4,922 matches
-
fi învățat în temnița un număr mai mic sau mai mare de poezii ale lui Radu Gyr. Versurile sale au constituit o adevarată hrană spirituală pentru cei sortiți foamei fiziologice și terorii. Poeziile cuprinse în primele două volume ale ediției „LIRICA ORALĂ” au fost revăzute de autor, care le-a conferit formă definitivă. Acest al treilea volum adună creații din închisoare pe care, în parte, poetul nu a mai apucat să le revadă sau pe care n-a mai putut să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
absolut individuală a celor care se angajează în această aventură, iar rezultatele, pe măsură, trebuie interpretate conform reacției publicului. Poezia (din grecescul poesis) înseamnă creație. Ea folosețte calitățile estetice și evocative ale limbii, completează sau imită semnificațiile aparente ale realității. Lirica se află deseori în conjuncție cu alte arte, cu opere dramatice, imnuri, texte de muzică ușoară, oratorii. Dar și cu artele plastice? Posibil pentru că sentimentele, pasiunea, fantezia, semnificațiile interioare le regăsim în toate artele ... Coincidență sau mai degrabă nu, multe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
versiune a Înmormântării în cosmos, din mai cunoscutul Haosmos (1992). Unde a simțit poeta nevoia să intervină și cum anume s-au petrecut aceste modificări, voi arăta mai încolo. Momentan e de văzut de ce. Fiindcă dacă inițial tendința spre o lirică mai degrabă „complicată în plan ideatic” (cum o numește Ion Bogdan Lefter) putea fi pusă exclusiv pe seama unei porniri naturale, spontanee, cu timpul au început să se distingă din ce în ce mai bine articulațiile unui program coerent. N-aș lega neapărat procesul acesta
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
neapărat preferinței pentru poezia lor - deși e evident că intervine și acest criteriu -, cât constanței și continuității preocupărilor lor critice. Care pe un Dumitru Chioaru, bunăoară, l-au acreditat, azi, mai degrabă ca istoric literar și profesor, decât ca poet, lirica sa mai veche fiind trecută, cumva, la capitolul „păcatele tinereților”. (Personal, aș fi adăugat-o și pe Ioana Pârvulescu, consacrată recent și ca romancieră, după un număr de cărți fundamentale de istorie literară.) Oricum, aceste „noduri” ale rețelei pe care
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
aceste „noduri” ale rețelei pe care o țese Al. Cistelecan sunt suficient de tari pentru a justifica opinia sa privind mutația pe care o operează poeții postmoderni, pentru care nu mai există bariere conceptuale între poezie și interpretarea poeziei, între lirică și eseu, între ficțiune și critică. Fiecare dintre cei citați mai sus aduce în discursul critic perspective surprinzătoare, rupturi și îndrăzneli conceptuale, perfect armonizate însă cu cadrul general și cu exigențele cercetării academice. Însă meritul esențial al cărții lui Al.
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
vîrste, lat în umeri, cu o barbă fără mustață, taciturn, arborînd un aer de energie conținută. Aflasem că în calitate de marinar străbătuse mările și oceanele, de unde gustul său pentru exotism, vădit și în traducerile cu care se îndeletnicea, nu numai din lirica americană ci și din cele ale Indiei și Persiei. Era acesta, desigur, și un mod de-a se eschiva de la cerințele unei epoci ingrate ce l-a împiedicat a-și publica volumul pe care-l am în față, datat 1947
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
tramvaiul numit dorință/ în care vatman e un înger/ se face transbordarea/ în tramvaiul numit pocăință// (ah îmi vine să spun: tramvaietul!)// în care vatman e un diavol/ Domnule Dostoievski...” (Bi-invocație). Jovialitatea e un ligament între variatele ipostaze ale acestei lirici comunicative, jucînd pe muchia extrovertirii. Nu lipsește însă - cum ar fi putut lipsi într-un atare context pasional? - confruntarea directă cu epoca. Interesant este că Leo Butnaru, autor cultivat, atent foarte la conexiunile livrești ale prestației d-sale, n-o
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
de Magistero, Roma. În 1968, devine asistent la catedra de Filologie romanică a lui Ruggero M.Ruggeri, de la Universitatea romană. Cursul lui de literatură modernă română, dedicat poeziei din Novecento, secolul al XX-lea, va deveni o bună inițiere în lirica românească interbelică. Se va aduna într-o carte, completat cu articole din "Fiera letteraria, "Persona", "Il Giornale d'Italia". O introducere a lui Mircea Popescu, care deschide volumul din 1967, "Poesia moderna romena", explică împrejurările redactării cărții, inițial curs universitar
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
din România, la "Gazeta literară" și la "Viața românească" era abonat, cum citesc emoționat într-o însemnare manuscrisă. își procură chiar intervențiile la Congesul scriitorilor din 1956. Opera sa capitală este "Poesia romena moderna", o prezentare pentru mentalitatea occidentalilor a liricii secolului al XX-lea. "Revistei Scriitorilor Români, de la înființarea ei, 1962, la moartea lui, 1975, i-a pretins o dăruire totală. A fost secretarul ei general, redactor de bază, ales alături de Virgil Ierunca și Vintilă Horia. I-a dat tot
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
a citit biografii de scriitori celebri și nefericiți. Uneori, câte un autoblestem, pare ecou din epistolarul eminescian:„Și m-au săgetat iarăși gânduri pornite de la marginea sicriului. Pe lângă citate biblice încep să apară în scrisori tot mai multe fragmente din lirica unor poeți îndrăgiți: Eminescu (cel mai frecvent citat), Arghezi, Blaga, Emil Giurgiuca și un poet sovietic, Utkin, autorul unor frumoase versuri de dragoste. Îi recomandă lecturi și-i recomandă, de asemenea, să dea admitere la facultate la Cluj ca să fie
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
o celebrează cu stihuri din Cântarea Cântărilor, în tălmăcirea călugărului-poet Samuil Micu. În 1955 căsnicia le este binecuvântată de o fiică, Lia, la a cărei venire pe lume poetul scrie un duios „cântec de leagăn”, specie literară puțin cultivată în lirica românească. La cununia religioasă la Blaj, părintele Ioan Miclea, preotul-filosof, le-a reamintit biblicul îndemn că soții rămân alături la bine și la rău. Pentru Ion Brad, așa cum poetul recunoaște, Olimpia „a pus umărul la toate urcușurile, a adus calmul
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
p.7). De un ajutor aparte - ne spune poetul - i-a fost mai ales în anii când diversele funcții îl obligau la respectarea unor rigide reguli de protocol. Scrisorile de dragoste din acest volum sunt într-o relație complementară cu lirica erotică a poetului, ele explicând împrejurările în care a fost scrisă poezia, sau lămurind prin rânduri de epistolă sentimentul dominant ce-l exprimă. Ca și-n celelalte volume de memorialistică epistolară, comentariul scrisorilor, prin acele ample adnotări, aduce interesante și
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
proliferau și, ca în lumea unde toți califii aveau „poeți curteni”, poeții rătăcitori apuseni își puneau în minte să ajungă în cinuri cât mai înalte. Se dezvolta o poezie „de societate”, în care textul nu putea fi despărțit de poezie, lirica trubadurilor preluând forme și teme ale liricii arabe (de exemplu, catrenul imitând ceea ce arabii numesc rubați, iar persanii do-bait - adică două bayt-uri, versuri, alcătuind un poem de sine stătător). Dincolo de preluarea formei, pot fi regăsite motivele liricii arabe. Iubirea care
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
califii aveau „poeți curteni”, poeții rătăcitori apuseni își puneau în minte să ajungă în cinuri cât mai înalte. Se dezvolta o poezie „de societate”, în care textul nu putea fi despărțit de poezie, lirica trubadurilor preluând forme și teme ale liricii arabe (de exemplu, catrenul imitând ceea ce arabii numesc rubați, iar persanii do-bait - adică două bayt-uri, versuri, alcătuind un poem de sine stătător). Dincolo de preluarea formei, pot fi regăsite motivele liricii arabe. Iubirea care înnobilează și schimbă în bine (la Ibn
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
despărțit de poezie, lirica trubadurilor preluând forme și teme ale liricii arabe (de exemplu, catrenul imitând ceea ce arabii numesc rubați, iar persanii do-bait - adică două bayt-uri, versuri, alcătuind un poem de sine stătător). Dincolo de preluarea formei, pot fi regăsite motivele liricii arabe. Iubirea care înnobilează și schimbă în bine (la Ibn Hazm, în Colierul porumbiței, ”face ușor ceea ce părea înainte greu, ajunge chiar să schimbe naturi și înnăscutză mislitele trăsături”), iubirea castă, minunile aduse de ea, printre care supunerea, efectul „educator
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
și Florin Mugur - oferă indicii solide în această direcție. Solide și, aș adăuga, contrariante: poetul este mare cititor de... proză, de clasici ruși, de Max Blecher și de critică literară! Cei care bănuiau că în spatele simplității atât de convingătoare a liricii se ascunde un proces de elaborare dintre cele mai complexe, se văd confirmați acum, prin acest înainte-de-a-scrie livresc, pe care corespondența ni-l devoalează. În al treilea rând, aș atrage atenția asupra unei caracteristici eminente a scrisorilor lui Brumaru. Ca
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
alegorică, ironia și reflexul parodic, toate aceste modalități având darul de a transpune realul în regimul ficțiunii cu substrat etic, în registrul urgenței și al nevoii de autenticitate. Poezia face parte din volumul Proprietarul de poduri (1976), volum reprezentativ pentru lirica lui Mircea Dinescu. Privighetoarea secolului XX e o poezie cu un caracter programatic evident. Aici, poetul își expune viziunea sa despre poezie și despre condiția poetului, despre menirea și rolul său în raport cu lumea. Poetul optează pentru un lirism direct și
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
primar, care „nu se poate învăța”, poetul e convins că „puteți să învățați echilibristica, dansul pe sârmă, balansarea, alergatul pe cuie, dar să așezați cuvântul într-un mod fascinant, asta puteți sau nu, cuvântul este falusul spiritului, central înrădăcinat. - Problemele liricii, 1951). În ciuda unor stângăcii, traducătorii nu sunt departe de „muzica” lui Benn. Puteau lipsi exagerările (care „înfrumusețează” unde nu e nevoie - de ce să traduci, de pildă, Blaue Stunde, „Ora albastră”, prin Multalbastra oră? Și să folosești prea des echivalentul „vinețiu
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
1937). Dorința lui Benn de a fi înțeles ca autor realist („Marele poet este însă un mare realist, foarte apropiat tuturor realităților - el se încarcă de realități, este foarte teluric, o cicadă, născută după legendă din pământ, insecta ateniană” - Problemele liricii, 1951) lămurește și „enormitățile” de care fusese învinuit: „Lirica trebuie să fie ori exorbitantă, ori deloc” (op. cit., 1951). De altfel, unul din principalele motive pentru care cred că lectura acestui volum va fi de neocolit sunt definițiile date poeziei, „deja
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
autor realist („Marele poet este însă un mare realist, foarte apropiat tuturor realităților - el se încarcă de realități, este foarte teluric, o cicadă, născută după legendă din pământ, insecta ateniană” - Problemele liricii, 1951) lămurește și „enormitățile” de care fusese învinuit: „Lirica trebuie să fie ori exorbitantă, ori deloc” (op. cit., 1951). De altfel, unul din principalele motive pentru care cred că lectura acestui volum va fi de neocolit sunt definițiile date poeziei, „deja gata înainte de a fi începută, numai că el (poetul
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
Efes, realizează Marian Drăghici. Sunt de citit eseurile semnate de Victor Ivanovici (Istorii mittel-europene despre captivitate și trădare) și Ion Bogdan Lefter (care scrie despre poezia lui Leonid Dimov), ca și ampla lectură critică pe care Ion Pop o consacră liricii lui Sebastian Reichmann (prezent și el în sumar cu un text despre Pierre Jean Jouve). De asemenea, semnalăm: traducerile lui Dinu Flămând din textele ezoterice ale lui Fernando Pessoa; interviul cu poetul Mircea Bârsilă și, în fine, editorialul lui Nicolae
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4045_a_5370]
-
acestea, imaginea inițială - Geo Dumitrescu, tânărul și rebelul autor al Libertății de a trage cu pușca - este mai rezistentă, subordonându-și liniile de evoluție ulterioară. Deși poetul scrie, acum, cu totul și cu totul altfel, altceva, centrul de greutate al liricii sale rămâne parcă fixat în faza imediat-postbelică. Mai ales că volumul următor, Nevoia de cercuri (1966) reeditează, într-o Anexă, Libertatea de a trage cu pușca. Dar puse alături, versurile celor două vârste ofereau de fapt un bun prilej de
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
de James Dean liric, înghețat pentru totdeauna (ca bine cunoscutul Rebel fără cauză din celuloid) într-un tipar. E un efect secundar totuși inconfortabil al acelei precocități artistice care l-a impus, în anii războiului, atât de rapid pe scriitor. Lirica lui Geo Dumitrescu, puternic contextualizată, nu poate fi bine înțeleasă dacă se face abstracție de cadrul din care ea iese și la care, într-un fel sau altul, se raportează. Creatorul o construiește lucid, rațional, făcând din ea un instrument
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
lirică. Prezentul asediază conștiința și se instalează rapid în ea, rămânând apoi acolo ca un punct mereu nevralgic. Africa de sub frunte e un continent imaginativ mult mai larg și mai complex; dar, cu acest focar al istoriei agresive înlăuntrul ei, lirica nu mai este deloc lirică. Ea respiră aerul tare al realității și destructurează temele înalte ale Poeziei, adoptând un ton sarcastic și exhibând atitudini și gesturi șocante, scandaloase, ,avangardiste". Termenul din urmă e pus între ghilimele pentru că Avangarda, ca paradigmă
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
turnuri, către meri înfloriți - Benvenuto Cellini a fost, poate, ultimul care a zărit, la crăpare de zori, dar nu îngeri, ci o puzderie de draci, sorbindu-se prin hornurile palatelor florentine. Deschizând Mai aproape de îngeri 1, antologia de traduceri din lirica religioasă - mai cu seamă a Apusului - și avându-l ca autor pe George Ciorănescu, vom admira, pe luxoasa copertă, doi îngeri, de-a dreapta și de-a stânga Tatălui, iar pe coperta interioară, și tot de Eugen Drăguțescu, răscoala îngerilor - „ca să
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]