3,144 matches
-
în forme artistice. Nu o dată P. se oprește, în dezacord cu alți specialiști, asupra destinului unui gen, ca în Evoluția și formele genului liric (1968). Expunerea teoretică, susținută cu fragmente poetice, parcurge întreaga istorie a liricului, de la primele forme de lirism colectiv până la cele puternic individualizate de astăzi, în relație directă cu istoria socială și spirituală a umanității. Aceeași atitudine de asumare a chestiunilor controversate se află în abordarea unui raport binar, tradiție - inovație, înțeles ca dualitate obiectivă a procesului creator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
pamflet și caricatură, o tipologie care include politicianul venal, pe arivist și cartofor, pe trubadurul pesimist. Critica socială culminează cu incendiara 1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și delicată. La fel, sonetele, concentrate și lipsite de retorism. Cu un lirism în deficit, prea cerebrală, poezia este a unui eminescianizant priceput în dramatizarea sentimentelor, bun psiholog, dar cu o irepresibilă pornire didacticistă, cu resorturi etice. Între proza și publicistica lui V. există un flux continuu de teme și atitudini. Scriitorul nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
artistului. Dan rămâne și unul din primele romane psihologice la noi. Autor cu o bună intuiție a cuvântului, V. este și un exponent al realismului pitoresc și liric. România pitorească (1901; Premiul Academiei Române) e un jurnal de călătorie de un lirism abundent, înecat într-o pletoră de metafore și alegorii convenționale care risipesc liniile peisajului descris, dându-i uneori contururi ireale. Contemplând pământul țării „sfințit de jertfe mari”, cu inima plină de mândrie pentru un trecut glorios, peregrinul invocă fapte strălucite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
al nuvelei cezarpetresciene pe teren fantastic: "Ultimul volum al d-lui Petrescu prezintă în bloc și evoluat la un defect capital procedeul de care am vorbit (al coincidentelor fatale, n.n.). Fără un înalt accent subiectiv, oscilând între obiectivitate epica și lirism, d. Petrescu, neatingând soliditatea construcției caracterelor, reduce lirismul la procedeul melodramatic al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
al d-lui Petrescu prezintă în bloc și evoluat la un defect capital procedeul de care am vorbit (al coincidentelor fatale, n.n.). Fără un înalt accent subiectiv, oscilând între obiectivitate epica și lirism, d. Petrescu, neatingând soliditatea construcției caracterelor, reduce lirismul la procedeul melodramatic al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant Tărcuș și care se materializează cu o stăruința
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nezăcută, suferință”. Locul după care tânjește sufletul poetului, „spațiul nespațial” unde dorește să se regăsească este eternitatea, neființa, „timpul oprit” în care cer și pământ se contopesc într-o supraînțelegere fulgurantă, năucitoare și atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau ocol: / Ce grai nespus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
colaborat la „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Steaua”, „Astra”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Luceafărul” ș.a. S. scrie o poezie în care delicatețea confesiunii se îmbină cu luciditatea pasională. Notarea senzației are drept scop „spiritualizarea” ei, așa încât versul nu rămâne niciodată la simpla înregistrare. Lirismul cumpănit se regăsește și în proze. Romanele Frica albă (1982) Coridor în oglindă (1983) Inelul de fum (1984), După concert (1986), Cercul de oglindă (1990), Evadare spre nicăieri (1999) conțin, de asemenea, o dominantă lirică, deși au ca numitor comun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
război mondial revine cu o colaborare regulată la „Universul” (1948-1949), iar mai târziu cu apariții sporadice în revistele literare, semnând și Claudia Minulescu. Plachetele de versuri constituie trepte distincte în evoluția literaturii scrise de M., aflată multă vreme sub semnul lirismului simbolist. În Garoafe roșii poeta nu-și etalează, cu mici excepții, propriile stări, ci vorbește despre erotism ca trăire universală. Bunăoară, într-un mic ciclu intitulat Portrete, „pictează” o „libelulă efemeră”, învăluită în miresme și gânduri perverse, o vampă „cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
lui C. e un spectograf al atitudinilor față de actul poetic, de la modernismul recuperator, prin care s-a impus generația ’60, și până la postmodernismul textualist al optzeciștilor. Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
și numai puțin înspăimântat când voi simți/ marea lingându-mi picioarele” (Numai puțin înspăimântat...). De la volumul Țintă vie - titlul e o metaforă a poeziei într-un timp ostil, „pândită de noaptea rece ca țeava unei arme cenușii” -, precumpănitor devine un lirism al poeziei despre poezie și despre harul revelator al poetului. Cartea de maturitate a lui C., Tablou cotidian, aduce în prim-plan lirica blând-sarcastică a „estetismului ratării” în mica lume provincială. Placheta de „versuri alese” Alter ego rezumă un itinerar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
poetice, printre toate câte „au fost scrise”, dând curs, într-o secțiune intitulată Epilog, jocului intertextual de sincronizare, peste timp, cu pulsul poetic local și de pretutindeni, însă făcându-și permanent sesizate timbrul și obsesiile proprii. Romanul Porțile verii transcrie lirismul constitutiv al personalității lui C. în regim epic, cu lux de tehnică narativă. Rămâne totuși o carte poematică, utilizând intensiv instrumentarul poeziei: emisia hieratică, funcția simbolică a decorului, siluetelor, gesturilor personajelor (mai ales feminine), metaforele laitmotiv care traversează și corelează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
Browning (Laurențiu Ulici), a Annei Ahmatova (Octavian Soviany) sau cu Cântarea Cântărilor. În antologia Poemul scurt al lungii mele vieți (2001), I. selectează doar treisprezece poeme, traduse în nouă limbi și precedate de câte o caracterizare prin prisma traducătorilor. Forța lirismului conținut, de o senzualitate aproape inocentă, consacră o voce contemporană, în descendența directă a Magdei Isanos sau a Anei Blandiana. I. traduce și selectează în colaborare cu Dumitru M. Ion numeroase scrieri, alcătuind antologii, în special din literaturile de sorginte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
cât apropiat de condiția scriitorului, ci prin ai unei țărănci semianalfabete. În Glasul vocabularul, preocupările, viziunea sunt ale țărăncii Aspazia Ciobanu. Notarea reacțiilor sufletești apelează la un vocabular sărac, fără nuanțe intelectuale și, surprinzător pentru poetul Iulian Vesper, lipsit de lirism. [...] Relatarea stă sub semnul unui orizont îngust, care nu depășește hotarele satului și ale muncilor agricole. Tot ce se află dincolo de acest teritoriu e văzut în contururi nedeslușite. Ca și în proza lui Sadoveanu, marile evenimente istorice sunt citite în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
al excluderii, al goanei spre neființă, urmărind imaginile tulburătoare din filmul derulat pe ecranul interior. Întâmplările reale deconcertează prin caracterul lor ilogic, halucinant, făcând ca visele să apară mai firești, aproape raționale. În proza lui B., fluența narațiunii, plasticitatea descrierilor, lirismul profund se completează în a reconstitui evenimente, în a concretiza senzații și stări, în a crea cadre și a preciza particularități ale desfășurărilor psihice. Toate atestă o sensibilitate artistică neobișnuită, manifestată atât în finețea observației, cât și în calitatea expresiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
discursiv și emfatic, el înșiruie principii politice și de morală socială, pentru a adopta, în cele din urmă, tonul satiric sau indignat al celui care se aștepta la mari prefaceri în bine. Doar pe alocuri se simte o undă de lirism, susținută și de cadența vie, de alcătuirea simetrică a poeziilor. În Brândușe române (1868) T. repovestește diverse motive din cronici, prezintă fapte și personaje într-un mod teatral, fals, și nu scapă nici un prilej de a șarja violent aspecte negative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
București (1969-1971) și a Studioului Animafilm (1971-1983). Deține Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Lumea într-un degetar (1981). Prozele ritmate compuse de O., „spuse” pentru copii de o voce caldă, cu inflexiuni jucăușe, au fost așezate în descendența lirismului sorescian. „Prozo-poemele”, mici piese în versuri sau prozastic-ritmate, sunt conduse de un fel de logică magic infantilă, lăsând impresia că sunt rostite chiar de copii. Unele cărți sunt însoțite de ilustrații grațioase, viu colorate, care narează imagistic episoadele descoperirii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
în Gaudeamus, ai debutat și în ipostaza de critic, publicând o recenzie la romanul Coborând, de Paul Georgescu. Judecând după ce ai încredințat până acum tiparului, se pare că poetul din tine a pierdut definitiv bătălia cu criticul, chiar dacă oaze de lirism se mai găsesc prin textele tale. Ce anume te-a determinat să te îndrepți spre critica și istoria literară? La Gaudeamus am ucenicit. Căutam, mă căutam. Literatura mă fascina, dar nu-mi era deloc limpede care e locul meu și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
compuse mai târziu de N. Bălcescu și Al. Russo, sunt mai rezistente la timp. Însemnările din călătoriile în Țara Românească și Moldova sau în apusul Europei au un mod al lor de a fi autentice. Puțin înclinat spre introspecție și lirism, ca și I. Codru-Drăgușanu, călătorul știe să observe lucid și să comenteze aspecte felurite ale vieții sociale, să cântărească gradul de civilizație al fiecărei țări. Nu poate ignora contrastele, ce îl intrigă și îl mâhnesc. Ca și Dinicu Golescu, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
ochii scoși ori propria tinerețe „nimeresc toate la lada de gunoi”. Boala crinilor traduce felul în care „Odată cu florile de aur ale toamnei lunecă/ în văzduhuri/ Frumusețea femeilor”. Începând cu versurile de-acum - în același an publică și Obiectele verii - lirismul capătă o notă de amărăciune, de oboseală, aproape hrănindu-se din cărțile anterioare, multe piese fiind doar preluate aici. Poemele cresc din aglomerări, ramificări, enumerații proliferante, sugerând anarhia, iar mișcarea finală, anticlimaxul, retează de obicei discursul, „fluviul” poematic care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
vacuitate poetică, de inerție și de clișeizare, cu excepția câtorva insule de inspirație, în care se simte cum „crește mormântul/ În acest celest cimitir care este biblioteca”, în vreme ce Vara pierdută adună multe dintre textele anterioare, fără a aduce un reviriment al lirismului, dimpotrivă, uzând mai mult formule deja încercate, devenite manieră. În pofida unor momente inegale, lirica semnată de N. respiră vitalitate, într-un discurs cu amprentă personală, nuanțat și fastuos. SCRIERI: Cuvintele, frumoase flori, București, 1972; Biciul albastru, Cluj-Napoca, 1974; Inorogul alb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
Ca personificare a conștiinței și a rațiunii umane, corul era menit să vehiculeze "sensul liric" (citește: metafizic) al întregii drame, aducând "esența", "ideea", la plenitudine și vitalitate, într-o viziune organică și cuprinzătoare. În cor se condensează de fapt "întreg lirismul situației și al destinului" (sensul ocultat, transcendent), în vreme ce "pe seama actorilor se lasă cuvintele atotgrăitoare și gesturile atotcuprinzătoare ale dialecticii tragice denudate"94 (spectacolul). Deși contextul socio-cultural care a determinat apariția tragediei nu mai e posibil 95, drama modernă nu a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sensibilitatea epocii și cu mutația epistemică despre care am mai vorbit; 3. dacă epicul și dramaticul reprezintă așadar "formele" esențiale ale artei, liricul se referă la "conținutul" ei, adică la "suflet", la fondul psihologic. În termeni lovinescieni, am spune că lirismul constituie elementul de "sugestie" capabil să asigure perenitatea literaturii (în ciuda inevitabilei "mutații") și să-i modeleze în chip specific "forma". Plecând de la aceleași premise ca și celebrul estetician convertit la marxism, în studiile sale de psihologie a artei Lev Vîgotski
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sugestie, singurul element prin care arta (am spus-o deja în fel și chip) ar rezista eroziunii în timp, mutației de valori. Dar e înclinat Lovinescu să creadă dacă "fondul" psihic al artei e de natura sugestiei muzicale (implicit, a lirismului), atunci unica modalitate de a-l exprima eficient o constituie forma dramatică. (Să nu uităm că Nietzsche descoperea geneza tragediei și, implicit, a teatrului, în chiar spiritul muzicii, sau că Schopenhauer, menționat adesea de Lovinescu, aprecia muzica drept expresia unei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se explică de ce a ales el să-și dramatizeze confesiunea/ "povestea", ca spectator-narator al propriei existențe, probabil și din convingerea că unica modalitate de a exprima eficient (adică: estetic) "fondul" psihic al vieții (care e, tot Lovinescu remarca, de natura "lirismului", a sugestiei muzicale) o constituie forma dramatică, teatrul. Prin urmare, abundența procedeelor (melo)dramatice din proza lovinesciană sugerează dorința de a "vorbi" cât mai convingător despre sine, dar și exasperarea de a nu putea exprima prin cuvânt nuanțele vieții afective
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
păreau că se alină și-atunci se auzea sunând cu zvon mare, sus, sub nouri, pădurea de brazi.” (M. Sadoveanu) • sintagme conținând o determinare atributivă, esențială pentru desfășurarea planului semantic al relației de interdependență: „- Ce vrea să zică, domnule profesor, lirismul apei?” (G. Călinescu), „El ne spune că certitudinea sensibilă n-ar fi certitudine.” (C. Noica), „Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc înseamnă pentru mine un pas spre moarte.” (G.Bogza) c. analitic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]