2,409 matches
-
amintindu-și că Dumnezeu este cu noi peste tot, mult mai aproape decât sperăm. Când ajunsese aproape de mormânt, îi păruse ca un deget de piatră se îndrepta în sus către cerul plumburiu, iar brațul ei plin cu flori căzuse pe lespedea rece de la căpătâi, fără de folos. În timp ce stătea dusă pe gânduri la locul de vecie i se păruse că aude glasul Domnului, spunându-i: - Ne naștem, dar nu murim niciodată. Bucură-te că ai acest prilej. Înlătură concepția din mintea ta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
precisă. Prietenii, rudele și chiar vecinii încep să-i ocolească. De câte ori îi făcea o observație, Leon ridica dezinvolt din umeri ignorând totul. Ea se uita la el ca la o bucată de carne cu garanția expirată și pusă pe o lespede de scurs urmând a fi dată ca rebut într-un container. Prezența lui devenise un clopot de alarmă, făcând-o să simtă fiori de groază și scârbă. Acum regreta că îl cunoscuse, dar era prea târziu pentru regrete. Voise doar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
numit paroh la Tg. Trotuș având filiale: Tg. Ocna, Slănic Biserica și Băi și Onești etc. având ca vicar pe Pr. Bernardin Romila. După 11 luni am fost eliberat de postul de paroh de Tg. Trotuș și trimis urgent la Lespezi, Gârleni unde s-a ridicat problema limbii maghiare. La Lespezi am rămas 12 ani unde în fine am fost acuzat de „uneltire” din partea autorităților de partid comunist, iar la 17.01.1959 și prin sentința 369 din 24.VI.1959
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Biserica și Băi și Onești etc. având ca vicar pe Pr. Bernardin Romila. După 11 luni am fost eliberat de postul de paroh de Tg. Trotuș și trimis urgent la Lespezi, Gârleni unde s-a ridicat problema limbii maghiare. La Lespezi am rămas 12 ani unde în fine am fost acuzat de „uneltire” din partea autorităților de partid comunist, iar la 17.01.1959 și prin sentința 369 din 24.VI.1959 Tribunalul militar Iași m-a condamnat la 9 ani închisoare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
parohie și oriunde voi fi trimis. Pacea și harul Domnului să fie cu noi toți! Anii de detenție 1959-1964 Subsemnatul preot Ioan Gherghina născut la 25 martie 1915 în com. Fărăoani, Valea Mare, jud. Bacău am fost arestat în halta Lespezi unde funcționam ca preot din anul 1947. În ziua de 9 ianuarie 1959 am fost arestat și dus spre cercetare la Bacău unde, la 17 ianuarie am fost condamnat la 9 ani închisoare prin sentința 369 din 24 iunie 1959
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Pr. Anton Demeter, vicar la catedrala din București. A fost arestat la 20 august 1958, condamnat de Tribunalul Militar București la 20 ani. A executat 6 ani. În 1960 a rămas paralizat de ambele picioare. Grațiat. 13. Pr. Ioan Gherghina, Lespezi. A fost arestat la 9 ianuarie 1959. Condamnat la 16 ianuarie 1959 la 9 ani de Tribunalul Militar Iași pentru uneltire. Eliberat la 27 iunie 1964 prin grațiere. Domiciliu obligatoriu la Buruienești și Pildești până în ianuarie 1968. 14. Pr. Ioan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
student fiind, după practica la un spital rural de la poalele Ceahlăului (Hangu), cu rucsacul la spinare, am pornit să bat codrii, munții, plaiurile Moldovei; m-am închinat la sfintele mănăstiri; am descifrat pisaniile dăltuite în piatră; am îngenuncheat la căpătâiul lespezilor voievodale; am luat urma pașilor lui Ștefan Vodă ascultând din gura bătrânilor răzăși povești și legende despre "Năzdrăvanul Moldovei" (și-o mai aminti cineva de ele?); am dormit pe pământul gol, și, ca Anteu -, din pământul acela care a supt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge... Se vor înfrăți ei înaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se înalță liturghia recunoștinței?" (Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare) Acum o sută de ani, când s-a ridicat lespedea de pe gropnița de la Putna, s-a găsit o mână de pulbere de oase amestecate cu așchii. Mă întreb: pulberea aceasta n-o fi pulbere de stele de luminează și după o jumătate de mileniu, chiar dacă deasupra mormântului candela lui abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bogăție! Câtă bucurie! N-o risipi! Iubește! "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Cine a spus asta? Trăiască iubirea! Nu sunteți voi os din osul nostru? De prea mult elan se împiedică într-o blană de urs așternută peste lespezi. Maria îl îmbrățișează cu drag: Unchiule, mare iubăreț mai ești! Ești "vesel" pe ziua de azi. Mărturisește, nu cumva, "te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
seacă. Chiribuță sare, dar, pe ușița de taină, tiptil, se strecoară Voichița. E udă leoarcă, cu rochița lipită de trup, cu margarete și funigei în păr, cu coroniță și brâu împletit din flori de câmp. Calcă cu pași ușori pe lespezi și din părul ei zălud picură, picură... Ștefan zvâcnește. Se luminează și spune cu bucurie: Voichiță!... O privește, fermecat, cum stă udă, slăbuță, stingheră, ca o pisicuță uitată în ploaie. Voichița, de emoție, gâfâie ușor, cu buzele întredeschise. Ștefan îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sus, spune Vlaicu. Mi-au povestit niște călugări de la Bistrița, începe Juga, că în Noaptea Învierii s-au auzit bătăi și vaiete în gropnița Voievodului Alexandru de li s-a ridicat părul măciucă. Vezi bine, voievodul se căznea să aridice lespedea; bag-samă, voia să ajute Moldova ajunsă la grea ananghie... Și, tot în noaptea aceea, pe cer s-au ivit arătări înfricoșate rău-prevestitoare: o stea cu coadă, care... Cu coadă zici?! se minunează Ștefan zâmbind ușor. Era mare? Dădea din ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
para! își înăsprește el glasul. Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde lumânarea egumenului. Și "talianu' " cela ce se cioșmolește atâta cu lespedea ceea? Dați zor! Zor! Să fie totul gata! Ce grabă Doamne?! protestează egumenul. Tragi rău, zău așa! Ștefan suflă în lumânare stingând-o. Vezi? Poți știi când îți bat clopotele, preacuvioase? Galioanele turcești nu pot duce pușci de mare greutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri dumneavoastră, c-am ales arma, să vedem pe cine cade marea cinste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voichiță! se răstește el sever. Ce gânduri nebune-s aistea? Voichița îl vedea tulbure prin lacrimile ce stăteau grele să se prăvălească. Și eu?! Eu ce să fac?! Eu cum să trăiesc?! Să trăiesc numai și numai ca să-ți ud lespedea cu lacrimi?! O vezi tu pe Voichița grasă, bătrână, trăind numai și numai ca să te bocească, să-ți țină parastasele?! O vezi tu, pe Voichița să... să... Oprește-te! strigă Ștefan... Fii cuminte Voichiță, îi vorbește el apoi molcom, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copita toți măgarii". V-ați grăbit să-l prohodiți, dragilor... "Soarele" n-a apus încă... Dacă aveați puțintică răbdare, cădea și singur... N-a lipsit mult să mă trimiteți la Putna cu picioarele-nainte. Și ce-ați mai fi spălat lespedea cu lacrimi de crocodil... De mă gândesc bine, poate ar fi trebuit să vă mulțumesc: mă scuteați de rușinea unei înfrângeri, rămâneam "un erou!"... "Neînfrântul Ștefan al Moldovei!"... Așa... urmează Ștefan și se întoarce către Isaia ce sta încrâncenat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ascuțișul iataganului pe pielea lor. Atunci, în zadar vor plânge, în zadar își vor mușca pumnii; va fi târziu... prea târziu... Și vor fi singuri... Ce-o să mai râd acolo, la Putna! hohotește el. O să hohotesc de-o să-mi salte lespedea de pe piept... ce-o să mai râd!... Parcă am fost blăstămați să n-avem și noi parte de puțină tihnă... Mult chinuit a mai fost și pământul ista al Moldovei... Să nu-i fie dat omului cât poate să pătimească. -Totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
loc. Ion, fratele ei șchiop, cosea niște iarbă în livadă și ne-a văzut zbătându-ne, deasupra fântânii. A alergat spre noi, mai mult într-un picior, m-a prins cu putere în brațe și m-a așezat pe o lespede mare de piatră. Nu puteam scoate o vorbă. Spaima mi-a legat limba. Băieții au înlemnit și ei. Ion a așezat capacul la loc și ne-a spus că are să-l "lege" cu sârmă ghimpată, ca să nu ne putem apropia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture și orăcăia de răsuna toată lunca. Părea că și el era fericit că primăvara s-a instalat definitiv la noi. Aurel și Vasile luau de pe prund câte o lespede și-o aruncau pe suprafața lină a apei să vadă de câte ori reușeau să atingă albia. Erau parcă într-o întrecere. Eu cu Maria ne oglindeam în undele limpezi și ne admiram coronițele de mâțișori, ce ne încununau capetele. Nu vroiam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe Giurgiuca, pe Beniuc, pe Vlasiu (poate de dragul multiplicității formelor); eu mă integram într-o civilizație ce o trăiam ca pe un mândru destin (poezia lui Blaga nu-mi părea străină acestui sentiment al declinului: comunicarea sangvină cu părinții de sub lespezi, cenușa îngerilor așternându-se peste lume îmi sunau în concordanță cu introspecțiile ftizicului Maxențiu din Concert din muzică de Bach. Ajunsesem în fine cu gustul la Craii de Curtea-Veche, cărora totuși le preferam (et pour cause) Remember, dădusem de Mallarmé
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
arhitect, teoretician al arhitecturii, pictor și scriitor este o personalitate excepțională a Întregii lumi culturale românești. La data elaborării PDS Își Începuse deosebita carieră de teoretician al arhitecturii. Publicase deja: „Introducere În studiul arhitecturii― (1926); „Andrea Palladio― (1928); „Arcade, firide, lespezi― (1932); „Izvoare și popasuri― (1934); câteva articole despre arhitectura românească În revista ―L’architecture d’Aujourd’hui‖ (1927, 1934) și prezenta, Încă din 1930, la ședinței dela 12 februarie 1934; din Procesul verbal nr. 149 cu darea de seamă a
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
țipat și a urcat la Mirona, gâfâind și speriată. Casa Mironei e clădită de curând. E cel mai fermecător interior mangaliot, plin de gust, de personalitate. Statuete provenind de la săpături, draperii, perne și un macat de cânepă cu firul gros, lespezi neregulate, divane de lemn alb și multe bibelouri alese cu gust. M-am dus astăzi acolo de două ori. În grup era și Marcu de la Studio 42, care e un băiat foarte drăguț și care mi-a vorbit de tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
genunchi. Era mișcător și cumplit, ca în vremurile de cataclism, de credință disperată. Mireasma de tămâie și de ceară parfumată cu esențe de flori, slujba cântată pentru toți cei îngenuncheați, toate acestea sfâșiau inimile; lacrimile curgeau încet și cădeau pe lespezi... Vineri dimineața, 11 februarie [1949] Cred că ți-am mai scris că am făcut legământ să văd toate bisericile din București, pentru revederea noastră. Până acum am vizitat 59. Iar aseară am intrat la Schitu Darvari; nici nu te puteai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sferei acesteia, ca în întunericul unui labirint. Și, totuși, într-o zi, aproape fără sămi dau seama - am sfărâmat coaja și am ieșit, așa cum ai ieși dintr-un imens ou, a cărui coajă ți se părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându-o, s-a sfărâmat. Și am ieșit din nou la lumină, am ieșit din labirint... Abia după ce va ieși din labirint va înțelege că sfera aceea care părea inaccesibilă și nesfârșită era de fapt spartă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
acesteia, ca în intunericul unui labirint. Și, totuși, într-o zi, aproape fără să-mi dau seama - am șfărâmat coaja și am ieșit, așa cum ai ieși dintr-un imens ou, a cărui coajă ți se părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându-o, s-a șfărâmat. Și am ieșit din nou la lumină, am ieșit din labirint...“. Similară este, în India budistă, nașterea spirituală a zeului, spărgând coaja oului, simbol al cosmosului. Cuvântul dvi-ja, legat de simbolismul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]