ceaiul în sufragerie, iar Sophie și Lisa își strigă mulțumirile, dar ca niște vaci leneșe ce sunt, nu se mișcă din canapele, nu-mi fac loc să stau și eu. Deci nu-mi rămâne altceva mai bun de făcut decât să rămân în ușă, strângând în mâini cana fierbinte și întrebându-mă cât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Le observ pe toate și dau din cap uimită. Deschide frigiderul oricărui alt tip și găsești probabil un bax de șase doze de bere, resturi de mâncare indiană luată la pachet și uitată pe-acolo și, dacă sunt chiar foarte leneși, o grămadă de semipreparate de la vreun magazin scump. Așa deci, îmi spun eu, închizând cu zgomot ușa frigiderului. Întâi la sală și după aceea la supermarket, pentru că în seara asta eu voi pregăti eu cina. Îmi pun echipamentul și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ești, nu-mi vine să cred că noaptea trecută a fost de-adevăratelea. Începem să ne sărutăm din nou, după care Ben se trage înapoi. Nu pot. Nu putem. N-am timp. Rahat! N-avem timp de sărutări și mângâieri leneșe post-coitale. În zece minute, Ben a terminat de împachetat și îmbrăcat. Coborâm împreună, îngrozită la gândul că ne vom lua la revedere, îngrozită de ce va urma. ― Bu-nă, spune un tip pe care nu-l recunosc, dar care se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bușteni mari, aproape Îngropați În nisip. Eddy atârnă fierăstrăul de craca unui copac. Dick lăsă topoarele pe micul debarcader. Dick era metis și mulți dintre fermierii de pe-acolo ziceau că de fapt e alb de-a binelea. Era foarte leneș, dar odată ce se pornea era un muncitor grozav. Scoase o bucată de tutun din buzunar, mușcă din ea și apoi le spuse celorlalți ceva În ojibway. Își Înfipseră țapinele Într-un buștean, ca să-l elibereze din nisp. Se lăsară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Spuse ea, scoțându-și ochelarii. — Nu, răspunse Krebs. — Și nu crezi c-ar fi cazul? Nu-i spuse asta cu răutate, părea doar Îngrijorată. Nu știu, nu m-am gândit. — Dumnezeu a lăsat ceva de lucru pentru fiecare om. Brațele leneșe n-au ce căuta În Împărăția Lui. Păi eu nu-s În Împărăția Lui. — Toți suntem În Împărăția Lui. Krebs era, ca de obicei, Încurcat și nervos. Mi-am făcut atâtea griji pentru tine, Harold, continuă maică-sa. Știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zurito spuse ceva altor doi băieți din cuadrilla și ei fugiră-n arenă cu capele ca să-l sprijine pe Manuel. Acum avea patru oameni În spate. Hernandez Îl urmase Încă de când intrase cu muleta. Fuentes Îl privea cu ochii săi leneși, Înalt, În repaus, cu capa lipită de trup. Și acum apărură și ceilalți doi băieți. Hernandez le făcu semn să se așeze câte unu-n fiecare parte. Manuel stătea singur În fața taurului. Le făcu semn bărbaților cu cape să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trecea prin oraș, surprins să-l găsească părăsit, și ieși În șoseaua de sub malul râului. Când ieșeai din oraș dădeai de un spațiu deschis, unde drumul Începea să coboare, și de acolo putu să vadă râul curgând placid și cotitura leneșă pe care o făcea malul celălalt și nămolul Înălbit de soare, acolo unde săpaseră austriecii. De când Îl văzuse ultima oară, locul devenise foarte verde și luxuriant, și faptul că devenise un spațiu istoric nu-i adusese nici o schimbare, lui, râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
însă n-am mai găsit-o. Acum nu știu unde să fie. La Colțul Obiectelor Găsite ai fost? Ochii Sorinei se îndreaptă, ca atrași de un magnet nevăzut spre locul care îi salvează pe mulți uituci. Minune mare! Umbreluța ei se ohihnește leneșă pe un raft. Fața Sorinei se înseninează. Pricepând totul, educatoarea îi dă voie să meargă la Colțul Obiectelor Găsite. Fetița și-a luat umbrela și a sărutat-o de mai multe ori, ca pe o prietenă mică și neastâmpărată pe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că eu nu l-am certat defel, se apără bunicul. La început, am fost puțin supărat pe el, dar mi-a trecut repede. Mi-am zis că, dacă nu l-aș fi avut, sau dacă ar fi fost un câine leneș, tâlharul acela mi-ar fi făcut mult mai multă pagubă și n-aș fi știut niciodată cine i vinovatul. Păcat de bieții puișori care au murit! exclamă Sorin cu tristețe în glas. Și de puiul ăsta mic, care o să sufere
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
însă acum sora lui poartă alte haine. O privește mai atent; îi stă mult mai bine așa. Are pregătit și ghiozdanul pentru grădiniță, care seamănă cu al lui, doar că n-are pe el doi cai năzdrăvani, ci doi ursuleți leneși și somnoroși. Însă Sorina are acum în mână un ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
noi enunțuri. Mureșul „Între toate râurile Ardealului, locul de frunte îl are Mureșul. După ce scapă dintre munții de la răsărit, el curge domol pe podiș, iar pe la Uioara ajunge navigabil, atingând lățimea de peste 100m. Cu ape tulburi și line, el înaintează leneș ca un adevărat râu de șes. Abia mai jos de Alba Iulia intră iarăși într un ținut muntos, în care priveliștea se schimbă ca prin farmec: la miazăzi se înalță un lanț de o semeție alpină, Munții Hațegului, cu vârfuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
folosesc acele și bălegarul aferent ca Îngrășământ pentru noile culturi. Consecința diversității scăzute a vieții este o diversitate crescută de Întrebuințări. — Unde sunt bărbații? Întrebă Wendy. De ce nu sunt și ei cu ele să se spetească muncind? — Da, ei foarte leneși, glumi domnișoara Rong. Apoi adăugă: Stau afară, fac poezie. Și În parte avea dreptate. Restul explicației Îl știa, dar nu-l putea exprima cum trebuie, așa că vă voi traduce eu: În China, există o vorbă care a devenit foarte cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nici Încălzire. Jumătate din oamenii de aici nu mai au nici un dinte În gură. M-aș mira să aibă vreo rezervă de antibiotice pusă la păstrare. Și uită-te la copii, unul are gură de lup, celălalt are un ochi leneș... Se numește ambliopie, Îl corectă Vera. Știa ce spunea pentru că organizația ei finanțase o clinică Well Baby pentru mamele din zona săracă din centrul orașului. Dwight Îi aruncă o privire amuzată. Se mai numește și ochi leneș. Leneș e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o clinică Well Baby pentru mamele din zona săracă din centrul orașului. Dwight Îi aruncă o privire amuzată. Se mai numește și ochi leneș. Leneș e un termen peiorativ. Dwight râse și clătină din cap. Și el avusese un „ochi leneș“ când era copil. Lulu simți că se Încing spiritele și interveni. Hai, să vizităm familia. Dacă intrați, o să aveți noroc. Dacă sunteți Într-o casă unde a murit cineva, persoana moartă o să vă ia cu ea tot ghinionul când merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de nuferi. Câțiva dintre oamenii din Locul Fără Nume Își pierduseră Întreaga familie În acest fel. Era un miracol și o nenorocire că Domnul Îi cruțase tocmai pe ei. Dar acum era sezonul secetos. Iar soldații vânători de oameni erau leneși, se pregăteau pentru serbările de Ziua Independenței. Numărul soldaților se Împuținase Încă de anul trecut pe vremea asta, dar nu puteai niciodată anticipa acțiunile SLORC. Pată Neagră o luă Înaintea prietenilor mei care Înaintau poticnit, morți de oboseală. Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceața feste și fantasmagorii din o mie și una de nopți?" Am avut un vis teribil! mormăi Carol, sperând să fie contrazis de ceilalți, dar nimeni nu-l băgă în seamă. Cartierul oriental zăcea la picioarele lor ca un animal leneș și înțelept, pe malurile lagunei, nu departe de port. Greci, turci, tătari, evrei și armeni, aduși aici de nevoi uitate de generații, împinși de prigoane sau ademeniți de un trai mai dulce și câștiguri mai mari, populau claie peste grămadă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]