1,894 matches
-
frazeologilor germani, Harald Burger a optat pentru o perspectivă semantică asupra textemelor, lucru care se verifică, între altele, prin aceea că lingvistul este autorul principalului articol de semantică din "manualul" menționat. Din această perspectivă, autorul disociază de la bun început "sensul literal" și "sensul frazeologic" al expresiilor idiomatice și definește "idiomaticitatea" drept "absența unei conexiuni aparente" între cele două sensuri 71. "Conexiunea" nu lipsește, însă, în întregime, ci se maschează doar sub forma unei "motivații", care le conferă frazemelor "autonomie semantică" și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
motivate "simbolic" sau "cultural" (germ. den Bock zum Gärtner machen = "a face capra grădinar", cu sensul de "a-i atribui cuiva o sarcină pentru care nu este pregătit"); și (c) unități "parțial motivate", în care un element apare cu sens literal, iar altul/celelalte cu sens figurat (germ. einen Streit vom Zaun brechen = "a rupe cearta din gard", cu sensul de "a începe o ceartă")72. Cât privește "colocațiile" (definite drept "îmbinări fixe de cuvinte care relevă doar în mică măsură
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
din acest motiv, el acordă o mai mare importanță factorului semantic. De altfel, principala preocupare a lingvistului american nu e aceea de a diferenția așa-zisele phrasal idioms de lexical idioms, ci de a delimita expresiile idiomatice de omonimele lor literale. În acest sens, Weinreich postulează că "sensul idiomatic al unei expresii complexe poate fi diferit de sensul ei literal, fie în virtutea funcției sale semantice [...], fie a constituenților ei semantici. Diferența dintre constituenții preconizați și cei obținuți poate conduce la suprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
e aceea de a diferenția așa-zisele phrasal idioms de lexical idioms, ci de a delimita expresiile idiomatice de omonimele lor literale. În acest sens, Weinreich postulează că "sensul idiomatic al unei expresii complexe poate fi diferit de sensul ei literal, fie în virtutea funcției sale semantice [...], fie a constituenților ei semantici. Diferența dintre constituenții preconizați și cei obținuți poate conduce la suprimarea, la adăugarea sau la înlocuirea unora dintre componente."88 Din această perspectivă, lingvistul american definește expresia idiomatică drept "o
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unitate frazeologică implicând cel puțin doi constituenți polisemici, între care există o selecție contextuală reciprocă a subsensurilor aferente"89. Cu toate acestea, profesorul de la Columbia se vede nevoit să recunoască faptul că "diferența semantică dintre expresiile idiomatice și corespondentele lor literale este [...] în principiu arbitrară"90, ceea ce face imposibilă o disociere structurală ("necontextuală") riguroasă a celor două tipuri de construcții. Din acest motiv, Weinreich se întoarce la propunerea lui Katz și Fodor, acceptând faptul că expresiile idiomatice necesită o "rubrică" specială
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nu despre jocuri de noroc. Ele sunt moduri normale de a vorbi despre situații de viață, tot așa cum folosirea cuvântului 'construcție' e un mod normal de a vorbi despre teorii. În acest sens le includem în ceea ce am numit expresii literale structurate prin concepte metaforice."97 4.1. Prin urmare, încă de la primele lor explorări în domeniul metaforologiei, cognitiviștii au acordat o importanță considerabilă expresiilor idiomatice, evidențiind rolul pe care acestea îl joacă în organizarea experiențelor cotidiene și, totodată, punând în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
apropiată de aceea coșeriană. Astfel, profesorul de la Universitatea din Basel atrage atenția că, în analiza expresiilor idiomatice, trebuie ținut cont de o triplă compartimentare a sensului, compusă din (a) "sensul actual, discursiv", (b) "sensul idiomatic convențional" (entrenched) și (c) "sensul literal"121. Cu nuanțele de rigoare, această structurare a "conținutului" corespunde în linii mari raporturilor coșeriene dintre sens, semnificație și desemnare. Totuși, în absența unui aparatul conceptual articulat în mod solid pe niște principii integraliste (Coșeriu nu apare citat nicăieri în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
idiomatice au fost create inițial ca metafore sau metonimii neconvenționale. Astfel, structura lor internă încorporează dezvoltarea sistematică și creativă a structurilor semantice. Aceasta se observă, de exemplu, în cazul grasp the nettle. Această expresie idiomatică implică dezvoltarea creativă a sensului literal (grasp the nettle [= "a apuca urzica" - n.n.]) pentru a denota un proces mai abstract (a aborda o problemă dificilă). În acest sens, expresiile idiomatice reprezintă, sub raport structural și semantic, construcții complexe care sunt creative în mod intrinsec."; (b) "Variația
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
raport semantic, "perifrazele lexicale" de "sintagmele stereotipe" este, mai întâi, caracterul (parțial) metaforic al ultimelor, care ne permite să conferim anumitor elemente ale unităților de tip II un sens figurat fără ca prin aceasta să renunțăm cu totul la sensul lor literal (v. infra, 2.4.1.). În schimb, unitățile de tip I nu vehiculează un sens metaforic/figurat, deoarece ele au întotdeauna o semnificație unică - aceea conferită de "conținutul" global al sintagmei. Dacă, de exemplu, putem interpreta o unitate precum a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nu vehiculează un sens metaforic/figurat, deoarece ele au întotdeauna o semnificație unică - aceea conferită de "conținutul" global al sintagmei. Dacă, de exemplu, putem interpreta o unitate precum a da cu oiștea-n gard (= tipul II) și în sensul ei literal ("a izbi pur și simplu oiștea de gard"), și în sensul ei metaforic/figurat ("a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie", DEX 2012), nu putem interpreta unități precum a-și aduce aminte sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a asocia unul câte unul elementele unității ("actanții") cu elementele pe care expresia le desemnează în mod figurat, ceea ce e imposibil în cazul unităților de tip I. Nu putem asocia, de pildă, forma aminte cu niciun obiect desemnat în mod literal sau figurat; în schimb, dacă folosim expresia a da cu oiștea-n gard (secvență având semnificația generică "a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie") cu sensul de "a da un răspuns greșit la un
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
4.2. Lucrurile stau cu totul altfel în cazul expresiei idiomatice a da cu oiștea-n gard (tipul III). Spre deosebire de tipul I, ea poate fi "analizată", adică descompusă în constituenții săi semantici. Spre deosebire de tipul II, ea prezintă, dincolo de "conținutul" imediat ("literal"), și un sens figurat, de ordin generic ("a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit"/"a face o prostie"), care poate fi actualizat, în funcție de context, prin sensuri specifice precum "a da un răspuns greșit la un examen". Această dedublare
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
despre disocierea între paradigmatic și sintagmatic, precum și despre o situare mai exactă a "expresiilor compuse" pe aceste coordonate: "Dimensiunea paradigmatică și cea sintagmatică a expresiilor idiomatice sunt ambele duale, în sensul că ambele pot fi considerate din perspectiva sensului originar, literal al expresiei idiomatice și din perspectiva sensului figurat, derivat. Dimensiunea paradigmatică a expresiilor idiomatice implică, în primul rând, relația dintre sensul originar al expresiei idiomatice ca întreg și sensul ei derivat. În al doilea rând, ea implică relația dintre sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
expresiei idiomatice și din perspectiva sensului figurat, derivat. Dimensiunea paradigmatică a expresiilor idiomatice implică, în primul rând, relația dintre sensul originar al expresiei idiomatice ca întreg și sensul ei derivat. În al doilea rând, ea implică relația dintre sensul originar, literal al părților constituente ale expresiei idiomatice și interpretarea pe care aceste părți o primesc în cadrul lecturii derivate a expresiei ca întreg. Dimensiunea sintagmatică a expresiilor idiomatice implică relația dintre părțile constituente ale expresiei, pe de o parte, și interpretarea expresiei
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cele două "triunghiuri" (1-2-3 și 4-5-6) schematizează relațiile sintagmatice din cadrul unei expresii idiomatice, în timp ce relațiile dintre cele două "triunghiuri" (1-4, 2-5 și 3-6) schematizează relațiile paradigmatice din cadrul ei. Primul "triunghi" (mai exact, relațiile 1-2 și 1-3) indică sensul 331 "originar" (literal) al unei expresii idiomatice, în timp ce al doilea "triunghi" (relațiile 4-5 și 4-6) indică sensul ei "derivat" (idiomatic/figurat). În cadrul primului "triunghi", (1) desemnează expresia ca întreg, în lectura ei literală, (2) denotă primul element al unei expresii în lectura lui
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mai exact, relațiile 1-2 și 1-3) indică sensul 331 "originar" (literal) al unei expresii idiomatice, în timp ce al doilea "triunghi" (relațiile 4-5 și 4-6) indică sensul ei "derivat" (idiomatic/figurat). În cadrul primului "triunghi", (1) desemnează expresia ca întreg, în lectura ei literală, (2) denotă primul element al unei expresii în lectura lui literală, iar (3) denumește cel de-al doilea element al unei expresii în lectura lui literală. În mod analog, în cadrul celui de-al doilea "triunghi", (4) desemnează expresia ca întreg
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
al unei expresii idiomatice, în timp ce al doilea "triunghi" (relațiile 4-5 și 4-6) indică sensul ei "derivat" (idiomatic/figurat). În cadrul primului "triunghi", (1) desemnează expresia ca întreg, în lectura ei literală, (2) denotă primul element al unei expresii în lectura lui literală, iar (3) denumește cel de-al doilea element al unei expresii în lectura lui literală. În mod analog, în cadrul celui de-al doilea "triunghi", (4) desemnează expresia ca întreg, în lectura ei "derivată" (idiomatică), (5) denotă primul element al unei
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
derivat" (idiomatic/figurat). În cadrul primului "triunghi", (1) desemnează expresia ca întreg, în lectura ei literală, (2) denotă primul element al unei expresii în lectura lui literală, iar (3) denumește cel de-al doilea element al unei expresii în lectura lui literală. În mod analog, în cadrul celui de-al doilea "triunghi", (4) desemnează expresia ca întreg, în lectura ei "derivată" (idiomatică), (5) denotă primul element al unei expresii în lectura lui "derivată" (idiomatică), iar (6) denumește cel de-al doilea element al
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a împroșca cu noroi (pe cineva) - cu varianta a zvârli cu noroi (în cineva) -, al cărei sens idiomatic este acela de "a calomnia, a defăima pe cineva" (DEX 2012). În cadrul acestei locuțiuni, primul triunghi semantic este alcătuit din: (1) sensul literal global "a împroșca/zvâli cu noroi (pe/în cineva)"; (2) sensul literal al primului element "a împroșca/zvârli"; (3) sensul literal al celui de-al doilea element "(cu) noroi". În mod similar, cel de-al doilea triunghi semantic este alcătuit
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în cineva) -, al cărei sens idiomatic este acela de "a calomnia, a defăima pe cineva" (DEX 2012). În cadrul acestei locuțiuni, primul triunghi semantic este alcătuit din: (1) sensul literal global "a împroșca/zvâli cu noroi (pe/în cineva)"; (2) sensul literal al primului element "a împroșca/zvârli"; (3) sensul literal al celui de-al doilea element "(cu) noroi". În mod similar, cel de-al doilea triunghi semantic este alcătuit din: (4) sensul derivat/idiomatic global "a calomnia, a defăima pe cineva
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a calomnia, a defăima pe cineva" (DEX 2012). În cadrul acestei locuțiuni, primul triunghi semantic este alcătuit din: (1) sensul literal global "a împroșca/zvâli cu noroi (pe/în cineva)"; (2) sensul literal al primului element "a împroșca/zvârli"; (3) sensul literal al celui de-al doilea element "(cu) noroi". În mod similar, cel de-al doilea triunghi semantic este alcătuit din: (4) sensul derivat/idiomatic global "a calomnia, a defăima pe cineva" (sau, într-o reformulare perifrastică, "a emite afirmații calomnioase
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
transparență sintagmatică) [, dar și a motivației (definită ca transparență paradigmatică) - n.n.] reprezintă o forță activă în mintea utilizatorului de limbaj. Se pare că izomorfismul la nivelul figurat al expresiilor idiomatice e real nu doar atunci când e dat pe baza sensurilor literale ale elementelor constituente ale expresiei, dar și în măsura în care el este căutat atunci când nu este dat."339 3.3.1. Datorită complexității și clarității sale, modelul prismatic al lui Dirk Geeraerts se prezintă ca extrem de util nu doar pentru cognitivism, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
caracterizate și cu ajutorul conceptului de "motivație": a) Astfel, "perifrazele lexicale" (ex.: a-și aduce aminte) sunt - cel puțin prin raportare la stadiul actual, "sincronic" al unei limbi - unități nemotivate, deoarece caracterul lor ne(de)compozabil opacizează relațiile etimologice dintre sensul literal și cel idiomatic. b) În schimb, "sintagmele stereotipe" (ex.: a se îmbăta turtă) sunt parțial motivate, întrucât, după cum am văzut, proiecția metaforică e posibilă doar pentru unul/unii dintre termenii unității (în cazul de față, turtă = "foarte tare"), celălalt figurând
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
schimb, "sintagmele stereotipe" (ex.: a se îmbăta turtă) sunt parțial motivate, întrucât, după cum am văzut, proiecția metaforică e posibilă doar pentru unul/unii dintre termenii unității (în cazul de față, turtă = "foarte tare"), celălalt figurând în continuare cu sensul său literal (a se îmbăta). c) În sfârșit, "textemele" (ex.: a face cu ou și cu oțet) pot fi considerate fără excepție drept unități motivate, deoarece ele permit proiecția figurată/metaforică a tuturor elementelor care compun respectiva secvență de "discurs repetat". 3
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lui Geeraerts devine improprie. Și nu atât pentru că Eugeniu Coșeriu numește "conținuturile" stabilite în plan "idiomatic" semnificate, și nu "sensuri" (am putea accepta, în ultimă instanță, că e vorba pur și simplu despre un metalimbaj diferit), cât pentru că desemnatele ("sensurile literale", în terminologia lui Geeraerts) nu reprezintă în niciun caz "conținuturi" lingvistice, ci doar "lucruri" despre care se vorbește. Nu "semnificatul" cuvântului noroi, ci "lucrul" noroi (sau, mai exact, opiniile colective despre "lucrul" noroi) asigură motivarea expresiei pe care am comentat
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]