4,155 matches
-
am reușit să le îngaim. —întotdeauna mi s-a părut că unul dintre băieții ăia e sexy într-un fel sălbatic, animalic, mi-a spus Helenka pe gânduri. înțelegi? m-a întrebat întorcându-și spre mine privirea de smarald. Are lentile de contact verzi, mi-am spus încercând să-mi opresc fiorii care mă treceau din cauza admirației pe care mi-o impunea frumusețea ei. —Luke, a continuat ea. La el mă refer. Are un corp superb. De fapt, am sărit gâtuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe mama așezată în față, lângă tata. Mă așteptasem s-o văd prăbușită în spate, acoperită cu o pătură ca să n-o vadă careva și să facă legătura. în schimb, mama stătea țanțoșă și dreaptă. Nu purta nici ochelari cu lentile întunecate, nici vreun fular înfășurat în jurul capului și nici măcar o pălărie cu boruri largi. Eram destul de binedispusă. Asta până când am observat că în spate nu mai era decât o singură persoană. M-am rugat să fie Anna. Anna cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
greșit? am scăpat-o. Adică, să popularizezi sfaturile unei celebrități care, în mod clar, are o problemă de alimentație, pentru un public de tinere fete impresionabile? Graham s-a holbat la mine. Era un bărbat scund, grăsuț, cu ochelari cu lentile ca fundul de sticlă. Arăta de parc-ar fi dormit toată săptămâna în hainele alea. (Aveam să aflu mai târziu că, de fapt, chiar dormise în ele de mai multe zile. Lucrul la o carte a unui avocat cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
șefă? Cine te-a scos din încurcătura aia din Omaha? Cine a plătit pentru scandalul de data trecută din Houston...? — Ei, da, tu ai fost ăla! Atunci spune-mi de ce te-ai însurat cu mine. Zi, de ce?! Gaskell își șterse lentilele ochelarilor cu marginea scufiei de bucătar. — N-am nici cea mai vagă idee, zise el. Să mă bată Dumnezeu dacă am măcat cea mai vagă idee. — Pentru distracție, dragule, pentru distracție la maximum! Fără mine ai fi murit de plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a fi un ciorchine de prezervative umflate nu era de fapt decât un singur prezervativ sau, și mai grav, nici unul. Preotul se repezi, clătinându-se pe picioare, până în biroul său, de unde luă binoclul și ieși pe terasă ca să-i regleze lentilele. Dar între timp fenomenul ceresc dispăruse. Părintele paroh St John Froude clătină din cap amărât. Lucrurile - și în special ficatul lui - se cam stricaseră în ultima vreme dacă ajunsese să aibă halucinații atât de devreme dimineața. Se întoarse în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de Eva Wilt, cea plecată dintre noi, cea decedată, de actuala ei formă, greu de suportat de către cei vii, o afectară profund pe Eva. îngenunche pe covor și izbucni în plâns, timp în care parohul se holbă la ea prin lentilele ochelarilor, închise ochii, se rugă cu o voce șovăitoare, deschise iar ochii, tremură și, în general, se comportă într-o manieră gândită special să provoace amărăciune și disperare în presupusul cadavru, iar atunci când, într-o ultimă încercare disperată de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte. O cafea cu lapte, dom’le! Nu e așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că prima sa sarcină de bărbat însurat va fi să își modeleze nevasta, scoțând din ea un simulacru de femeie care să poată - în lumina și împrejurările potrivite - să trezească în el licărirea dorinței. Unele îmbunătățiri erau ușor de făcut. Lentilele de contact au înlocuit ochelarii; garderoba s-a înnoit; brațele și picioarele i-au fost supuse unor dureroase tratamente depilatoare la intervale regulate. Dar existau și factori asupra cărora Harry nu avea control, eforturi pe care proaspăta lui mireasă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Debbie. —Ei bine? mă întreabă intrigată. —Ei bine ce? îi răspund. Sunt așa de obosită, că am nevoie disperată de două bețe de chibrit ca să-mi țin pleoapele ridicate. Crezi că o să plece devreme pilotul? Sunt frântă și mă deranjează lentilele de contact. —Ai văzut ceva drăguț la clasa întâi? zice Debbie ridicând o sprânceană. — Da, zic dând din cap aprobator. Am văzut multe scaune rabatabile cu pături luxoase și perne pe care aș da orice să-mi pun capul. Debbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să existe vreun fir narativ sau ceva de genul ăsta. Doar multe efecte speciale și scheme de arte marțiale. În mare parte, e genul de film la care majoritatea fetelor nu s-ar duce sub nici o formă. Sunt obosită, și lentilele de contact mă irită. Închid ochii, cu speranța că așa n-o să le simt atât de uscate. Și în curând visez. Da, visez că sunt la premiera unui film. Probabil e în L.A., pentru că e cald și plăcut, toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai trebuit să dau și un test oftalmologic, pentru că e nevoie și de acuitate vizuală (niciodată n-am reușit să-mi dau seama pentru ce anume!), și eu sunt chioară ca un liliac. Oricum, am trișat și mi-am ținut lentilele de contact la ochi în timpul testului. Ei, voiam cu diperare să obțin postul! Am ieșit acum de la solar și mă simt încinsă. Îmi șterg transpirația de pe aparat, din considerație pentru următorul client, mă îmbrac și ies. Mă îndrept spre O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bar, pentru ca Adam să mă vadă fără probleme când intră. Mă întreb dacă o să-l recunosc imediat. O să-l mai recunoască altcineva? Până la urmă, nu vreau paparazzi pe urmele noastre, haha. Poate ar trebui să port ochelari de soare cu lentile mate! Îmi comand un pahar de vin. —Altceva? întreabă fata de la bar. —Ăă... nu, mersi. Nu are rost să comand pentru Adam, nu? Nu știu ce bea el. Mă întreb dacă e genul care bea Guinness. Greu de spus, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
minute, iar eu mă dau de-a bușilea jos din pat și arunc te miri ce în valiză. Îmi strâng părul într-un coc ce nu-mi vine bine și îmi dau cu fond de ten pe față. Îmi împing lentilele de contact în ochii roșii și trag pe mine niște dresuri maro, urâte. În mai puțin de zece minute sunt în taxi, cerându-mi în mod exagerat scuze pentru întârziere, îngrozită că îmi ies aburi de alcool prin toți porii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
contrazice el. Doar o casă. Și nu e a mea. E a părinților mei. Parchează mașina și îl urmez pe scări până la imensa ușă georgiană. Înainte să-și găsească cheile, ușa se deschide. O femeie mică, suspicioasă, purtând ochelari cu lentile groase și pantofi maro, cu talpă plată se uită de jos în sus la mine. Bună, sunt Katie. Îi ofer cel mai reușit zâmbet de stewardesă și îi strâng mâna. Parcă aș strânge un pește mort. Nu îmi spune cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Când și când, dădea din cap spre copii și spunea câteva cuvinte cu o voce uscată. Era respectat de orășeni, pentru că făcea lucurile să meargă. Are pielea aproape prea fină pentru un bărbat. Bărbă de țap. Poartă niște ochelari cu lentile groase, cu rame aurii. În spatele ochelarilor se află o pereche de ochi de pește. Pupilele ieșite mult în afară, ca niște mingi. E subțirel și se mișcă elegant. Pe vremuri, purta o robă gri, lungă până la glezne. În timpul războiului, poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sută, dar sunt păianjeni cu furci putrede, nu mai pot toarce firele, nu sunt de nici un folos revoluției. Ei vorbesc în acord cu Karl Marx, dar îl ajută pe Chiang Kai-shek. Am fost batjocoriți. Ni s-au dat ochelari cu lentilele zgâriate, ca să nu vedem limpede. Am crezut în Stalin și am avut încredere în oamenii pe care i-a trimis. Însă ce fac ei altceva aici, în afară de a face experiemente sociale pe spinarea noastră? Mao dezbate pe tema istoriei Chinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eu. Mă tratează ca pe egalul lui Mao. Cu aceeași considerație, el luptă pentru ideile și gândurile mele și îmi mărește puterea. Lumea zice că nu zâmbește niciodată. Însă atunci când mă zărește, înflorește ca un trandafir. În dosul ochelarilor cu lentile groase, ochii lui seamănă cu niște mormoloci. Pupilele nu sunt niciodată nemișcate. Îmi zice că i-am dăruit o nouă viață. Cred că vrea să spună o scară spre raiul politic. Îmi zice că aștepta un astfel de moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi place mai mult cum îmi stă în rochie, dar eu insist să semăn cu un soldat. Mi-ar plăcea să mor în hainele astea. Pentru a reaminti poporului că am luptat ca un bărbat. Fotograful își lipește ochiul de lentilă. Îmi cere să zâmbesc. Nu vrea să facă o poză a morții. Însă nu mă pot sili să zâmbesc. În dimineața asta mi-am văzut chipul în oglindă. Mi s-au tras obrajii și ochii mei sunt lipsiți de expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
imagine este cea a ceasului care atână pe peretele din Sala Milei. E ora 7:55 p.m. La intrarea în sală, Chun-qiao, cu pași grăbiți. poartă o jachetă Mao și pare mic și slab, ca și cum s-ar vedea prin niște lentile cu unghi amplu. Deodată, în spatele lui apar două gărzi. Îi sar în spinare și-l culcă la pământ. Îi scot ochelarii. Nu se zbate deloc și e luat de acolo. E ora 8:15. Decorul se schimbă. Acum e Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fața ei, Îngrozită că ar putea să explodeze Într-un plâns nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vuietul trepidant, ultramodern al aeroportului nostru, În care un avion pleacă/vine la două-trei ore. — Dă-te puțin Într-o parte, să-l văd și eu! Deci așa arată? — Care dintre ei spui că e? — Cu costum sport și ochelari! — Lentile de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
negre. Și, după ce el le îndeplini dorința, poruncind să se tragă acea draperie, văzură, în sfârșit, mașinăria. ― Acesta este un fantascop, dragii mei, un aparat capabil să însuflețească figurile desenate sau pictate doar prin puterea magică a luminii și a lentilelor. Dariustimo își băgă barba, cercetând cu minuțiozitate mașinăria ba pe deasupra, ba pe dedesubtul ei. ― Nu, nu! Aici e lucru diavolesc, Nicolache! Nu pot să cred că niște biete lentile pot să învie oameni care și-au dat deja duhul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
desenate sau pictate doar prin puterea magică a luminii și a lentilelor. Dariustimo își băgă barba, cercetând cu minuțiozitate mașinăria ba pe deasupra, ba pe dedesubtul ei. ― Nu, nu! Aici e lucru diavolesc, Nicolache! Nu pot să cred că niște biete lentile pot să învie oameni care și-au dat deja duhul și putrezesc în pace sub pământ. ― Ba să crezi, Dariustimo! Și, potrivindu-și enorma perucă, adică dându-și-o pe ceafă ca orice lucrător înainte de a se înhăma la treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să plece, apoi reveni.) Și chiar te...? Nu, nu! De fapt, țineam să-ți mulțumesc. Te-ai descurcat excelent cu „revoluția” ramolitului Malet. (Veni încet spre pictor și, preț de câteva minute, îl privi fără să mai spună nimic. Prin lentilele false ale ochelarilor, ochii împăratului păreau mai mici și înecați într-o abureală umedă.) Crezi că ne mai vedem? Dante Negro aprecie faptul că împăratul nu îi ordonase să revină în Franța. Nu îl iscodise nici unde avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
O clipă, Îmi fulgeră prin minte gândul de a mă furișa Înapoi pe canapea și de a sta Întinsă până ce plecau ei, dar Felice se uita fix În vizor, ca și când ar fi știut că sunt acolo. Printr-un efect al lentilelor, ochii ei păreau a privi țintă Într-ai mei, așa că, slăbită și neputincioasă cum eram, nu m-am putut Împotrivi voinței ei. Am deschis cuminte ușa. Se revărsară toți patru Înăuntru ca un tsunami, cu Felice În frunte, desigur. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]