8,005 matches
-
în clipa electrocutantă, plină de plăcere și vis, de viață și melancolie. Muzica lui Leonard Cohen este ca un asfințit continuu, un răsărit în contra sens, fascinant în farmecul regresului învingător, o înaintare spre iminența destinului oricărui om. Este un asfințit lent, senin, împăcat cu sine însuși, regretabil și demn, împlinit și aureolat, cuminte și obosit. Puțin. Numai puțin obosit. Numai puțin dezamăgit. Numai puțin îndurerat. Dar străluminat de farmecul dăruirii de sine, de clipa când raza de lumină devine roșietică și
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
de folclor din comunitățile vecine, din centrul și sud-estul european ... . Basmul este bulgărele de zăpadă în permanentă rostogolire: în plan oblic, când acumulează rapide tensiuni creative ale emițătorului, dă valori exprimate în acțiuni iar în plan orizontal transformările îi sunt lente și chibzuite în pasul care-i mărește volumul. Nu s-a putut și nici nu se va putea vreodată să se dovedească vârsta basmului; este de demult, de când omul există ca subiect al Universului, îndeplinindu-și dezideratele prin basm și
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
coadă de rândunică. Viața Satului deja de ieri. Egală în accent, amplă în rezonanță, expunerea desenează teritorii complex definite, insistând pe amănunt și lăsând pe seama cititorului panoramarea. Circumstanțele inspiră înțelesuri circumstanțiale, cu preferință pentru calamburul creat din polisemie - „[...] când dom lent a spus că tema poartă numele de «Linia de ochire»; / mă duc eu în permisie ți-ai zis în gând și dacă nu o ochesc pe cea mai frumoasă fată de la disco, înseamnă că nu mai sunt trăgător...”. Lumea militară
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Spațiul e o luptă, un Univers opac Mișcarea-i suferință în pauza din soartă... Se-ascunde clipa moartă, sedimentând uitări Îmbătrânește ramu-n durerea temporală Scrâșnesc a neputință nodulii de pe flori Și de sub coaja ginko tumoarea strigă iară... E timpul moartea lentă insinuată-n viață Cu fiecare clipă ce trece ...noi murim Schimonosește Timpul, ''frumosul''în paiață Deși noi toți știm asta,cum să trăim ..nu știm... Durere se adună și roade precum carii Și suflet și ființă și amintiri dispar Se
TIMPUL, MOARTEA VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367287_a_368616]
-
și iubită! Cu el vei ști-o singur fericită, Ce să alegi? Știu! Asta-i întrebarea. Hai! Te dezleagă! Cumpănește bine! Iubirea lor pe tine te conține. (Sonetul 42) Cadrilul Will - Ovidiu Oana-Pârâu deși ar trebui să aibă o curgere lentă cu dări de cuvinte și dări de răspunsuri, are totuși un pisc total ineclectic, energetic, poetul amintindu-ne de „a fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea”, una din predictele filosofiei hamletiene. Urmărind rotirea scenelor intrăm, noi cititorii, în
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
au înflorit ... și-apoi s-au vestejit. Cumplit! Și-un șuierat, cel de pe urmă s-a stins ... iar pământul se izbăvi. Este prea târziu, depărteză-te hăt ... cicatricea de bronz pe umeri, Și scrum de mare aprinsă peste prețul astei vieți, lent și jucăuș, Hachițe cultivate și terapii neprolifice în versuri false și stranii, Dar cine sunt? Cine? O făclâie arzândă ... și scrum viscolit pe caldarâm! Tabloul color al unei vieți cenușii - rânjește de colo ... Iar amintirile se spovedesc cu mare râvnă
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
și literatura și toate se află în decadență...”. Până la ratare nu mai este decât un pas. Pentru că ratarea destinului istoric, cum spunea Cioran: „se exprimă în satisfacerea cu un rol mediocru cu o respirație lipsită de amploare și un ritm lent”. Pe parcurs, în anii ce au urmat evenimentelor din 1989 au început luptele și combinațiile recanonizării în plan literar. Orgoliile s-au aprins la maximum, interesele au căpătat contururi precise, stimulate de economia de piață, starea de beligeranță s-a
ÎN LITEARATURA ROMÂNĂ AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363562_a_364891]
-
au construit cu mari eforturi este fără precedent și este puțin probabil că o vor lua din nou de la capăt, ca Sisifus. O revenire la dictatura de dezvoltare, la autarhia, nu mai este posibilă în globalizarea vremurilor noastre. O tranziție lentă supravegheată de UE/ Centru se va izbi de rezistență clanocratiei și de pasivitatea contemplativă a credinței orientată spre Moscova și Constantinopol. Singura perspectiva viabilă de a ieși din groapă istorică în care sunt ținuți ortodocșii moldo-valahi de greco-pravoslavnici de un
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
comenzi. Probabil o mică defecțiune. Brusc, liftul s-a oprit clătinându-se usor. Etajul 107? Clădirea avea doar 100 de etaje! O farsă? Ușile s-au deschis. În fața ei se întindea o sală mare animată de lume pestriță. O muzică lentă de jazz adusese pe ringul de dans perechi înlănțuite ce se legănau in ritmuri senzuale. Lumini difuze divers colorate întregeau atmosfera glamour. Privea perplexă la chelnerii cu mănuși albe și fracuri ce serveau la mese. Nu iși revenea din mirare
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
ora asta.Sunt pe jumătate beată, nu recepționez probleme de afaceri! Casa era mare. A intrat șovăind. Menajera o invitâ în living. Înăuntru era aproape întuneric doar un lampadar lumina difuz încăperea intimă și confortabilă. O muzică discretă cu ritmuri lente întregea atmosfera. Nu era nimeni.Sau nu a observat la început. - Bună seara, domnișoară Carol, auzi vocea profundă. - Bună dimineața, este ora trei! își roti privirea și-l zări pe bărbatul brunet de la petrecere. Stătea în fotoliu dar se ridică
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
o pot gâtui!' - am inceput gândi repezindu-ma spre tine... Din fericire gheață (apă înghețase) era doar la jumătate de metru de acel mal de pe care tu îți dădeai drumul cu spatele și din fericire o făceai cu un avânt lent. În acest efort îmi aminteam doar de privirea ta fixă și de acolada în unghi a sprâncenei iar ridicată sugestiv și mă gândeam că ce a naibi mai ești de trebuie cineva să-ți ghicească gândurile, ba că cel mai
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
ce crud ne-au scuturat/ Erau în noi, iar bătătura-i goală” (Viscol). Mizele celor 57 poeme din cuprins se regăsesc din plin într-o zonă indistinctă, în care interioritatea se manifestă fulgurant și inconsistent. Suntem purtați într-un univers lent, subteran și colcăitor, aflat de asemenea la limita dintre neînsuflețit și conștient. Nu e o lume aurorală, ca la Nichita, o lume dureroasă în înmugurirea ei, este mai degrabă unda limpede a unui Styx liniștit, în care imaginile curg dintr-
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
surioara glăsuind mofturoasă Măicuța era tânără, îmbrăcată de toamnă Gândea cu voce tare: Tânăra Jacqueline se joacă de-a v-ați ascunselea-n iatacuri secrete unde tapiserii agonizează de-a lungul sălilor de așteptare, cusute-n petit point După-prânzuri, cu mișcări lente de dimensiuni, din alte lumi în pregătire, pajiștile serii căutau iubirea ce-ar fi putut să fie vorbe de dor la gura sobei stejari flămânzi să ascundă lebede muribunde de gripă aviară pe apele putrezinde din canalele urbei emoții uscate
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
anunțat cu surle și trâmbițe că la următoarea ședință de partid eu îmi voi da demisia din calitatea de membru. De ce? Pentru că nu mai puteam fi membru al unui partid care-mi înfometa copiii, simțeam că sunt părtaș la uciderea lentă a propriilor copii, ceea ce nu puteam accepta! Zarvă mare, am fost convocat de secretarul de partid pe combinat, anunțat rapid de secretara de partid a organizației de la Centrul de Cercetări, eu - nu și nu, am ținut-o una și bună
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
dar niciunul adevărat. Îmi poți lăsa ID-ul tău?”, i-am șoptit. A zâmbit ușor și a mâzgălit ceva pe o bucată de hârtie. „Poftim”, zise, pe un ton blând. „Mulțumesc”, am răspuns și m-am îndepărtat cu aceiași pași lenți. În același moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Au coborât trei indivizi mascați, cu mitraliere. „Mori, cerșetoare împuțita”, a zbierat unul dintre ei, apoi au ciuruit-o, efectiv, cu automatele, lăsând-o inerta într-o baltă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ei, elegantă, bogată, aparținând unei clase superioare, arătând că o actriță de culoare, un fel de Hale Berry adolescență, m-a năucit complet. Este ca un vis în vis... „Mulțumesc”, mi-a răspuns și s-a îndepărtat cu aceiași pași lenți. Mi-am amintit cu oroare de scenă cu mașina care frânează, dar nu s-a întâmplat nimic. Am părăsit intersecția doar atunci când am fost prea obosit pentru a mai continua. Peste câteva zile, m-am oprit în același parc, după
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
dar niciunul adevărat. Îmi poți lăsa ID-ul tău?”, i-am șoptit. A zâmbit ușor și a mâzgălit ceva pe o bucată de hârtie. „Poftim”, zise, pe un ton blând. „Mulțumesc”, am răspuns și m-am îndepărtat cu aceiași pași lenți. În același moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Polițistul de la Circulație s-a îndreptat fix către ea, apostrofându-l pe șofer: „Nu vezi că n-ai voie să parchezi aici? Hai, dispari, până nu te amendez
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
comuniste. Protagoniștii episodului sunt Costache Oprișan, măcinat de un TBC necruțător, Gheorghe Calciu student medicinist, trecut prin Pitești și Gherla, Iosiv V. Iosiv și el un fost piteștean, și Marcel Petrișor (Mircea Petre), viitorul scriitor și memorialist. Condamnați la moarte lentă într-o celulă subpământeană își găsiseră echilibrul tocmai în cel mai bolnav, el le vorbea, atunci când putea despre iubire, despre rugăciune și iertare. Observându-i starea gravă, Calciu își rupe cu dinții venele de la încheietura mâinii și scurge sângele în
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care îl așeza de peste trei ani de zile și ieși închizând ușa cu o mișcare lentă, astfel că nici el, deși urechile i se obișnuiseră să recepteze cea mai fină adiere de vânt, nu auzi atingerea tocului și nici trecerea zăvorului în locașul său metalic. Nu era nevoie să numere pașii parcurși până la ieșirea din bloc
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
venit să ne facă vrăji! Altfel, la ce i-ar fi trebuit să mă prade pe mine, sărmană femeie, de ale două găini ce mi-au mai rămas după ciuma oarelor?! se iți din nou vădana. Nicodim, cu o mișcare lentă, își luă desaga de pe umăr și o aruncă în praful uliței ce se termina brusc spre râpă. Inima îi bătea puternic, nici el nu înțelegea de unde și până unde se nimeriseră păsările descăpățânate în desaga lui sărăcăcioasă. Două râușoare de
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
comuniste. Protagoniștii episodului sunt Costache Oprișan, măcinat de un TBC necruțător, Gheorghe Calciu student medicinist, trecut prin Pitești și Gherla, Iosiv V. Iosiv și el un fost piteștean, și Marcel Petrișor (Mircea Petre), viitorul scriitor și memorialist. Condamnați la moarte lentă într-o celulă subpământeană își găsiseră echilibrul tocmai în cel mai bolnav, el le vorbea, atunci când putea despre iubire, despre rugăciune și iertare. Observându-i starea gravă, Calciu își rupe cu dinții venele de la încheietura mâinii și scurge sângele în
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
năzuința de a revela transcendentul, aventura sa spirituală, poartă în ea riscurile eșecului, drama poetului, tristețea inadaptării. Mistuit de răni lăuntrice, “omul de la miezul nopții”, golit de suflet, rămâne suspendat în tragicul său destin, ascultând cum“curge-n mine o lentă melodie”...Armoniile lumii, contopite parcă într-un cântec, curg tainic dincolo de lumea imediată, într-un spațiu al misterului.Obsedat de amintirea unității primordiale a ființei, poetul se află într-o continuă căutare, în speranța regăsirii esențelor; un gând preexistent și
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
Perfect, mi-am zis, cred că atâta pot și eu să fac, așa că am făcut NIMIC. Am stat în imponderabilitate, cu ochii închiși. Relaxată, moale ca o cârpă, plutind la suprafața apei, în timp ce Hiromi îmi unduia trupul, gentil, cu mișcări lente, de parcă devenisem curgătoare. Fluidă. Una cu mișcarea apei, sau a universului, nu știu bine. -------------------------------------------------- Milena MUNTEANU Toronto, Canada Referință Bibliografică: Milena MUNTEANU - AMINTIRI DIN ȚARA SOARELUI RĂSARE (1) / Milena Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1295, Anul IV, 18
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
un pinguin jumătate înghețat; acoperit de furtuni de zăpadă trăiam printre speranțe agățat. Cu număr strict de respirații visam la ziua-n care, fâlfâitul aripilor neajutătoare... ar fi devenit un zbor, spre furtuni de nisipuri calde. Eram doar niște sloiuri lente, ce-au renunțat demult la mișcare. Prins între visul-oază și ghețarul-casă, zăpada îngheța în rânjetul meu. sursa foto: internet Referință Bibliografică: O viață cu gust de zăpadă / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1286, Anul IV, 09 iulie
O VIAŢĂ CU GUST DE ZĂPADĂ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349914_a_351243]
-
M-am așezat subtil într-un colț de rai Să nu-mi fac simțită prezența Poate doar reverența Inspirând profund credința Gustându-i sățios esența M-am așezat cu palmele atinse de el Cu tot corpul tremurând Cu un suflu lent, profund Rugăciuni alese murmurând Mi-am întins ochii mari Înlăcrimați și uimiți de fericire Către un rai la început Mișcat mereu de devenire Și l-am închis cu pleoapele tremurânde În versuri și simțiri plăpânde Izbucnind eliberare, mulțumire, dăruire Spre
COLŢ DE RAI de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349918_a_351247]