2,625 matches
-
cuvinte posibil înrudite cu cuvântul-titlu. Informația bibliografică este bogată, deși incompletă. Opțiunile etimo logice sunt, în marea majoritate a cazurilor, corecte, uneori prudente, și de aceea autorul preferă să spună „etimologie necunoscută“ sau „etimologie îndoielnică“ chiar la cuvinte acceptate de lingviștii români ca având origine clară (baligă, baltă). Se apelează des la explicații de felul lui „creație expresivă“. Pentru elementele moștenite din română, există două dicționare speciale: cel al lui S. Pușcariu, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache = EW (1905; reeditat în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
criteriile după care putem stabili originea cuvintelor. Este evident că primul lucru pe care îl facem când vorbim despre viața unui cuvânt este să spunem când și cum s-a născut cuvântul respectiv. Etimologia directă și etimologia indirectă De obicei, lingviștii sunt preocupați de stabilirea etimologiei directe, adică a ultimei stații prin care a trecut, în călătoria sa, un cuvânt. Oricine consultă dicționarele obișnuite ale limbii române (mă gândesc la cel mai accesibil, adică la DEX) va găsi numai etimologia directă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
etimologiei directe, adică a ultimei stații prin care a trecut, în călătoria sa, un cuvânt. Oricine consultă dicționarele obișnuite ale limbii române (mă gândesc la cel mai accesibil, adică la DEX) va găsi numai etimologia directă. În stabilirea etimologiei directe, lingviștii trebuie să aplice reguli stricte cu privire la evoluția cuvântului din limba-sursă spre forma rezultată în limba receptoare, evidențiind și corespondența semantică. „Certificatul de naștere“ al unui cuvânt este „eliberat“, adică elaborat de un specialist care își asumă autenticitatea datelor înscrise în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
un înțeles). După aceea, tot ca în povești, se pot prezenta diversele întâmplări de care a avut parte cuvântul respectiv, până a ajuns în limba română (în două cărți recente consacrate originii unor cuvinte românești, am numit aventuri aceste întâmplări). Lingviștii au denumit această metodă etimologie indirectă (sau origine îndepărtată). Ne putem imagina istoria, viața unui cuvânt ca pe o călătorie, cu o stație de pornire și una de destinație, care în cazul nostru este limba română. Toate cuvintele, în afară de cele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fără dată de naștere Înainte de populațiile care și-au părăsit limba în favoarea latinei (celți, iberi, traco-daci), în Europa au locuit unele populații indo-europene sau neindo-europene a căror limbă a rămas, din cauza absenței unor texte scrise, necunoscută sau insuficient cunoscută. Unii lingviști au fost tentați să explice o serie de fapte latinești sau romanice prin acest „substrat“ al substratului. S-a atribuit o astfel de origine mai ales unor nume de locuri. În cazul concret al limbii române, s-a vorbit despre
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Prut, Zărand) au fost explicate și ca elemente traco dace. Nu este exclus să aibă dreptate și unii, și alții, în sensul că numele scitice au fost preluate de traco-daci și apoi au fost transmise, prin latină, până astăzi. Unii lingviști români (printre ei și O. Densusianu) au încercat să explice și diverse cuvinte comune românești prin substratul iranic. Chestiunea este foarte complicată și presupune multă imaginație, neexistând probe sigure pe care această ipoteză să se bazeze. Apariția cuvintelor Nu trebuie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ei și O. Densusianu) au încercat să explice și diverse cuvinte comune românești prin substratul iranic. Chestiunea este foarte complicată și presupune multă imaginație, neexistând probe sigure pe care această ipoteză să se bazeze. Apariția cuvintelor Nu trebuie să fii lingvist ca să-ți dai seama că în orice limbă, pe lângă cuvintele moștenite din limba-mamă (latina, în cazul limbii române), mai există și altele, care sunt fie create în limba respectivă prin mijloace interne de formare a cuvintelor (derivare cu prefixe sau
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
contact de-a lungul timpului. Împrumutul se poate face însă și în interiorul aceleiași limbi: între graiuri sau între graiuri și limba literară. Ar fi trebuit să încep însă prin a răspunde la o altă întrebare: de ce apar noile cuvinte? Marele lingvist român Sextil Pușcariu a dat cel mai simplu și mai bun răspuns: cuvintele apar când este nevoie de ele. Tot el făcea o comparație, arătând că în limbă există, ca și pe piața de mărfuri, cerere și ofertă. În legătură cu împrumutul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Kranz pentru „cunună“. Are loc deci o remodelare a structurii lexico-semantice. Trebuie subliniată ideea că aceste fenomene sunt, de cele mai multe ori, produsul, inovația vorbirii unei singure persoane, ulterior fiind acceptate de ceilalți membri ai comunității. De la Ferdinand de Saussure încoace, lingviștii fac deosebirea dintre vorbire (fr. parole), care are caracter individual și variabil, și limbă (fr. langue), termen care desemnează sistemul general al unei limbi. Se poate spune deci că faptele de acest fel sunt la început fenomene de vorbire, de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lui caro) „carne“, care, în urma transformărilor fonetice suferite, ajung să aibă aceeași formă în dialectul loren din Vosgi. Pentru evitarea omonimiei, au fost împrumutați, pentru ambele semnificații, termenii francezi literari: voiture, respectiv viande. Același raționament a fost aplicat de unii lingviști și pentru a explica înlocuirea, în dacoromână, a cuvântului arat „plug“ < lat. aratrum cu termenul plug, împrumut slav: substativul arat (care se păstrează în aromână) s-ar fi confundat cu supinul și participiul arat, forme ale verbului a ara. „Noutatea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
faptului că, în terminologia anatomică, nucha cu sensul „măduva spinării“ a fost înlocuit de medulla, moștenit și de rom. măduvă. În română, nu au existat aceste contacte lingvistice. Nu se știe prea bine de ce avem cuvântul ceafă, pus de majoritatea lingviștilor în legătură cu alb. qafë (kjafë) „gât, gâtlej“. De asemenea, sunt neclare relațiile sinonimice, din epoca veche, dintre ceafă și alte cuvinte din același domeniu semantic, gât, grumaz, gușă (uneori sinonime, din cauză că sensul lor este glosat vag), toate trei cu etimologii dificile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
veche, dintre ceafă și alte cuvinte din același domeniu semantic, gât, grumaz, gușă (uneori sinonime, din cauză că sensul lor este glosat vag), toate trei cu etimologii dificile, discutabile: deși s-a propus și o etimologie latină, originea acceptată de obicei de lingviști este una nelatină. gât, grumaz, gușă Gât este, în general, considerat ca provenind din v. sl. glǔtǔ „înghițitură“, cu evoluție formală și semantică destul de greu de acceptat. Ciorănescu propune ca etimon lat. guttura „gâtlej, gât“ (transmis și unor dialecte franceze
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
apare la Coresi, în secolul 16), are și variante cu dz, cum găsim numai la cuvintele moștenite din latină, există și în aromână. A fost pus în legătură cu alb. grumas, grumaz, ceea ce sugerează că ar fi din fondul autohton. Totuși, unii lingviști s-au gândit și la un etimon latin: ar putea fi vorba despre lat. gruma (variantă a lui grumus „colină“) + sufixul -ză, dat fiind că grumaz are și sensul învechit „colină“. Conform hărților din Atlasul lingvistic român, termenul gât este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
apăsarea laringelui până la sufocare. Așa s-ar explica și sensul pe care grumaz l-a primit în unele locuri, și anume „partea dinapoi, de la ceafă, a gâtului“, în opoziție cu gușă, partea dinainte. Gușă este un cuvânt pe care cei mai mulți lingviști îl consideră de origine traco-dacă; în albaneză, există gušë. Cei care cred însă că este cuvânt latinesc se gândesc la termenul *geusiae, cuvânt celtic pătruns în latină, care s-a transmis în fr. gosier „gâtlej“. mărul lui Adam Nu numai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
influențat puternic româna, în timp ce există multe cuvinte românești duse de păstorii români în regiunea carpatică de la nordul țării noastre. Tot de la români termenul a ajuns la sași (kokošǐ) și la maghiari (kakas). De aceea, pornind de la creațiile expresive romanice, unii lingviști cred că și la noi cocoș poate fi de la o bază onomatopeică kok, existentă în celelalte limbi romanice. În ceea ce privește vechimea cuvântului cocoș, precizez că apare abia la 1649 și că în primele texte (Coresi) se folosea termenul cântător, care se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
un membru: niger, respectiv albus. Rom. negru are și el o bogată familie, cu multe derivate. Dintre acestea, unele ar putea fi moștenite din latină: negreață < lat. nigritia, (a) negri < lat. *nigrire (în latina clasică, avea forma nigrescere). Deși unii lingviști (Al. Graur, Al. Cioră nescu) consideră că aceste derivate au fost formate pe teren românesc, cei mai mulți (I.-A. Candrea, O. Densusianu, S. Pușcariu) le consideră moștenite din latină, cu argumente aduse din compararea situației din română cu cea din celelalte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
beșamel Toate aceste trei cuvinte, împrumutate de română din franceză, au la bază, în limba de origine, un nume propriu de persoană. Chateaubriand se numește un preparat din mușchi de vacă la grătar, foarte gustos, dacă e bine pregătit. Cei mai mulți lingviști consideră că acest cuvânt are la bază numele marelui poet romantic francez François René viconte de Chateaubriand, numit, după căderea lui Napoleon, ambasadorul Franței la Londra (1822); se pare că bucătarul lui ar fi inventat această rețetă specială de grătar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
meglenoromâna și istro româna), cât, mai ales, în sens restrâns, referitor numai la dialectul dacoromân. Considerată adesea drept surprinzătoare, unitatea limbii române este remarcabilă în comparație cu alte limbi europene și, în primul rând, cu celelalte limbi romanice; iată ce afirmă renumitul lingvist E. Coșeriu: „limba română ca limbă istorică este [...] mai unitară decât alte limbi romanice: mult mai unitară decât limba istorică italiană [...], mai unitară decât franceza și cel puțin la fel de unitară ca spaniola istorică“. Înaintea lui, și S. Pușcariu atrăgea atenția
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
puternic“, foarte îndepărtat de sensul etimonului său latin talis, care însemna „asemenea, astfel de“. În celelalte limbi romanice, s-a păstrat sensul etimologic, cf. fr. tel. Această evoluție semantică produsă numai în română a fost explicată în diverse feluri, fără ca lingviștii să ajungă însă la consens; tot ce putem face, așadar, este să o înregistrăm. tânăr Lat. tener, transmis tuturor limbilor romanice, avea diverse sensuri: sens fizic „fraged, moale“, sens moral „delicat“ și sens relativ la vârstă „tânăr“. Sensurile acestui cuvânt latinesc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
răspuns satisfăcător. Româna - mare importator de cuvinte Am insistat de multe ori, în lucrările mele de romanist, asupra faptului că româna continuă latina și că vocabularul de bază al limbii române a fost moștenit din latină. Dar, chiar dacă nu ești lingvist, nu e greu să constați că, în decursul istoriei sale milenare, româna a împrumutat cuvinte din toate cele patru colțuri ale lumii. Într-un dicționar al limbii române de dimensiuni medii, cum este DEX, se găsesc foarte multe cuvinte care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
colaborare cu Gérard Walter, Dictionnaire des mots d’origine étrangère). Chiar în absența acestuia, se poate remarca faptul că în română avem reprezentanți ai numeroaselor limbi europene sau din afara continentului nostru. De aceea, româna a fost considerată limbă „ospitalieră“. Unii lingviști străini au declarat chiar că este „la plus intéressante de l’Europe“ (V. Kiparsky, 1944). Primele împrumuturi făcute de română Am arătat, în secțiunea intitulată „Despre cuvinte, în general“, că cele mai vechi împrumuturi au fost făcute de limbile romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
domeniu semantic, menționați de același autor într-o listă de patruzeci și trei de cuvinte considerate ca provenind mai probabil din substrat (băl, borț(oasă), brâncă „erizipel; boală la vite“, codru, creț, fluture, lai, negură, păstaie, scorbură, sterp, vătui). Alți lingviști apreciază că unele dintre aceste cuvinte provin din alte limbi, chiar din latină (de ex. codru, fluture, negură, vătui). Dintre termenii, din cele două liste, care denumesc animale, păsări, plante sau configurația terenului, mulți aparțin mediului crescătorilor de vite din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
controversate probleme din lingvistica românească. În stadiul actual, se poate presupune o origine germanică pentru cuvintele rapăn și strănut/ stărnut „cu o pată albă pe nas sau pe bot“. Chiar nasture, acceptat la un moment dat ca germanic de unii lingviști, nu pare a fi un termen vechi, deși este curent în aromână (în Transilvania și Moldova, termenul curent este bumb). Al. Rosetti crede că termenul a fost adus, odată cu obiectul, de negustorii italieni. Cuvintele dop și stinghe, aduse și ele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
italiană și dialectal logudorez al limbii sarde, iar robur, în spaniolă și occitană; în celelalte limbi romanice, pentru denumirea acestui copac se folosesc termeni de substrat: fr. chêne, occ. garric, sp. carvajo, port. carvalho. Rom. stejar este considerat de cei mai mulți lingviști din superstratul slav; nu lipsește însă nici ipoteza originii autohtone a cuvântului (la fel ca gorun și gârniță, termeni sinonimi cu stejar). Lucrurile se prezintă în mod similar și în cazul unor nume de păsări. Pentru „ciocârlie“, dintre termenii vechi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sau nu un cuvânt frecvent (cel puțin pe baza informațiilor din texte). Lat. ceparius, de exemplu, apare doar în două texte, iar lat. tonus presupus a se afla la baza rom. tun „tunet“ se găsește la un singur scriitor latin. Lingviștii mai folosesc și alte criterii când trebuie să stabilească dacă un derivat are certificat de naștere românesc sau latinesc, ca să mă exprim în termenii colecției „Viața cuvintelor“. Condiția esențială pentru a considera că un derivat are certificat de naștere românesc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]