1,939 matches
-
în dinamica producerii lui, care îl diferențiază de rezultatul lui reprezentat de denominație. Se poate spune, deci, că nominația este actul prin care subiectul numește ceva în spațiul discursului, clasifică un referent introducîndu-l într-o clasă de obiecte anumită a lexicului, cel puțin atunci cînd nu se urmărește inovarea printr-un neologism. Dimensiunea performativă a acestui act originar al nominației devine astfel evidentă și semanticienii îl numesc, de altfel, "botez". Nu este surprinzător, prin urmare, că acest act a fost văzut
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de o atenție deosebită în concepțiile mitice, teologice și filozofice care urmăreau o explicație asupra originii limbii. Deși polisemantismul cuvîntului nume nu permite distincția între nominație și denominație, trebuie făcută deosebirea între producerea lexicală a sensului care interesează ansamblul cuvintelor lexicului (a da un nume la ceva) și producerea nominală a sensului (a indica prin nume; a-i spune pe nume). Mai întîi, dinamica producerii lexicale a sensului conduce la înțelegerea actului nominației la nivelul actualizării în discurs și la luarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se prezinte ca un exponent al vorbirii obișnuite. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, oralitatea poate prezenta mai multe dimensiuni ce țin de fonetică, morfologie, lexic, structurare discursivă, punctuație etc. Aceasta presupune că metoda de analiză trebuie adaptată situațiilor concrete, iar mijloacele identificabile permit în mică măsură concluzii general valabile. V. conversație, discurs. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DSL 2001. RN ORIENTARE ARGUMENTATIVĂ. Teoria despre "orientarea argumentativă" a fost
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vizează producerea sensului în același timp cu influențarea comportamentului oamenilor și, prin aceasta, a lumii. Noțiunea "praxem" trebuie considerată atît din punctul de vedere al limbii, cît și din cel al vorbirii. Prima perspectivă conduce la o înțelegere reînnoită a lexicului, lista denominațiilor lexicale apărînd aici ca artefactul unei însumări metalingvistice a actelor de nominație suficient de recurente în discurs pentru a fi considerate ca fiind stabilizate în limbă. Și cîmpurile semantice cuprinse de articolele lexicografice apar ca potențialități suficiente care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Această problemă nu a fost pusă însă în cercetarea lingvistică, ci în cea a psihologilor interesați de reprezentările și de categorizările limbii, realizînd astfel o semantică a prototipurilor. Astfel, în vreme ce lingviștii se concentrează asupra unei abordări structuraliste și lexicografice a lexicului, care conduce la analiza sensului în seme, psihologii dezvoltă o concepție globală fondată pe anchete și pe teste asupra vorbitorilor sau pe experimente centrate pe percepția referentului. Analiza definițiilor obținute prin anchete a pus în evidență existența, în categorizările lingvistice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exemplar al realului, ci și un model abstract, caracteristic categoriei, și, în acest caz, obiectele individuale categorizate au unele trăsături ale modelului prototipic, fără a le avea totuși pe toate. Cert este că această concepție a prototipurilor introduce în înțelegerea lexicului o perspectivă ce depășește principiul binar al incluziunii și al excluderii din clasificarea în condiții necesare și suficiente, care a dominat semantica prin ideile lui Aristotel. Clasa nu mai este în acest caz un ansamblu de delimitări foarte ferme, căci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în atenție de cele mai multe dintre domeniile de analiză ale producerii discursive a sensului, între care și praxematica. Locutorul și limba însăși nu pot viza un obiect al lumii pentru a-l numi și a-l clasifica într-o categorie a lexicului decît considerîndu-l dintr-un unghi de vedere particular, determinat de condițiile perceperii lui. Varietățile punctelor de vedere se observă în mai multe moduri, în primul rînd, prin imperativul categorizării nominale care implică alegerea între un nume comun și un nume
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai multe puncte de vedere, deși metodologic părea posibilă construirea unor ansambluri de sens prin unirea structurilor elementare de semnificație. Condiția de a fi minimal poate apărea însă numai în relațiile dintre sensurile unei clase lexico-semantice, iar nu din perspectiva lexicului în general, încît identificarea și funcționarea semelor nu are caracterul necesar de generalitate și de autonomie. Pe de altă parte, din perspectiva opoziției de sens, semul nu poate fi evaluat în mod izolat, ci numai legat de opozițiile în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atît abordările semasiologice, cît și pe cele onomasiologice. S-a dezvoltat astfel semantica lexicală care consideră cuvîntul ca unitate de bază a limbii. Cercetările realizate pe aceste premise au fost totuși parțiale și limitate, deoarece vizau numai anumite compartimente ale lexicului limbilor naturale. După anul 1960, s-a inițiat semantica structurală, după care planul expresiei unei limbi este constituit din mărci diferențiale și că acestor mărci ale semnificantului trebuie să le coresoundă mărci ale semnificatului (interpretabile ca trăsături distinctive ale semnificației
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
destinatar, cu privire la acțiunile, scopurile și mijloacele prezente în conținutul discursului. V. argument, argumentare, doxă, retorică, stereotip, topos. ARISTOTEL P.; GREIMAS - COURTES 1993; AQUIEN - MOLINIE 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM VOCABULAR. Potrivit unor concepții, cuvîntul vocabular este un sinonim al lui lexic, avînd semnificația "totalitate a cuvintelor unui stadiu al limbii naturale". Există însă și accepțiuni specifice pentru vocabular care vizează restrîngeri ale sferei de cuprindere, atunci cînd denumește un "ansamblu de cuvintre dintr-un corpus, dintr-un text, din opera unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care dispune o persoană sau o colectivitate se poate diviza într-un vocabular activ, care este folosit curent în exprimare, și un vocabular pasiv, care este inteligibil, dar care nu este utilizat în mod curent. Potrivit opiniei unor specialiști, noțiunile "lexic" și "vocabular" ar trebui disociate în mod clar, lexicul fiind o realitate a limbii ce cuprinde mai multe domenii, reprezentate de vocabularele prin care se realizează inventarele sau descrierile. Ca atare, lexicul este alcătuit din însumarea vocabularelor particulare și nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diviza într-un vocabular activ, care este folosit curent în exprimare, și un vocabular pasiv, care este inteligibil, dar care nu este utilizat în mod curent. Potrivit opiniei unor specialiști, noțiunile "lexic" și "vocabular" ar trebui disociate în mod clar, lexicul fiind o realitate a limbii ce cuprinde mai multe domenii, reprezentate de vocabularele prin care se realizează inventarele sau descrierile. Ca atare, lexicul este alcătuit din însumarea vocabularelor particulare și nu se poate cunoaște decît prin ele, iar existența vocabularelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mod curent. Potrivit opiniei unor specialiști, noțiunile "lexic" și "vocabular" ar trebui disociate în mod clar, lexicul fiind o realitate a limbii ce cuprinde mai multe domenii, reprezentate de vocabularele prin care se realizează inventarele sau descrierile. Ca atare, lexicul este alcătuit din însumarea vocabularelor particulare și nu se poate cunoaște decît prin ele, iar existența vocabularelor presupune existența lexicului. Din punctul de vedere al relațiilor care există între elementele unui vocabular, semnificative sînt cîmpurile lexicale (sau semantice), care se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realitate a limbii ce cuprinde mai multe domenii, reprezentate de vocabularele prin care se realizează inventarele sau descrierile. Ca atare, lexicul este alcătuit din însumarea vocabularelor particulare și nu se poate cunoaște decît prin ele, iar existența vocabularelor presupune existența lexicului. Din punctul de vedere al relațiilor care există între elementele unui vocabular, semnificative sînt cîmpurile lexicale (sau semantice), care se pot repartiza unor genuri discursive. Dintr-o altă perspectivă, vocabularele limbajelor de specialitate alcătuiesc terminologiile, care întrunesc elementele lexicale ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u i, dar a cuvintelor care realizează discursul, adică a vocabulelor, care constituie realitatea observabilă, spre deosebire de lexeme, care reprezintă virtualitățile de la nivelul limbii. Pornind de la distincția limbă - vorbire s-ar putea face astfel o distincție paralelă lexem - vocabulă, corespunzătoare opoziției lexic - vocabular. V. cîmp, cuvînt, lexic, vocabulă. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO VOCABULĂ. În încercările de a atribui semnificații clare și distincte termenilor cu care operează lexicologia statistică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care realizează discursul, adică a vocabulelor, care constituie realitatea observabilă, spre deosebire de lexeme, care reprezintă virtualitățile de la nivelul limbii. Pornind de la distincția limbă - vorbire s-ar putea face astfel o distincție paralelă lexem - vocabulă, corespunzătoare opoziției lexic - vocabular. V. cîmp, cuvînt, lexic, vocabulă. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO VOCABULĂ. În încercările de a atribui semnificații clare și distincte termenilor cu care operează lexicologia statistică, vocabula a fost considerată ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clare și distincte termenilor cu care operează lexicologia statistică, vocabula a fost considerată ca reprezentînd o "unitate lexicală actualizată într-un discurs", adică în vorbire, opunîndu-se astfel lexemului, care este o unitate virtuală ce ține de limbă și este încadrabilă lexicului. Termenul vocabulă desemnează ocurența unui lexem particular în discurs, însă el este folosit mai mult în domeniul restrîns al statisticii lexicale, dezvoltate de C. Muller, în 1969. Astfel, într-un enunț precum Un mic obstacol nu poate produce decît un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
produce decît un mic disconfort, ce conține de două ori vocabulele un și mic, se constată că există 10 cuvinte, dar 8 vocabule, situație în care lui cuvînt i se atribuie statutul de sinonim al lui lexem. V. discurs, lexem, lexic, vocabular. DUBOIS 1973; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN VOCAȚIE ENUNȚIATIVĂ. Propusă de D. Maingueneau, în 1984, noțiunea "vocație enunțiativă" este destinată evidențierii faptului că o poziționare dată filtrează o anumită categorie de locutori. De fapt, o poziționare nu este numai o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și atingând un maxim, în discursul științific pur sau de cercetare. Ca instanțiere, discursul vulgarizator scris sau oral se regăsește sub diverse forme, în spații speciale destinate științei și tehnicii din presa scrisă și vorbită, destinată publicului larg. V. explicație, lexic, specializare, terminologie, vocabular. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2005. AC X XENISM. Termenul xenism este folosit în lexicologie pentru a denumi cuvintele împrumutate de o limbă care circulă fără a fi adaptate la sistemele ei, adică păstrînd aspectul fonetic, grafic sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Tübingen, 2004. Bavelas, Janest Beavin, Gestures as Part of Speech: Methodological Implications, în "Research on Language and Social Interaction", 27 (3), 1994, pp. 201-221. Béjoint, H., Thoiron, Ph., Le sens en terminologie, Presses Universitaires de Lyon, Lyon, 2000. Bidu-Vrănceanu, Angela, Lexicul specializat în mișcare. De la dicționare la texte, Editura Universității din București, București, 2007. Blakemore, D., Semantic Contraints on Relevance, Basil Blackwell, Oxford, 1987. Bochenski, J.-M., Was ist Autorität? Einführung in die Logik der Autorität, Verlag Herder KG, Freiburg im
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și a întrebărilor retorice, în DI. Dar acestea sînt, ca și aspectele menționate în secțiunea precedentă, trăsături gramaticale sau așezate sub semnul gramaticii; aici ne axăm asupra unor probleme de vocabular care exprimă, aparent mai direct, personalitatea și viziunea. „Pierderea” lexicului viu, colocvial, partizan și angajat al personajului este, se pare, una din cele mai izbitoare caracteristici ale Discursului Indirect, prin comparație cu Discursul Direct. Cu toate acestea, merită menționat că ceea ce se pierde cu siguranță în DI nu este neapărat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
DI are pronumele naratorului. 3. DD este evidențiat grafologic; DI nu este evidențiat grafologic. 4. DD este paratactic și lipsit de complemenți; DI este hipotactic și predispus complementării. 5. DD are deixisul personajului; DI are deixisul naratorului. 6. DD are lexicul/coloratura personajului; DI are lexicul/coloratura naratorului. atunci Discursul Indirect Liber reprezintă un amestec remarcabil al Discursului Indirect sau al opțiunii naratoriale pentru 1, 2 și 3 (timp gramatical, pronume și inamovabilitate grafologică), dar și o opțiune DD sau caracterologică
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
DD este evidențiat grafologic; DI nu este evidențiat grafologic. 4. DD este paratactic și lipsit de complemenți; DI este hipotactic și predispus complementării. 5. DD are deixisul personajului; DI are deixisul naratorului. 6. DD are lexicul/coloratura personajului; DI are lexicul/coloratura naratorului. atunci Discursul Indirect Liber reprezintă un amestec remarcabil al Discursului Indirect sau al opțiunii naratoriale pentru 1, 2 și 3 (timp gramatical, pronume și inamovabilitate grafologică), dar și o opțiune DD sau caracterologică pentru 4, 5 și 6
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
2 și 3 (timp gramatical, pronume și inamovabilitate grafologică), dar și o opțiune DD sau caracterologică pentru 4, 5 și 6 (sintaxa propoziției regente - observabilă mai ales în interogative, imperative și exclamații; fără complemenți; deixisul spațiu/timp al personajului și lexic/coloratură). Dar Discursul Indirect Liber nu este pur și simplu a combinație judicioasă de caracteristici DD și DI, nu doar o cale de mijloc între acestea două. Atît Discursul Direct, cît și Discursul Indirect sînt acompaniate de o încadrare sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sensului comun, care este cea preluată din presă; spre deosebire de colegii lor anglo-saxoni, jurnaliștii francezi au preluat termenul din zona științei politice care tinde, la rândul ei, să îl reîmprumute de la aceștia. Este de acum înainte un cuvânt oarecare preluat din lexicul vieții politice sau denumește orice împărțire politică perceptibilă între partide sau în cadrul partidelor, în opinii și atitudini. Așadar, grație unui concept atât de elastic, cercetătorii pot să-și pună la bătaie imaginația pentru a prelungi la infinit lista clivajelor sau
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]