1,729 matches
-
Rezultatul nu este, cum pripit s-ar putea decreta, kitsch-ul. Arta meșterilor populari ai realității - cum mai sunt numiți - se călăuzește după un simț îndeobște bun și această călăuză, în pofida primejdiilor ce pândesc la tot pasul, o scoate la liman. Se vorbește, într-un limbaj dezarmant de simplu și cuceritor de sincer, despre oameni, fapte și lucruri, pentru autor de cea mai mare însemnătate, care într-un moment unic au descătușat zăgazurile îmaginației și efloviile sensibilității. Fără rost devin acum
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Educației Socialiste, Întreprinderea poligrafica „București-Noi”, București, 1971;Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag 100, 126. „O frecventare a ceea ce se acceptă prin „pictura marină” pare să excludă de la început apropierea creației lui Nicolae Savopol de limanul artei naive. El s-a străduit întotdeauna să practice ticuri de manieră proprii celor ce s-au dedicat genului, motiv pentru care pictura lui interesează doar in măsura in care n-a reușit să și le însușească. În schimb, în
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
sau perechea patinatorilor ținîndu-se tandru de mînă. Rollerii se-mbujorează de plăcuta osteneală ca și cum ar fi rumeniți pe asfaltul Încins În uleiul volatil al florilor de tei. pe trotuaru-ncins sfîrÎind În miros de tei role În perechi Se sting la liman vuind, clipocind mărunte sau mari, toate se sting la liman Tehnic e vorba de o ghicitoare, textul dă cîteva sugestii pentru a o putea dezlega: vuind, clipocind și la liman spun suficient ca gîndul să te ducă la apă și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de plăcuta osteneală ca și cum ar fi rumeniți pe asfaltul Încins În uleiul volatil al florilor de tei. pe trotuaru-ncins sfîrÎind În miros de tei role În perechi Se sting la liman vuind, clipocind mărunte sau mari, toate se sting la liman Tehnic e vorba de o ghicitoare, textul dă cîteva sugestii pentru a o putea dezlega: vuind, clipocind și la liman spun suficient ca gîndul să te ducă la apă și la țărm, iar pluralul adjectivelor te duce către suita de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În miros de tei role În perechi Se sting la liman vuind, clipocind mărunte sau mari, toate se sting la liman Tehnic e vorba de o ghicitoare, textul dă cîteva sugestii pentru a o putea dezlega: vuind, clipocind și la liman spun suficient ca gîndul să te ducă la apă și la țărm, iar pluralul adjectivelor te duce către suita de valuri sparte la mal. Nu se poate spune că ar fi vorba de două imagini, este de fapt scena repetată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
felul În care taina mării se mărturisește ca ceva de neînțeles. Și poate ți s-a părut că valurile nu sînt decît răsuflarea mării, mărturisind osteneala ei care, Într-un anume fel misterios, ajunge totuși chiar acum (și necontenit) la liman. O răsuflare Întețită care Își găsește mereu răgazul unei expirații ușurate. Din tot freamătul se desprinde acel susur final al răsfirării ca o scurtă bucurie a Împlinirii. În toate astea pătrunde și o sumă de intuiții mitice ancestrale legate de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Împlinirii. În toate astea pătrunde și o sumă de intuiții mitice ancestrale legate de stihia acvatică și de imensitatea mării. Și, de ce nu, și acea cunoștință de sorginte științifică cum că marea este leagănul vieții. Valurile care se sting la liman par să fie o pildă vie a permanentei Încordări care-și găsește mereu, cu fiecare respirație, Împlinirea. Este ca un Sisif condamnat la o fericire istovitoare. Fiecare val, dîndu-și suflarea, răsuflă ușurat. Lucrul de neînțeles, la care poți doar consimți
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
numără Petre Constantinescu-Iași, I. Bernstein, Eugen Jebeleanu, A. Toma, V.V. Stanciu, Petre Pandrea, Gheorghe Dinu (Ștefan Roll), George Ivașcu, Athanase Joja, Lucrețiu Pătrășcanu, S. Oeriu, Ștefan Tita, I. Vitner, Nicolae Moraru, Geo Dumitrescu, Mihnea Gheorghiu, Aurel Baranga, Florica Șelmaru, Horia Liman, Radu Boureanu, Mihai Beniuc, Igor Grinevici, Laurențiu Fulga, Tudor Vianu, Ștefan Voitec, Traian Săvulescu, Ștefan Tita, Eugen Relgis, M. Gh. Bujor, Perpessicius, Ion Frunzetti, Al. A. Philippide, Ion Biberi, Ion Caraion, Horia Deleanu, Ieronim Șerbu, Scarlat Callimachi, Emil Isac, Ben
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290474_a_291803]
-
Într-un articol despre Ovid Densusianu, scris de Dragoș Protopopescu sub pseudonimul Valde, acesta este definit drept „cel mai rafinat spirit din câte am avut și avem”, „un poet al eului”. Versurile dintr-un recent volum al lui Ovid Densusianu, Limanuri albe, sunt considerate exemplare pentru înțelegerea ideii de „imperialism în artă”, autorul fiind „cel dintâi care a vorbit la noi de cultul energiei în literatură și artă”. Printre poeții prezenți se află Ion Minulescu (Nocturnă, Spre soare, Va fi), Dragoș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289491_a_290820]
-
1. Moise și vițelul de aur; 2. Pipa sacră și Marele Spirit. Despre religie și dimensiunea religioasă: nuanțări și redefiniri conceptuale. Despre ierarhiile divine - recontextualizare. I.4 Despre mișcare Mișcarea circulară și mișcarea rectilinie. Despre mișcările sufletului. Unu ca centru: limanul circularității. Mișcare și schemă corporală. Mișcare și spațiu-timp. Secvențialitate și devenire. Sincronicitate și transfigurare. Intermezzo Critica lui Robert H. Sharf sau cum e cu putință studiul religiei? I.1 Distincții preliminare Sacrul este, pe linia utilizării terminologice, o categorie instituită
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tatăl vitreg al lui Don Quijote", adică tatăl lui adoptiv, preluându-l ca imagine din alte contexte epice, însă modificându-i sensul, este tocmai acela de a-și păcăli cititorii, de a le întinde capcana lecturii, obligându-i să iasă la "liman" de-abia după ce vor fi parcurs testamentul final al personajului central. El știe că se adresează, în același mod în care o fac tomurile despre existențe eroice ieșite din comun cu o structură apropiată de basm de circulație populară, "venerabilului
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cea mai mare dintre frați, Lidia avea grijă de cei mici. Uneori era pe punctul să abandoneze tot și să apuce alte căi... Prietenii îi erau însă pe aproape și, cumnecum, găseau ei mijloace s-o ajute să iasă la liman. Odată, când tatăl ei a venit acasă, ca de obicei, beat, a bătut-o foarte rău și ea a fugit de acasă. In acel moment nu s-a mai gândit la nimic decât că trebuie să schimbe ceva în viața
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
Curtici la Socodor. Neacșu pleacă singur. Fiica sa a ales să rămână alături de Iorgovan dintr-o responsabilitate asumată pe deplin: ea i-a sucit mințile băiatului, ea e vinovată de "rătăcirile" tânărului bogătan, așa că, doar ea îl poate scoate la liman. Nu că nu vreau: nu pot îi explică tânăra părintelui său care pentru prima oară face uz de calitatea sa de tată pentru a o determina să-l urmeze. Cu înțelepciunea vieții trăite frumos, Neașcu traduce în alte cuvinte decizia
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ea cu care văduva primește de fiecare dată schimbările neprevăzute din viața copiilor ei ascunde tocmai această profundă afecțiune, dar și credința văduvei în vigoarea și în structura de învingător a vlăstarului ei care-l va scoate pe acesta la liman, indiferent că se numește Persida sau Trică. Mara e construită, fără îndoială, ca un personaj complex. Calități și defecte o definesc deopotrivă. Personajul Mara concurează cu succes oamenii în carne și oase din viața noastră de zi cu zi, pe
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme hotarul, „estuar deschis / între două limanuri”, „împărăție dintre două lumi”; una e proiecție imaginară a eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu întunecat, „de umbră” - oraș („sterp”) sau insulă („ipotetică”) de cuvinte, e un artefact discreditat și recuzat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
sa Argus spre Colhida, în căutarea lânii de aur și lăsând în urma sa un val de sânge și de oroare, capătă sensul alegoric al căutării continue; o căutare a omului care suferă deoarece nu găsește, pentru că nu ajunge la un liman, trăind într-o covârșitoare utopie. Fiecare om, crede Salvatore, este o persoană care trăiește în plină mare, călătorind mereu, căutând mereu ceva, căci numai prin căutarea continuă, prin actul de a se schimba în timp și spațiu, prin refuzul de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Anna cu un "Inima ta e latină". Sunt momente în care Anna pare cu adevărat îndrăgostită, nu atât de el, cât de narațiunea acestui picaro fiu risipitor al veacului al XV-lea, trecut prin încercări înfiorătoare, dar mereu ieșit la liman cu ajutorul providențial al îngerilor născuți cu chip omenesc. El însuși are toate datele unui "înger al morții", în fața căruia Anna cedează sufletește; pradă ravagiilor și tulburărilor trupului, ea trece de la sublimul declarației de dragoste la ura cea mai înverșunată. Când
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și, năucit și rănit de cădere, este primit și el în brațele lui Tetis și ale unei oceanide, Eurinome, și ascuns de ele într-o peșteră din adâncul marelui fluviu Ocean care înconjoară pământul, curgând jur-împrejurul lui, fără izvor și liman; acolo, sub vuietul de valuri fără capăt și sub spuma lor albă, a stat Hefaistos ascuns timp de nouă ani, de nimeni știut, făurind giuvaeruri. Și astfel doi zei de rang înalt ajung, prin violență, în lumea ei și găsesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Un obstacol imens a fost așezat de natură la Gurile Dunării, prin scufundarea pământurilor din regiune în ținutul apelor. Umiditatea înstăpânită pe teritoriile situate de-a lungul nordului Mării Negre (până la est de Marea Azov), a generat un complex de lagune, limanuri și mlaștini (cu aproximație, ceea ce era denumit de greci ca fiind mlaștinile Meotidei). Acest sistem și-a dovedit eficiența vreme îndelungată, protejând populațiile autohtone în fața invaziilor. Totuși, nu a fost suficient de rezistent în fața presiunii constante, exercitată de fluxurile migratoare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
îndrăznețe, frapante, indiferent dacă acestea iau formă metaforei, a epitetului sau a oximoronului. Quasimodo separă cuvintele de contextul lor prin veritabile pauze ritmice: o oboseală se cuibărește / în mine (În străvechea lumină a mareelor); Ceasul bătea pe cel din urmă / liman al Europei, insistent (Într-un oraș îndepărtat); Sunetul n-are ecou, cuprinde un cerc / transparent, imi aminteste de-al meu nume (Liniștea nu mă înșală).271 La Quasimodo unitatea frazei corespunde deseori cu cea strofica. Tensiunea dată de distanță dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
existențiale (pășesc îngeri / muți cu mine) constituie unul dintre apanajele rătăcirii. În viziunea sa mobilitatea ființei frânge strânsoarea suferinței: că durerea să se schimbe în liberă mișcare (Fir tot mai scurt). Eul e sortit să rătăcească și să caute un liman pe care să se sfârșească drumul său, inclusiv prin găsirea unor certitudini: toți se descalță și șovăie / în căutare. În versurile din volumul Ape și pământuri dramă eului doritor de răspunsuri era de natură religioasă, ținta căutării părând a fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se contopească cu adierea văzduhului aducătoare de bine: Și fă-mă vânt ce fericit plutește (Fir tot mai scurt).353 Altundeva eul în perpetua rătăcire dorește să stăpânească vântul ce mâna ființă, asemuita cu o barcă ce plutește către un liman fericit, unde căutarea ar înceta. Derivă (verde derivă de insule), termen quasimodian din aceeași sfera a căutării și plutirii semnifică, firește, rătăcire acvatică fără țintă și păstrează notă de abandon a naufragiului leopardian, ceea ce permite o apropiere a celor două
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adiere / un murmur iscă lung în faptul serii (vv. 28-33). Aceeași poeta dorește și invocă moartea: Moartă aș vrea într-adevăr să fiu sau ajută-mă tu, / tirane, căci moartea singură nu vine (...) Eu vreau să mor / vreau sa gasesc limanul Aheronului (Lui Hermes) și tot ea deplânge trecerea prea grăbita a copilăriei: Copilărie, copilărie ce ma lași, unde te duci? Toate sunt motive prezente în opera scriitorilor noștri.498 Atât în Canturi, cât și în poezia sicilianului, tema dragostei și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Fecioare la licitație”, RP, 1933, 4 785; Paul Daniel, „Fecioare la licitație”, „Epoca”, 1934, 1 489; C. Dan Pantazescu, „Bucureștence”, ȚA, 1936, 1 110; Erasm [Petru Manoliu], „Rumba dragostei”, „Credința”, 1936, 356; Stelian Constantin-Stelian, „Șoimii României”, „Atheneum”, 1937, 1; Horia Liman, „Paraziții tacâmului”, „Azi”, 1937, 30; G. Călinescu, „Paraziții tacâmului”, ALA, 1938, 914; Predescu, Encicl., 857. E. O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
doctorul Vlad Bejan Întruchipează- cu pasiune și dăruirea neofitului- intelectualul animat de un profund spirit național, personajul care se confruntă cu durerea neamului său, omul cetății care nu se lasă orbit de arginții potentaților zilei și vede În valorile perene limanul unei viitoare zodii de liniște și Împlinire pentru neamul său. Cele peste 30 de lucrări care au văzut sub semnătura sa tiparul până acum stau mărturie, În diferite ipostaze, a misiunii pe care și-a asumat-o ca medic și
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]