12,623 matches
-
Prezent” care excelentă demonstrație de integrare a modern în judecățile sale estetice, pe reține atenția printr-o anumită rigoare în unor idei de suflet și de viață, într-o care le rostește cu competență conținut și formă, prin concentrarea țesătură lirică modernă, propusă didactică. Prin „Gândurile...” sale, ideilor poetice. Vorbind în numele său, judecății estetice și literare. Remarcăm adevărate leacuri de iubire pentru suflet, eul liric exprimă viziuni, sentimente și metafore de mare forță sugestivă poetul adoptă figura de misionar, a cărei
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
și de viață, într-o care le rostește cu competență conținut și formă, prin concentrarea țesătură lirică modernă, propusă didactică. Prin „Gândurile...” sale, ideilor poetice. Vorbind în numele său, judecății estetice și literare. Remarcăm adevărate leacuri de iubire pentru suflet, eul liric exprimă viziuni, sentimente și metafore de mare forță sugestivă poetul adoptă figura de misionar, a cărei aspirații intime, într-o comunicare cu („pleoapa istoriei”, „cuvinte mucegăite”, datorie este de a umaniza „pustia”, de a lumea, cu faptele și cu istoria
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
acțiune din societatea noastră ascunși în picuri verzi,/ înmuguresc confrații săi: „Copii ai poeziei, mai vie contemporană. deasupra cerului/ eșuat în portretul este limba noastră, numele ei este Nu ne-am propus să dezlegăm răsăritului” (Lieduri I,p.34). Eul liric numele întregului popor, viața ei este toate misterele poeziei pentru că sigur introspectează propriile sale stări destinul poporului. Potcoviți-o cu nu vom reuși. De aceea, încheiem cu sufletești, prin imagini artistice potcoave de aur !” În spiritual celor doi spusele poetului-filozof
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
de rigoare, cred însă că O. Nimigean, în modul de asumare a scrisului, se întâlnește cu nouăzecistul Cristian Popescu. Într-un fragment de jurnal, autorul Artei Popescu vorbea despre „poemul care înglobează în el și împrietenește cititorul cu un personaj liric (poetul în carne, hârtie și oase) compus explicit din mai multe euri: auctorial, biografic, moral, ontologic, «lectorial» (adică eul care-și cară în cârcă toate lecturile atunci când se rostește, atunci când se scrie...)“. Nu altceva spune O. Nimigean, într-un poem
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
de o calitate, ci de o dereglare), și care nu e departe de ideea vulnerabilității, e chiar poemul. Obiect el însuși umanizat, capabil să acorde absolvirea, cu alte cuvinte, să șteargă păcate sau vinovății. A doua jumătate a scurtei compuneri lirice (propunând, desigur, una dintre „artele poetice” ale volumului) vorbește despre un poem care ignoră mulțimile, zgomotul, tranzacțiile („târgurile”), umblând, în schimb, prin „țeasta tăcută” - metonimie pentru minte, pentru gândire - loc unde pulsează, precum un element vital, „umbra”, regiunea întunecată, ascunsă
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
întregul volum. O primă parte, mai agitată, mai zgomotoasă, mai sarcastică, cu intervenții dialogate, cu personaje, cu vervă și umor, și o a doua parte, cu poeme mai scurte, mai concise, scrise în tonalitatea bluesurilor, având în centru un subiect liric care își exprimă, emoționant și cu mare finețe, stările de derivă și de impas, înstrăinările și aprehensiunile. Culegerea lui Eugen Suciu, una din cele mai bune dintre cărțile de versuri recente, se încheie cu un poem tot atât de convingător precum cel
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
și aceea de vânător de epave. Cel care ar scoate la iveală micile comori din marele balast. Nu sunt convins că vânătorul va fi destul de meșter ca să descopere la Boliac, precum Călinescu, „dovada unei mari imaginațiuni și a unei amplitudini lirice excepționale”, ori „aptitudinea viziunii grandioase”, „solemnitate lirică” și, oarecum oximoronic, „o artă decorativă vrednică de un Th. Gautier”. La G. Sion, într-o pagină de proză uimitor de corectă, dar și agasantă prin nasul pe sus, deodată coana Profirița lasă
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
care ar scoate la iveală micile comori din marele balast. Nu sunt convins că vânătorul va fi destul de meșter ca să descopere la Boliac, precum Călinescu, „dovada unei mari imaginațiuni și a unei amplitudini lirice excepționale”, ori „aptitudinea viziunii grandioase”, „solemnitate lirică” și, oarecum oximoronic, „o artă decorativă vrednică de un Th. Gautier”. La G. Sion, într-o pagină de proză uimitor de corectă, dar și agasantă prin nasul pe sus, deodată coana Profirița lasă să-i scape un admirabil „se duce
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
foarte mare în tot trupul și nu știam ce-i fenomenul acela. Fenomen care a început să se repete. Abia mai tîrziu, cînd într-adevăr m-am îndrăgostit, studentă fiind, am recunoscut senzația.” Cum se reflectă fiziologia în procesul creației lirice ? Poetul consideră că, împotriva bătrîneții, „te poți revanșa scriind, deși ești respins și de propriul tău organism, respins biologic. Există o diferență biologică, una care se simte și într-un grup : femeile tinere stau cu tinerii, nu cu bătrînii, rar
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară... (Dăscălița)i Dau îndărăt două pagini ale ziarului, la interviul dedicat poetului contemporan. Nu i se citează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Ni se oferă în schimb cîteva fotografii, menite a ilustra ravagiile timpului. Dau niște pagini mai încolo, la interviul consacrat poetei contemporane. Nu i se menționează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Iată
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
Nu i se citează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Ni se oferă în schimb cîteva fotografii, menite a ilustra ravagiile timpului. Dau niște pagini mai încolo, la interviul consacrat poetei contemporane. Nu i se menționează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Iată în schimb vreo trei fotografii, menite... nu mai insist. Îmi scormonesc propria memorie, cu gîndul la poetul vremii noastre. Zadarnic! Nu-mi revine în minte nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Refac
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
Nu i se menționează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Iată în schimb vreo trei fotografii, menite... nu mai insist. Îmi scormonesc propria memorie, cu gîndul la poetul vremii noastre. Zadarnic! Nu-mi revine în minte nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Refac aceeași operație gîndindu-mă la poeta timpului nostru. Degeaba ! Nu-mi trece prin minte nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Vorba lui C.A. Rosetti : „A cui e vina?“ Răspunsul aparține viitorului. i
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
Îmi scormonesc propria memorie, cu gîndul la poetul vremii noastre. Zadarnic! Nu-mi revine în minte nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Refac aceeași operație gîndindu-mă la poeta timpului nostru. Degeaba ! Nu-mi trece prin minte nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Vorba lui C.A. Rosetti : „A cui e vina?“ Răspunsul aparține viitorului. i. Ultimele două versuri ale poeziei sînt gravate pe piatra de căpătîi a mormîntului Aureliei Rusu. Există însă și părerea că această elegie
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
pe deplin maturizat artistic. Tatonările anterioare ale poetului maramureșean descoperit de Laurențiu Ulici ar putea fi redescoperite, la rândul lor, însă numai printr-o detectivistică minuțioasă. Discretul „nouăzecist” și le-a ascuns bine. Au urmat, într-un interval de grație lirică, două volume de aceeași forță vizionară și albă expresivitate: porcec (1996) și pantelimon 113 bis (1999). Pe baza acestei serii editoriale ce configurează, prin omogenitate tematică și coerență simbolică, un triptic, Ioan Es. Pop a fost plasat, prin unanimitate de
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
oricum n-aude,/ abia lălăi un cântec deșucheat, mă clatin spre el, îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
efortul autorului de a elibera poezia nu numai de constrângerile genului, ci și de acelea ale gramaticii. Se degajă o autenticitate izbitoare: constituită sau, mai bine zis, construită atent, în conformitate cu ritmurile, vocile și tonalitățile proprii acestei poezii. Un flux și liric, și epic, și dramatic, captând lectorul inițial nedumerit și făcându-l să traverseze o serie de experiențe revelatoare. Îmi pare de înțeles reacția vehementă a unui profesor de limba și literatura română din Ieud, care-l osândea public pe Ioan
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
centru spre periferie... El se află acolo în mod firesc” etc.), Pavel Dan („nu se consideră romancier... sămănătorist”, el este romancier „prin dramele proprii”), Constantin Fântâneru, văzut în filiația lui Knut Hamsun ș.a. Dar romanul care îi trezește cele mai lirice accente și mai îndrăznețe caracterizări este Craii de Curtea-Veche („Ce senzualitate tulbure în această carte... O lumină difuză cade pe obiecte și pe oameni, fără să-i scoată deplin din obscuritatea în care își petrec câteva ultime ore de agonie
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
temeiuri atât de categorice. Autoarea Chenzinelor aduce vorba (mult mai des decât ar fi de așteptat) de poezie. Câți dintre autorii discutați de ea nu sunt, la origine, poeți ? Mai mult, câtora dintre prozatorii investigați nu li se relevă merite lirice (despre unul din romane aflăm chiar că e un „imens poem deghizat”). A doua observație continuă promisiunea pe care o făceam la începutul acestei cronici: aceea de a reveni asupra algoritmului în virtutea căruia Tania Radu și-a organizat materia Chenzinelor
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
tu din interior? Aleksander Nawrocki: Poeții giganți ai poeziei poloneze s-au stins din viață: Milosz, Szymborska, Herbert, în ultima vreme Rózewicz, și preotul JanTwardowski. Din secolul al XX-lea este încă vie creația lui Galczynski, poetul magic, un mare liric, care în fiecare slovă găsea poezia și o lega meșteșugit cu ceea ce s-ar numi grotescul, cu micile forme teatrale; a fost de asemenea un mare satiric. În schimb, dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
faptul că Elena Ceaușescu, alertată de apelul scriitorilor care cereau despărțirea de alcool a poetului, a dispus să i se facă, la o clinică din Mangalia, un tratament scump pentru refacerea celulelor ficatului? Mai degrabă te lasă gânditor, în ordine lirică, relația cvasi-asianică, profundă, cu plopul din dreptul geamului locuinței: copacul, botezat Gică, îi confirmă anumite versuri, în funcție de intensitatea foșnetului ramurilor sau de șansa ca o pasăre să poposească pe crengi, îi sprijină tâmpla obosită și ar vrea să-l vindece
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
și, în 1906, îi întocmește referatul care îi va aduce laurii premiului Academiei. La apariția, în martie 1906, a Vietii Românești, C. Stere scria entuziastul eseu Poetul pătimirii noastre, Goga devenind prieten și colaborator al revistei ieșene. Numele personalității sale lirice urca spre zenit, admirat peste tot în lumea românească. Va mai publică, pînă în 1916, alte trei volume de poezie (Ne cheamă pămîntul, 1909, Din umbră zidurilor, 1913 și Cîntece fără țară, 1916), după care, pînă în mai 1938, cînd
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
au apreciat chiar că a încetat de a mai fi poet, ceea ce e o aberație). Chiar dacă poetul a început militantismul politic încă la sfîrșitul veacului trecut, e, oricum, sigur că de îndată ce a ocupat poziții fruntașe în hartă vieții politice, filonul liric s-a epuizat sau s-a atrofiat. A făcut însă multă publicistica iar în aceste pagini vibranțe (Mai ales in volumul Precursorii din 1930, din care nu se antologhează nimic în volumul pe care il comentez.) îl descoperim lesne pe
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
perspective clasice, are Horea Pastina. Tot ceea ce în sine este copleșitor, sălbatic și sec, se transformă, în viziunea sa, într-o imagine blîndă și cordiala în care agresiunile dispar și luminile se estompează pînă la limita palida și misterioasă a liricului. Mihai Sârbulescu oscilează între tentația unui voluntarism al expresiei dense și carnale și conștiința picturii că o formă a posesiunii mistice, ca un act al bucuriei în fața unei desăvîrșiri care trece dincolo de orice subiectivitate. Oarecum singular prin vitalitatea lui livresca
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
poeți profunzi, se află în câmpul metaforic. Când poetul este el însuși, adică în metaforă, se realizează o apartenență intimă, de profunzime la Idee, într-un univers al conștienței și inconștienței. Metafora este de sorginte filozofică. Un tot filozofic și liric, inseparabil, se realizează. O impresie de atemporalitate se realizează prin metaforă când realitatea imediată este aparent respinsă de aceasta. Gândirea poetizantă este dată de metafora întâmplătoare, când nu se constituie într-un sistem metaforic.În poezie metafora este o necesitate
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
sau traducerile lui Radu Sergiu Ruba, ci doar la acest volum antologic în care vom regăsi calitățile dar și căderile de tensiune stilistică semnalate de regretatul Radu G. Țeposu în a sa Istorie tragică... Poemele antologate, lungi secvențe de colportaj liric și livresc, dau încă senzația de montaj cultural epatant. Substratul moral, meditativ se pierde sub abundența ludicului și invers, emoția are de suferit sub avalanșa frazării nescutite de un anume teribilism al efectelor premeditate. Un plus de concentrare și forță
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]