1,837 matches
-
natale, tânărul învățător se va stabili în Tazlău. Cel de-al doilea copil, din cei șase pe care i-a avut familia Mironescu, este Ioan Eugen, viitor medic și scriitor. Omul de știință își va semna lucrările Eugen I. Mironescu, literatul, în schimb, va alege inițiala primului său prenume, dublând-o cu aceea a tatălui. Face școala mai întâi în satul natal și la Piatra Neamț, continuându-și învățătura în Iași, la Liceul Național și apoi la secția clasică a Liceului Internat
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
și director de cabinet în Ministerul de Interne, începând cu 1914. În toamna lui 1916 se refugiază în Moldova, la Iași, unde e activ publicistic (cu articole despre mersul războiului) și literar (cu un salon artistic în care se întâlneau literații și pictorii aflați în refugiu și ale cărui șezători se organizau în folosul răniților). În 1919 își dă demisia din minister, rezumându-se la activitatea de gazetar. Împreună cu Liviu Rebreanu conduce magazinul literar „Cetiți-mă!” (1921-1922); în 1941 va fi
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
lui Nicolae Iorga (1871-1940) sau Mircea Eliade (1907-1986) - ultimul convertit la „elitism”, dar nici atunci definitiv, abia după război. Lista cu nume prestigioase afirmate în dezbaterea publicistică n-ar putea fi discutată aici - deși include nume atât de diferite, de la literați interbelici, precum Tudor Arghezi (1880-1967), la universitari contemporani, precum Dan Hăulică (n. 1932), Marian Papahagi (1948-1999), Gabriel Liiceanu (n. 1942), Andrei Pleșu (n. 1948) sau Ioan Petru Culianu (1951-1991). Profuziunea inteligenței românești interbelice se datorează vitalității acestei instituții fundamentale care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
par să fi învățat multe unii de la alții. Înainte de a vorbi despre împrumuturi substanțiale, n-am putea ignora componenta stilistică. Din Bărăganul lui Mateiu Caragiale spre Brăila lui Nae Ionescu și, mai departe, către ținuturile moldave ale lui Sadoveanu, pana literaților a glosat despre etosul balcanic al românilor și țiganilor. Lecturile sau experiența ne-au învățat că românul a șterpelit de la vecinul său țigan atât gustul pentru delăsare, cât și savoarea inoxidabilă a poantei. A fi neserios nu este pentru nici unul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Biserica și-a menținut complicitatea cu puternicii vremii, lăsând în conștiința țiganilor răni poate nici azi complet vindecate. Oameni sfinți precum starețul Calinic de la Cernica au practicat dintotdeauna milostenia, fără să țină cont de etnia beneficiarului. Pe de altă parte, literații urbei au fost primii care au exprimat injustețea raporturilor față de țigani. Ele au fost criticate de I. Budai-Deleanu printr-o construcție alegorică (Țiganiada) la anul 1800. Apoi, alături de B.P. Hașdeu (Răzvan și Vidra, 1867) trebuie menționat V. Alecsandri, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al subiectului uman a rămas în continuare obscură. Existențialiștii sunt gata să acuze criza de autenticitate a omului modern, afectat de maladiile adaptării într-o lume în care sensul vieții nu mai este predat din leagăn. Obsesia originalității inundă saloanele literaților și artiștilor plastici. Chiar și pentru cei mai iconoclaști autori, tradiția reapare la orizont precum amintirile unei copilării traumatice. Când nu este o rampă pentru cei cu înclinații suicidale, tradiția devine o mină de aur pentru toți cei gata să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
monedele menționate în Scripturi, alături de câteva hărți care ne dau o imagine despre geografia și istoria vechiului Israel. Unitatea cruciformă a Scripturiitc "Unitatea cruciformă a Scripturii" În toate acestea, este evident că ÎPS Bartolomeu a cumpănit în calitatea sa de literat, teolog și păstor al Bisericii, fiind conștient de implicațiile complexe ale distribuirii publice a Sfintei Scripturii în aceste vremuri - când foarte puține lucruri legate de logica cuvântului lui Dumnezeu mai sunt de la sine înțelese. Precum în liturghia catehumenilor, la ospățul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
precum Eliade, Cioran și Eugen Ionescu; în al doilea rând, pentru a dezvolta una din observațiile pe care le face Borbély în articolul său, Noica transferase dezbaterea canonică de pe terenul literaturii (pe care o disprețuia zgomotos, spre marea indignare a literaților) și de la „autonomia esteticului” pe tărâmul mult mai greu accesibil al filozofiei, unde majoritatea personalităților culturale nu-l puteau urma, pentru că le lipsea pregătirea filozofică. Mai direct spus, Noica pleda acum pentru „autonomia culturii de elită” sau, chiar mai radical
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fapt, s-au văzut comparații ai căror termeni sunt mult mai diferiți, și nu doar în literatura comparată, domeniul care a făcut cel mai mult pentru normarea comparabilității. (România a dat o pleiadă de comparatiști în studiile literare, prin urmare literații noștri deveniți politologi și „analiști” nu ar trebui să fie atât de dezorientați teoretic în asemenea dispute.) Principala dificultate provine din împrejurarea că diversele forme de comunism sunt și astăzi importante în discursurile de autolegitimare ale unui mare număr de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Cazaban, I. Al. Brătescu-Voinești, Natalia Negru sau Artur Gorovei. Verdictele pronunțate atunci nu au fost totdeauna confirmate ulterior, posteritatea critică apreciind drept inoperante principiile formulate de M. Dragomirescu în Știință literaturii. Conform acestora, „Blaga e o valoare că ideolog și literat, nu ca poet”, iar poezia lui Bacovia rămâne „un simplu neliniștitor document psihologic”. În 1927, aici se publică studiul Pesimismul lui Eminescu de Henrieta Sachelarie, iar în 1928, mai multe studii de sinteză, unele dintre ele fiind inițial teze de
BULETINUL INSTITUTULUI DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285939_a_287268]
-
, Ștefan (25.XII.1843, Ciugudu de Sus, j. Alba - 17.XII.1936, Alba Iulia), literat și culegător de folclor. A făcut liceul la Aiud și la Blaj, unde l-a avut profesor pe I. Micu Moldovanu, la îndemnul căruia notează primele texte populare culese din satul natal, asemenea multor altor elevi blăjeni care au contribuit
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
specia sa. Valoarea politică a artei de a crea tipuri, fugind de fabricația în serie și de observația satirică, intuind categorialul în unic, forțând conturul mediocru, o afirmă tov. Malencov: «În munca lor de creație pentru făurirea imaginilor artistice, artiștii, literații, oamenii de artă de la noi trebuie să țină minte totdeauna că tipic nu este numai ceea ce se întâlnește cel mai des, ci ceea ce exprimă în modul cel mai plin și mai expresiv esența forței sociale respective (...). Exagerarea conștientă, reliefarea figurii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Biserică și dogmă. Chiar dacă ideile nu izvorăsc acum decât din sufletul și din mintea unor scriitori, membrii ai pătimașei familii a erudiților ce ies rând pe rând din labirintul bibliotecilor medievale (în care călăuza le fusese anticul filosof și literat), ori din creația pictorilor, sculptorilor și muzicienilor, ele însuflețesc omenirea, dând tonul unei epoci în care cultura va înflori. Dar relația dintre umanism și spiritul medieval nu este atât de simplă pe cât ne-o închipuim. Să ne gândim la situația
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
i s-au dedicat multe articole, comentarii, în vreme ce Istoria Imperiului Otoman a fost tradusă în franceză, engleză și germană. Bibliothèque Germanique, care apărea la Amsterdam începând cu 1720 (publicație trimestrială aflată sub îngrijirea unei societăți economice în componența căreia intrau literați), îl aprecia ca fiind „un senior foarte savant și de un mare merit”, „membru al Societății Regale din Berlin”, autor al unei istorii a Turciei „care este o lucrare excelentă”. În 1743, Le Journal Universel, editat la Haga (mai târziu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
aspectele orientării ideatice ce declanșează interferențe. În evoluția gândirii, Iluminismul, spre deosebire de Clasicism, este primul curent care dobândește un caracter european, este epoca în care istorismul joacă un rol primordial în formarea conștiinței naționale. Cu toate diferențele existente, specifice fiecărei regiuni, literații, istoricii, filosofii își însușesc, în linii mari, expresii asemănătoare, idei și convingeri relativ apropiate. În unele cazuri avem de-a face cu apropierea de natură afectivă, în general însă întâlnim opțiuni programatice. Climatul Luminilor favorizează o nemaiântâlnită mișcare a ideilor
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să fie îmbrățișat de romantici. Opera lui Schlözer este receptată direct, prin frecventarea celebrei școli a Göttingenului sau prin intermediul Vienei. Importante în cunoașterea ideilor sale sunt chiar scrierile istorice și lingvistice, mult răspândite și în regiunea central-sud-est europeană. Istoricii și literații sârbi le cultivă cu precădere în deceniile formării conștiinței naționale prin cărțile lui Ștefan Stratimirović, Pavel Julinać și Jovan Raić. J. Dobrovsky le impune în mediul cultural praghez, iar A. Kollar le popularizează în Slovacia. Există indicii că ar fi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Hungaricam convertionem, ad mentem et sensum proprium Scriptorum Classicorum, de Francisc PĂriz PĂpai, apărută în 1801 ce rezultat al colaborării a două case editorial-tipografice din Europa Est-Centrală, Johann Michaelis Landerer de Fuskut din Pozsony și Martin Hochmeister din Sibiu (Merituosul literat maghiar beneficia astfel de o frumoasă recunoaștere în posteritate, accentuată de altminteri în prefața semnată de iluministul Petru Bod); a doua ediție, Pax Corporis, de același PĂpai, Cluj, 1764; Institutiones Philosophicae Naturalis dogmatico-experimentalis Quibus Veritates Physicae luculentis observationibus et experimentis
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
față de discordie, nevoia de concordie și prietenie, legătura între închinare și convingere, nemulțumirea cu privire la sine, gândirea egocentrică, singurătatea interioară, atitudinea defensivă, suspiciunea bolnăvicioasă, sentimentele de neliniște și nefericire, contradicțiile nerezolvate ale sufletului, sila de minciună. Huizinga, spre deosebire de alți istorici și literați preocupați de viața și opera lui Erasmus, formulează și rezerve, estompând acel entuziasm ce nu arareori a denaturat imaginea reală a personalității umanistului. Omul de afaceri și curierul principal al lui Erasmus. Erasmus din Rotterdam către Nicolaus Olahus, în N.
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
despre detențiunea de la Vác surprinzând cu vervă, umor și nu rareori cu sarcasm atmosfera din închisoare, portretul colectiv al bucovinenilor, așa cum i-a cunoscut la Cernăuți, în anii de apariție a gazetei „Patria” (1897-1900). Istoricul, omul politic, sociologul, publicistul și literatul sunt mereu prezenți. Informației, deseori inedită, i se adaugă judecăți rapide și precise, o ironie fină. SCRIERI: Mureșianu András, Budapesta, 1891; Societatea teatrală „G. A. Petculescu”, Brașov, 1902; Tabla de la Lugoj, Lugoj, 1903; Cântăreții noștri la București, Lugoj, 1907; Ciprian
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
sublocotenent în Regimentul 26 Rovine (va și semna unele poezii St. B.-Rovine). În 1903 editează împreună cu I. C. Popescu-Polyclet și cu N. Vulovici, camarad de regiment, „Noua revistă olteană”. Începuse, după cum singur spune, să cocheteze cu muzele. Apropiindu-se de literații craioveni, participă la înființarea revistei „Ramuri”. Îl atrăgea însă, sub presiunea vocației, și teatrul. Student, din 1907, la Facultatea de Drept din București, urmează în același timp Conservatorul. Absolvent în 1911, este angajat de Emil Gârleanu la Teatrul Național din
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
din 1475 de la Podul Înalt, și solia, rostită în fața senatului Republicii Venețiene de Ioan Țamblac, unchiul Mariei din Mangop, dar scrisă cu siguranță după dictarea voievodului, înmănunchează, punând pe seama lui Ștefan cel Mare, calități de subtil analist și însușiri de literat fin. Voievodul va proba convingător acest har de scriitor în textul inscripției (remarcabil fragment de „publicistică” patriotică și politică) de pe zidul bisericii ridicate la Războieni întru cinstirea oștenilor căzuți acolo pentru apărarea țării. Sunt de menționat, în fine, produsele aparținând
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
de amvon, domeniu care trebuie să fi fost bine reprezentat, căci prelați cărturari cu posibilități de a se exersa în această direcție sunt semnalați pe parcursul întregului veac al XV-lea și mai târziu. „Lecția” bizantină care a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare practicate la noi a scrierii parenetice (care pe cărturarii de la sud de Dunăre nu îi interesase). După Synesios, Agapet diaconul, Vasile Macedoneanul, Constantin Porfirogenetul și Teophilact Hephaistos, șirul
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
de azi, București, 1971; Sfera, București, 1973; Zaharia Stancu, București, 1974; Dispariția unui contabil, Cluj-Napoca, 1977; Patria și cuvântul poetic, București, 1977; Balaban și statuia, Cluj-Napoca, 1981; Lumea lui Als-Ob, București, 1981; Analogon, București, 1981; Cuvintele unei călătorii, Iași, 1981; Literații se amuzau, București, 1983; Curajul, București, 1985; Coborâre în ape, București, 1986; Platforma, București, 1988; August-decembrie, București, 1990; Un Casanova călătorește spre iad, 1992; Zeul apatiei, Timișoara, 1998; Animalul de beton, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, Voicu Bugariu, „Vocile
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
București, 1988; August-decembrie, București, 1990; Un Casanova călătorește spre iad, 1992; Zeul apatiei, Timișoara, 1998; Animalul de beton, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, Voicu Bugariu, „Vocile vikingilor”, F, 1971, 2; Gabriel Gafița, „Sfera”, VR, 1974, 1; Valentin F. Mihăescu, „Literații se amuzau”, LCF, 1983, 46; Laurențiu Ulici, SF, RL, 1987, 23; Nicoleta Ghinea, Realitate și simbol, RL, 1989, 2; Cornel Robu, Voicu Bugariu, în Timpul este umbra noastră, Cluj-Napoca, 1991, 206-209; Ulici, Lit. rom., I, 423-424; Dicț. scriit. rom., I, 400-402
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
de exemplul călinescian, îndeosebi pe latura sa impresionistă. B. afirmă că modelul Călinescu nu mai este întru totul de urmat și că o critică estetico-filosofică, fără a fi excesiv normativă, ar fi mai potrivită și mai utilă noilor generații de literați. Se manifesta aici și resurecția unui mai vechi conflict din anii interbelici, între școala critică de la București și cea de la Cluj (Liviu Rusu, D. Popovici), dar și, în genere, între critica estetică (M. Dragomirescu, T. Vianu) și cea impresionistă (G.
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]