106,336 matches
-
titluri de ziare la care a publicat articole D. Karnabatt, de vreme ce prea puțin se poate alege, ca substanță, din luxul prea mare de metafore, comis în paguba literatului nerecunoscut decât de entuziastul Macedonski? Trecând peste destinația primă a articolelor, istoria literaturii (mobilată și de minori, cu pitorescul lor, adesea numai biografic) se colorează cu această galerie de "figurine", mai proeminente sau mai palide, dar evocate într-un stil scânteietor, cu o plăcere deloc îngăduitoare când e vorba de cotarea valorii. Dacă
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
și poet. Poate s-a grăbit Florin Faifer când a trecut peste nota ironică ce ar putea fi ascunsă în aprecierea ocazională a "divinului critic", pentru că de-ar fi fost altfel nu l-ar fi uitat cu desăvârșire în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cu câteva rânduri mai jos se recunoaște reminiscența considerației lui Călinescu despre "conștiința de sine" a celui ce se încerca în literatură, atunci când se vorbește despre "proiecția vanitos-amară a lui Blank însuși" în personajul din
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
ar fi fost altfel nu l-ar fi uitat cu desăvârșire în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cu câteva rânduri mai jos se recunoaște reminiscența considerației lui Călinescu despre "conștiința de sine" a celui ce se încerca în literatură, atunci când se vorbește despre "proiecția vanitos-amară a lui Blank însuși" în personajul din piesa L'Assoiffé. La fel de puține amănunte se cunosc despre Anton Bibescu, cel care o introdusese pe Martha Bibescu în anturajul lui Marcel Proust. Eseului consacrat "principelui valah
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
salon" (titlul) se împarte viața acestui rafinat intelectual, mai mult al salonului parizian decât al scenei în lumina căreia, rar, i s-au jucat piesele scrise la Paris și reprezentate la Londra sau București. Ca pe o pagină de bună literatură, atractivă la culme, am citit schița Genialoidul, supranumele potrivit lui Stelian Mateescu. A fost acest personaj un excepțional congener al lui Mircea Eliade, și apreciat de acesta fără rezerve, cum se vede în Memorii. Un spirit febril, obosit prematur de o
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
și nu a vreunei importante figuri istorice - s-a acoperit de ridicol prin mai tot ce a scris. Se percepe astfel astăzi, când maladia feminismului a intrat într-o altă fază, poate ultima. Ai impresia că citești o pagină din literatura Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu tot cu pseudonimele și prețiozitățile ei, scriitoarea intrase în "gura târgului" și a confraților. "Suflet milos, intelectualul...", exclamă "înțelegător" și amuzat eseistul. Coloana enumerativă de ziare la care a publicat Lucrezzia Karnabatt se sprijină, cu noimă, pe un ultim
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
de carte pusă în circulație de Editura Univers Enciclopedic, pe hârtie fină între coperte de discretă eleganță, gândită de Eugen Simion pentru edițiile care, după un număr, ajuns să depășească douăzeci, se configurează deja într-o reală geografie spirituală a literaturii române), poezia lui Marin Sorescu este perfect integrată în această arhitectură a civilizației lecturii. Poetul, dramaturgul, eseistul Marin Sorescu a avut parte de numeroase și diverse aprecieri. S-au scris articole cu zecile, studii, comunicări, mărturii, la fiecare nouă apariție
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
de tradiția poeziei bine scrise. Combate ideea strângerii interpretării poeziei la dimensiunile unui pat al lui Procust al delimitării modelor și al pregnanței timpului istoric. Este ceea ce numește Eugen Simion labilitatea interpretării dintre "impiegații de mișcare" și "procurorii morali" ai literaturii. Două praguri semnificative. refața este analiză, pe etape, a biografiei omului. Eugen Simion nu încearcă să abată atenția de la marea lui afecțiune, rezultată din cunoașterea omului, direct, dar și prin mijlocirea corespondenței de la toate vârstele, a lui Marin Sorescu, dependent
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
inițiativa în depistarea noului, stilul și limbajul, motivul primenirii acestora, ierarhia valorilor, mesajul scrisului, raționamente și implicații. Dificultatea alegerii și arta opririi la ceea ce este mai convingător expresiv crește pe măsura receptării paginilor semnate de numele de autentică valoare ale literaturii noastre critice. Un plus de informație aduce acest capitol prin introducerea pentru prima oară a comentariului semnat de Constantin Amăriuței, a scrisorii lui Cioran, a balanțelor interpretative propuse de Monica Lovinescu. Adică, a introducerii lui Marin Sorescu în universul de
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
tot mai șubrezit,/ Ducând în brațe un "nu" tot mai rotund.// Acum a plecat cu el la Dumnezeu/ Și, în drum, tocmai trece din nou/ Prin locurile noastre.// Cel puțin un «da» din «dada»/ E de origine română./ Am dat literaturii universale/ Un «da» și un «nu»,/ Mai mult nu se putea!" Sumarul mai crește și prin capitolul Poezii alese de cenzură. În capitolul Cronologie sunt incluse multe date preluate din Jurnalul călătoriilor, publicat postum. Editoarea insistă asupra modificării datei nașterii
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
voi întoarce într-o zi (1982), Ronda del Guinardo (1984), Locotenentul Bravo (1987), Amantul bilingv (1990), Vraja Shanghaiului (1993), Cozi de șopârlă (2001), este situat, în cadrul unei anchete realizate de ziarul "El País" printre criticii literari, pe locul trei în literatura spaniolă contemporană, după Eduardo Mendoza și Juan Benet. Deținător a prestigioase distincții literare (Premiul Planeta, Premiul Biblioteca Breve, Premiul Național al Criticii, Premiul Internațional al Uniunii Latine, între altele), scriitorul catalan e mai puțin cunoscut la noi, unde i s-
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Teresa (Editura Eminescu, 1998, în excelenta versiune a Tudorei Șandru Mehedinți). Romanul Vraja Shanghaiului (în curs de apariție la Ed. Polirom), din care vă prezentăm azi un fragment în avanpremieră, a obținut Premiul Național al Criticii și Premiul Europa pentru literatură în 1994, iar în 2002 a fost ecranizat de regizorul Fernando Trueba, filmul bucurîndu-se de aprecierea publicului internațional (de altfel, romanul a fost tradus în franceză, germană, italiană, portugheză și greacă). Este o carte despre iluzii și decepții, despre frumusețe
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
SandaTomescu Baciu Coautor al Dicționarului Danez-Român, (1984), traducător a peste 20 de volume din literaturile scandinave, fondator al cursurilor de limbă daneză și suedeză la Universitatea București, deținător a numeroase premii și distincții pentru activitatea sa în domeniul scandinavisticii, regretatul Valeriu Munteanu oferă publicului românesc o nouă lucrare lexicografica pe care, din păcate, nu a
O lucrare de referință by SandaTomescu Baciu () [Corola-journal/Journalistic/14133_a_15458]
-
Sînt însă și personaje destinate să trăiască doar o zi, să rămînă în eternitate (sau doar în memoria cuiva) printr-un gest de o clipă. Asta nu înseamnă că sînt personaje plate. Dimpotrivă. Cîteodată sînt complexe și controversate. Doar istoria (literaturii), poate, e nedreaptă. Astăzi mă gîndesc la trei astfel de cazuri. Se numesc Ahile, Olympia și Galateea. Ahile a ales: o viață scurtă, însă glorie eternă. Totuși, cîți Ahile nu-s, pe lumea asta, pe care nicicînd vreun Homer nu
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
de iute de picior și la mînie, precum știm, nu izbutește să le întreacă în fugă nici măcar pe tacticoasele țestoase. Ceea ce încetează a fi o aporie, dacă ne amintim truismul conform căruia orice mișcare este guvernată tot de minte, inimă, literatură. Nu știu cum stau broaștele țestoase nici cu inima, nici cu literatura, însă ceva minte am impresia că au. La valeur n'attend pas le nombre des années, sînt de acord. Dar înțelepciunea - da. Broaștele țestoase au pornit-o mai devreme ca
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
izbutește să le întreacă în fugă nici măcar pe tacticoasele țestoase. Ceea ce încetează a fi o aporie, dacă ne amintim truismul conform căruia orice mișcare este guvernată tot de minte, inimă, literatură. Nu știu cum stau broaștele țestoase nici cu inima, nici cu literatura, însă ceva minte am impresia că au. La valeur n'attend pas le nombre des années, sînt de acord. Dar înțelepciunea - da. Broaștele țestoase au pornit-o mai devreme ca Ahile și în viață, nu numai la fugă. Cred că
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
farsă"). Tragicul și comicul nu sînt considerate exclusiv categorii estetice, ci "concepte transgresive de analiză culturală". Altminteri spus, are loc o relaxare a esteticului prin existențial. Ontologia se revoltă împotriva limitelor limbajului, ale semnului. E invocat scepticismul lui Ionesco față de literatură, id est față de abordarea creației drept limbaj ("«Filologia duce la crimă» - aceasta este miza pedagogică a rebours, parodiată, din Lecția"), poziție din care derivă o "paradoxală dihotomie" între noțiunea de literatură, "falsă din punctul de vedere al statutului ontologic, fiindcă
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
limbajului, ale semnului. E invocat scepticismul lui Ionesco față de literatură, id est față de abordarea creației drept limbaj ("«Filologia duce la crimă» - aceasta este miza pedagogică a rebours, parodiată, din Lecția"), poziție din care derivă o "paradoxală dihotomie" între noțiunea de literatură, "falsă din punctul de vedere al statutului ontologic, fiindcă e bazată pe cuvîntul devitalizat, pe suplimente sau referințe diferențiale, în sensul lui Derrida", și cea de ficțiune, "adevărată, căci bazată pe «viața» imaginarului de tip oniric, cu reflexe arhetipale". Consecință
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
să fie, după Ionesco, îndeajuns de obiectiv sau, în orice caz, adevărat în subiectivitatea lui, iar opera, la rîndul ei, să se impună ca un organism viu, ca o «neființă»; să fie, adică, deopotrivă invenție și descoperire, imaginară și reală, literatură și adevăr". Deoarece, așa cum spune autorul Cîntăreței chele, opera "purcede dintr-un joc care nu e minciună. Desigur, putem respinge această operă, putem s-o judecăm drept dăunătoare, așa cum putem să condamnăm sau să omorîm pe cineva". Avem a face
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
adevăruri curajoase. Un fost șef de editură (nu vreau să-i dau numele, nu vreau să-l supăr fiind bolnav) declara într-unul din interviurile revistei dvs. că actele de curaj (inclusiv una din cărțile Dnei Blandiana) nu făceau bine literaturii, căci "extindeau aria cenzurii"! Tot el spunea, pe de altă parte, că literatura în anii cenzurii a fost conformistă și că el însuși nu a avut ce cărți de curaj să editeze. Tot astfel, îmi amintesc, căci am lucrat în
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
nu vreau să-l supăr fiind bolnav) declara într-unul din interviurile revistei dvs. că actele de curaj (inclusiv una din cărțile Dnei Blandiana) nu făceau bine literaturii, căci "extindeau aria cenzurii"! Tot el spunea, pe de altă parte, că literatura în anii cenzurii a fost conformistă și că el însuși nu a avut ce cărți de curaj să editeze. Tot astfel, îmi amintesc, căci am lucrat în administrația unui teatru, că spunea un regizor conformist despre "Revizorul" lui Lucian Pintilie
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
valori și deschid calea unei noi paradigme culturale, cunoscute astăzi sub numele de postmodernism. Cum arăta viața cotidiană în România anilor '60 (perioada de maximă deschidere a regimului comunist)? Un răspuns dezinhibat la această întrebare (lipsit de elanurile propagandistice ale literaturii epocii, ca și de puseurile demascatoare specifice romanelor de după 1989 care tratează perioada comunistă) oferă romanul lui Virgil Duda, Șase femei. Practic, autorul reconstituie cotidianul românesc de la mijlocul deceniului șapte prin prisma experiențelor de viață ale unor femei de vîrste
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
de idei alungați de la catedre în diverse etape de evoluție a subiectului tendințe contradictorii în estetica burgheză (s.a.) se străduiau zadarnic să-i demaște oportunismul nețărmurit, lipsa de opere, excesiva participare la colocviile occidentale" (p. 67). Etaloanele de valoare ale literaturii epocii (ne aflăm la mijlocul anilor '60, în perioada de dinaintea morții lui Dej) erau Titus Popovici și Dinu Săraru. Un activist de partid fără studii (Alexiuc) își propune să-și ia o revanșă în fața vieții devenind un romancier de talia celor
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
de pildă, cînd descrie ritualul servirii mesei de către micuța Dorina-Pușa: Își aranja singură farfurioarele (excesul de diminutive nu poate fi evitat, orice ar pretinde stiliștii), precum și poziția scaunului..." (p. 307). Altminteri textul este împănat cu citate directe sau aluzive din literatura epocii (dar și din clasicii literaturii române), iar la nivelul construcției modelul principal pare a fi proza lui Thomas Mann. Chiar dacă nu se bucură întotdeauna de reputația pe care o merită, (faptul că trăiește în Israel ar putea fi o
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
mesei de către micuța Dorina-Pușa: Își aranja singură farfurioarele (excesul de diminutive nu poate fi evitat, orice ar pretinde stiliștii), precum și poziția scaunului..." (p. 307). Altminteri textul este împănat cu citate directe sau aluzive din literatura epocii (dar și din clasicii literaturii române), iar la nivelul construcției modelul principal pare a fi proza lui Thomas Mann. Chiar dacă nu se bucură întotdeauna de reputația pe care o merită, (faptul că trăiește în Israel ar putea fi o cauză a uitării sale atunci cînd
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
a părăsit clasa, trântind ușa și spunându-ne că suntem niște "ageamii". Eram foarte speriați! Când a venit în săptămâna următoare, devenise blajin și îngăduitor și, de la catedră, a rostit (cu aproximație):" Am aflat că sunteți preocupați mai mult de literatură, așa că, pentru examenul de matematică vă voi divulga dinainte întrebarea ca să luați astfel note de trecere...; și acum haideți să facem puțină literatură". Drept care a început să ne citească din Edgar Poe, din Mallarmeé, Rimbaud, Baudelaire și să ne explice
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]