3,597 matches
-
mi se potrivea pe spinare. *Dă-mi Doamne, o cruce cât mai ușoară! Doamne, de ce mi-ai dat o cruce atât de grea? Grea, ușoară, crucea e cruce. Ridic-o. N-o lasă să zacă în colb. Nu te poți lepăda de ea dacă vrei că la capătul drumului să nu te aștepte un calau, ci coroană de palmier a învingătorului. *Crucea ta îți va lumină drumul precum o candela. *Cu Isus pe cruce suie, sângele să-l bați în cuie
MEDITAŢII PE MUNTELE CRUCII de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352156_a_353485]
-
moto: fără milă și dreptate nu stă pe ziduri cetate! ------------------------------ Vântul rece din oglinzi Aduna pe rând tristeți În acele dimineți Mâna când voiai să-ntinzi Domnule jandarm, un strop De dreptate să-mi fi dat Poate mi-aș fi lepădat Într-un cui bătrânul clop Două degete pădurea Ridicase la un semn Căpcăunul cel nedemn, Muta mlaștinile-aiurea Bat în lume tobele S-a încins praful de pușcă Vin dulăi străini și mușcă Magistrații, robele Muezinul întârzie La scos vorbele din
USCAU FLĂCĂRILE VATRA de ION UNTARU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356293_a_357622]
-
Erezii ... Azi noapte a fost furată o icoană și-a căzut din tranc-doamne o pasăre din cer ne-am luat deja avocați dintre îngeri pentru clipa când ne va judeca aspru zeul stingher Anii ne încearcă atingând cu aripa și lepădându-ne despuiați - în ce zare ? până se va termina de tot cu risipa vom mirosi a tăciuni stinși și-a uitare Ce-ai face dac-ai știi că de mâine te va chema la El să-ți pună aripe !? și
EREZII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356314_a_357643]
-
destine ninse, Cu inimi prăfuite de ne-ncrederi Cu-aceleași doruri, sângerânde vise Rămase spânzurate printre iederi. Georgeta Resteman (10) Ion VANGHELE: EȘTI OSTENITĂ, EU SUNT OSTENIT Ești ostenită, eu sunt ostenit Același drum ne poartă-n asfințit Ca să ne lepede ca o povară În mugurii de vise către seară. E tihna înrudită cu nesomnul Demonii rup din carnea firii omul Îl suie pe Golgote interzise Iluzii rătăcite prin narcise. Hai să fugim în taina din cămară Să ne iubim cu
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
defăimați și văzându-i că sunt fără de teamă în fața morții, am înțeles că este cu neputință ca ei să trăiască în răutate și în pofta plăcerilor”[18]. De asemenea, un alt mare apologet, Tertulian, precizează faptul că, decât să se lepede de Dumnezeu, creștinii preferă să moară în chinuri, groaza morții prefăcându-se pentru ei în biruință și în bucuria de a sluji lui Dumnezeu și de a moșteni viața veșnică: „ Poporul în zadar se bucură de chinurile noastre. Căci bucuria
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
de a moșteni viața veșnică: „ Poporul în zadar se bucură de chinurile noastre. Căci bucuria, pe care și-o socotește numai a lui, este în întregime a noastră, ca unii care voim mai bine să îndurăm chinul decât să ne lepădăm de Dumnezeu.”[ 19] Pregătirea pentru viața de după moarte. Atât Părinții Apostolici, cât și apologeții insistă foarte mult, în aproape toate lucrările lor asupra importanței pe care o are modul în care creștinul înțelege să-și trăiască viața pământească, viața de
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur, analizând cu spiritul lui duhovnicesc adânc această parabolă, scoate și (de) aici niște înțelesuri cu adevărat dumnezeiești. Și așa cum găsește multe virtuți săracului Lazăr, tot așa descoperă bogatului multe însușiri negative pentru care a fost lepădat de la fața lui Dumnezeu. Bogatul avea ca primă meteahnă îmbuibarea și lipsa de dragoste; el nu știa ce este mila. Era nemilostiv nu numai față de Lazăr, ci față de toți, căci nu se milostivea spre cel pe care-l vedea zilnic
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
de cineva înviat din morți, n-ar fi ascultată. Acei care au ascultat pe Moise și pe profeți, nu vor cere ca Dumnezeu să dea o lumină mai mare decât aceea pe care a dat-o Dumnezeu; dar dacă oamenii leapădă lumina, și nu folosesc ocaziile ce le sunt oferite, unii ca aceștia nu vor auzi, chiar dacă cineva dintre morți ar veni la ei cu o soluție. Ei nu vor fi convinși nici chiar de această dovadă; căci aceia care leapădă
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
leapădă lumina, și nu folosesc ocaziile ce le sunt oferite, unii ca aceștia nu vor auzi, chiar dacă cineva dintre morți ar veni la ei cu o soluție. Ei nu vor fi convinși nici chiar de această dovadă; căci aceia care leapădă Legea și profeții își împietresc în așa măsură inima, încât vor ajunge să respingă orice lumină. Convorbirea dintre Avraam și cel care fusese cândva bogat este figurativă. Lecția ce trebuie învățată din ea este aceea că fiecărui om îi este
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
Nuante > MIREASA DE PORȚELAN Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu sufletul întors spre tine, subțire ca o mireasă de porțelan cu brațele curgînd în aripi albite de ziuă mă lepăd de umbrele furtunii, savane cu amfore pline de dor întinse pe ziduri pe gînduri rămîn să te-aștepte cu tălpile goale, fugare pe mări de sargase cu alge mirosind a miere, cald cămașa ta pe buze tu. Referință Bibliografică: Mireasa
MIREASA DE PORŢELAN de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356440_a_357769]
-
și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
apăru toamnă, ispășita, Cu frunzele în jurul ei pleiade, În văzul lumii ,așa cum nu se cade, Ajunse ca să umble aproape dezgolita. De vină -i vântu,-ndrăgostit de ea, Gentil, o invitase la cafea, Și-o ameți cu vorbe preafrumoase Să-și lepede rochiță de mătase, O mângâie așa într-un răspăr, Trecându-i mâinile pe umeri și prin par O mângâie frivol, ea dezgolindu-și sânii Topintă de amor când o privea năuc, Își lepăda nebună și ultimul papuc Și dragoste facură-n
FRIVOLITATE DE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355813_a_357142]
-
o ameți cu vorbe preafrumoase Să-și lepede rochiță de mătase, O mângâie așa într-un răspăr, Trecându-i mâinile pe umeri și prin par O mângâie frivol, ea dezgolindu-și sânii Topintă de amor când o privea năuc, Își lepăda nebună și ultimul papuc Și dragoste facură-n văzul lumii. Referință Bibliografica: Frivolitate de toamnă / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate
FRIVOLITATE DE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355813_a_357142]
-
și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și
PĂRINTELE ADRIAN FĂGEŢEANU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355833_a_357162]
-
și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și
PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355867_a_357196]
-
cu apus Spre ele alunecă flori fără polen Aripi urcând cu mine mai sus. Din motani coboară păsări către pădure Cu zborul întreg descătușat sub pene Și cerul coboară sub aripi sure Aduceri aminte strecurându-se în vene. Și boii lepădându-se de jug Și-au găsit în glod potcoava lor Trag după ei câmpia aprinsă rug Spre talpa unui întreg popor. Când în unire apa unui râu Va săpa în maluri ca un gând Eu îl voi trece cu valul
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
înfoaie dându-și drumul la ghiers/ De se clatină zarea pe tristețile ei./ Cu ce miere de cântec - descântec mi-a șters/ De pe suflet norii vineți și grei?// Spune-mi, pasăre albă, cum te cheamă și cum e/ Să te lepezi de tine și de altul să suferi?/ Ghiersul ei dă din aripi peste margini de lume,/ Ochiul meu se îngroapă în lumină de nuferi”( Pasăre fără nume). Lirismul profund, nu este conceput ca o expresie a atitudinilor subiective, nici ca
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
gât/ Și-n colțul gurii cu un tremur des/ Plimbându-se pe aburi de eres.// Mă uit în jos și tot pe el îl văd/ Plimbându-se pe aburi de prăpăd;/ Înmărmurind de ce-i e dat să vadă,/ S-ar lepăda de propria-i plămadă.// Mă uit în ochii lui făcându-mi cruce./ Îi văd pe zare umbra cum se duce..”. Poziția tragică a omului în raport cu universul cosmic, viața și moartea, atitudinea în fața evenimentelor majore ale existenței, dorința de a atinge
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
teama, gerul, lipsa cuvântului care supune creierul posibilității de a se înălța prin idee: Prin întuneric bâjbâiesc prin casă, / Și cad, recad, și nu mai tac din gură (Sonet), sunt repere ale temerii poetului-om strânse în fiindul lui și lepădate prin mișcări nu necontrolate, ci voite, ca manifestări ale grelei încercări a ruperii eului viu de cuvânt. Faptul că vorbește întruna este semnul existenței, al vieții încă dăruită de Cel de Sus. Bacovia previzualizează, conștientizează și sugerează subtil sfârșitul, pe
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
de ființa ei mă făcuse sclavă. Culori deșirate în neștire, a unui timp încremenit într-un singur nume drag, deasupra sfinților pictați în biserică. Știu iubite că tu ai înpins culorile cât mai aproape. În ape line devin fade... Mă lepăd de trup, de inocența absurdă, numai așa iubite pot privi în ochii zeilor... Și totuși numai un pictor poate reînvia trupul atârnat de un fir verde nevăzut! Referință Bibliografică: Știam eu / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ŞTIAM EU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354837_a_356166]
-
că și-a spus: „Voi rescrie basmul în felul meu, în limba de acasă, pe care am purtat-o totdeauna cu mine pe unde m-au dus pașii vieții”. Căci, recunoaște poetul în poeziile dumnealui că de multe s-a lepădat, dar de cuvântul moștenit, niciodată. - Am senzația că e cea mai originală poveste a neamului meu, că este caierul din care voi toarce basmul, prilej de a mă întoarce în timp și spre locurile natale, reamintindu-mi de „streșini și
DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/354952_a_356281]
-
de vorbă cu vecinii, că s-a îmbolnăvit și ... XIV. CONSTANTIN T CIUBOTARU - POVARA DE A FI ROMÂN - INTERVIU CU ALEX CETĂȚEANU, de Constantin T. Ciubotaru, publicat în Ediția nr. 585 din 07 august 2012. C.T. CIUBOTARU: De câte ori v-ați lepădat de apartenența la națiunea din care proveniți? Alex CETĂȚEANU: Stimate domnule profesor-scriitor Ciubotaru, credeți că se poate „lepăda” cineva de cocoașa pe care o duce în spate încă de la naștere? Nu cred că este posibil, cu toate tehnicile ”medicale” moderne
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
INTERVIU CU ALEX CETĂȚEANU, de Constantin T. Ciubotaru, publicat în Ediția nr. 585 din 07 august 2012. C.T. CIUBOTARU: De câte ori v-ați lepădat de apartenența la națiunea din care proveniți? Alex CETĂȚEANU: Stimate domnule profesor-scriitor Ciubotaru, credeți că se poate „lepăda” cineva de cocoașa pe care o duce în spate încă de la naștere? Nu cred că este posibil, cu toate tehnicile ”medicale” moderne. În cazul meu, chiar dacă ar fi o povară grea acea „cocoașă”, eu am dus-o, o duc, și
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
mândri, fie vorba între noi. Ne mândrim cu Brâncuși, Eliade, Cioran, Vintilă Horia și Eugen Ionescu, dar să nu uităm - mai toate personalitățile românești recunoscute pe plan mondial au plecat din România, ... Citește mai mult C.T. CIUBOTARU: De câte ori v-ați lepădat de apartenența la națiunea din care proveniți?Alex CETĂȚEANU: Stimate domnule profesor-scriitor Ciubotaru, credeți că se poate „lepăda” cineva de cocoașa pe care o duce în spate încă de la naștere? Nu cred că este posibil, cu toate tehnicile ”medicale” moderne
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
nu uităm - mai toate personalitățile românești recunoscute pe plan mondial au plecat din România, ... Citește mai mult C.T. CIUBOTARU: De câte ori v-ați lepădat de apartenența la națiunea din care proveniți?Alex CETĂȚEANU: Stimate domnule profesor-scriitor Ciubotaru, credeți că se poate „lepăda” cineva de cocoașa pe care o duce în spate încă de la naștere? Nu cred că este posibil, cu toate tehnicile ”medicale” moderne. În cazul meu, chiar dacă ar fi o povară grea acea „cocoașă”, eu am dus-o, o duc, și
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]