5,961 matches
-
Am vorbit cu toți, a anunțat ea lăsându-și paharul pe masă, zâmbind și punând un accent curios de lipsit de dramatism pentru ea pe cuvântul „toți“. S-a uitat întâi la doamna Silsburn, pe urmă la mine, apoi la locotenent. — Vă puteți relaxa, a adăugat ea. Toate-s bune și frumoase. Ce vreți să spuneți? Ce s-a întâmplat? a întrebat doamna Silsburn întărâtată. — Exact ce am spus. Mirele nu mai e deranjat de fericire. În vocea doamnei de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Ce s-a întâmplat? a întrebat doamna Silsburn întărâtată. — Exact ce am spus. Mirele nu mai e deranjat de fericire. În vocea doamnei de onoare răzbea din nou o inflexiune familiară. — Cum vine asta? Cu cine ai vorbit? a întrebat locotenentul. Ai discutat cu doamna Fedder? — Am spus doar că am vorbit cu toți. Cu toți în afară de mireasa rușinoasă. Pentru că ea și mirele au fugit. (Apoi, întorcându-se spre mine:) Cât zahăr ai turnat în chestia asta? Are un gust deă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mirele și mireasa au și întins-o. Din cât am înțeles, s-a și strâns o droaie de lume acolo. La telefon toți păreau extrem de veseli. Zici că ai vorbit cu doamna Fedder? Ce ți-a spus? a întrebat-o locotenentul. Doamna de onoare a clătinat din cap, într-un mod oarecum criptic. — A fost minunată. Doamne, ce femeie! Vorbea absolut normal. Din cât am înțeles - adică din câte mi-a spus ea - Seymour ăsta a promis să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
știe? Poate că până la urmă o să iasă totul grozav. Sunt prea buimăcită ca să mai pot gândi. Apoi, uitându-se la soțul ei: Hai să mergem. Unde ți-e pălăriuța? Ultimul lucru de care îmi mai amintesc sunt doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn revărsându-se spre ușa din față, cu mine, în chip de gazdă, în urma lor. Acum mă clătinam vizibil pe picioare, dar cum nimeni n-a întors capul, cred că starea mea a trecut neobservată. Am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe picioare, dar cum nimeni n-a întors capul, cred că starea mea a trecut neobservată. Am auzit-o pe doamna Silsburn întrebând-o pe doamna de onoare: — Aveți de gând să rămâneți acolo? Nu știu. Poate doar un minut. Locotenentul a apăsat pe butonul liftului și toți trei au rămas greoi locului, urmărind cadranul indicator. S-ar fi zis că nimeni nu simțea nevoia să mai vorbească. Eu rămăsesem în pragul apartamentului, la câțiva metri distanță, privindu-i ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gestiune de două milioane lei...! Ghinion. Lucrătorii acestei edificiu a ordinei publice, nu puteau savura În liniște victoria acestei grandioase investigații scoțându-i din anonimat: Comandantul era bolnav și internat În spital, locțiitorul plecat În concediu de odihnă, iar un tânăr locotenent ce căzuse pe capul lui povara de Comandant, nu era de găsit. De aceea,Lct.Col.Tudose Ion care avea prostul obicei de-ași băga nasul În cratița altora, Își mută centrul de greutate În cadrul acestei anonime Circumscripții de miliție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și masacrul de la Katin, n-am mai avut curajul să ne întoarcem, așa că am rămas, sunt acum în Franța, unde am rămas definitiv. Tata a murit la Bordeaux, e înmormântat acolo, numele i-a rămas scris pe crucea de marmură: «Locotenent colonel Viaceslav Ladislau», iar dedesubt precizarea: «ofițer în Armata Poloniei Libere», apoi anul nașterii și al morții. Eu m-am măritat cu un ofițer francez de aviație care a pierit într-un accident deasupra Mediteranei, îmi cresc fiica, locuiesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un răgaz. În fața cortului comandantului stăteau câțiva paznici, dintre care unul era de obârșie din Málaga. A fost cel care s-a dus să-l cheme pe Harun, arătând un asemenea respect, încât am priceput că Iscoditorul era unul dintre locotenenții lui Barbă Roșie. Harun își făcu apariția însoțit de doi turci, pe care i-a expediat cu un gest ferm, înainte de a se azvârli în brațele mele. Am rămas o bună bucată de timp îmbrățișați, bătându-ne zdravăn pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu scopul de a stabili un mic comerț. Dar n-am avut răgazul s-o fac. La mai puțin de o lună de la sosirea mea, Harun a venit într-o seară să-mi bată la ușă, însoțit de încă trei locotenenți de-ai lui Barbă Roșie, printre care un turc pe care-l salutasem la Bougie în cortul corsarului. Iscoditorul era serios ca un cadiu. — Avem un mesaj pentru tine din partea Înălțimii Sale Victorioase al-Qaim bi-amrillah. Era titlul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri din oțel încrustat cu aur. Mai departe se puteau vedea litierele așezate pe catâri acoperiți cu învelitori din mătase galbenă, pentru transportul familiei regale. În ajun, Tumanbay fusese numit locotenent general al Egiptului, învestit cu puteri depline; dar umbla zvonul că sultanul luase cu el tot aurul din vistierie, mai multe milioane de dinari, cât și obiectele de preț din prăvăliile regale. Îi cerusem lui Nur să mă însoțească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se află cu siguranță în altă parte. Guicciardini reacționa în același mod. Numit locotenent general al trupelor pontificale, se afla în nordul Italiei, alături de Giovanni, pe care-l observa cu un amestec de admirație și de furie: Dă dovadă de o mare vitejie, dar își riscă viața în cea mai măruntă încăierare. Or, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără prea mult efort. De mult de tot, grozavul negrotei, generalul, ajunge să ocupe cea mai înaltă poziție pe o insulă unde o aduce pe a lui Lady Di ca mireasă. După care ea începe să flirteze cu unul din locotenenții lui, un mare amator de distracții, de care mi-a plăcut din prima clipă. Vechea poveste. Acum ea aplică soțului ei una din tehnicile de mare subtilitate - știi tu, își laudă prietenul, ridicându-i în slăvi calitățile. Dar prietenul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sînge, parcă ciupită de vărsat. Luîndu-se după sughițurile de plîns, gardienii Îl găsită pe Ramón Un-singur-coi ghemuit lîngă un copac, la treizeci de metri mai Încolo, În desiș. Tremura ca un copil și nu era capabil să se facă Înțeles. Locotenentul de la Garda Civilă, după multă bătaie de cap, aprecie că avusese loc un tragic accident și așa Îl trecu Îl procesul-verbal, dacă nu și În propria-i conștiință. CÎnd Îl Întrebară pe băiat dacă puteau face ceva pentru el, Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ani. Pe atunci s-a Întîlnit, din Întîmplare sau din voia destinului, cu un vechi personaj din tinerețe. După o carieră marcantă În casele de corecție și În Închisorile statului, Francisco Javier Fumero intrase În armată, ajungînd la rangul de locotenent. Mulți Îi prevesteau un viitor de general, Însă un scandal dubios, ce nu s-a lămurit niciodată, i-a atras expulzarea din armată. Chiar și atunci, reputația Îi depășea rangul și atribuțiile. Despre el se spuneau multe, Însă, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
intrase În Brigada Criminală, unde Întotdeauna se găsea de lucru pentru personalul calificat, În stare să Înfrunte problemele cele mai ingrate care trebuiau soluționate cu discreție, pentru ca oamenii respectabili să-și poată trăi iluziile mai departe. Cam așa ceva Îi spusese locotenentul Durán, un om cu Înclinație spre formulările solemne, sub a cărui comandă s-a inițiat În corpul militar. — Să fii polițist nu e o meserie, e o misiune, proclama Durán. Spania are nevoie de mai multe coaie și de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spre formulările solemne, sub a cărui comandă s-a inițiat În corpul militar. — Să fii polițist nu e o meserie, e o misiune, proclama Durán. Spania are nevoie de mai multe coaie și de mai puține cenacluri literare. Din nenorocire, locotenentul Durán avea să-și piardă viața În curînd, Într-un accident spectaculos survenit În timpul unei razii În Barceloneta. În vălmășagul ciocnirii cu niște anarhiști, Durán căzuse printr-un luminator, de la etajul al cincilea, plesnind Într-un morman de măruntaie. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vilei. Printr-o fereastră mare, acoperită de gheață, se răsfrîngeau patru fascicule de lumină albastră, tulburi ca o apă stătătoare. M-am apropiat de fereastră și am putut vedea o mașină neagră, parcată În fața grilajului de la intrare. Am recunoscut automobilul locotenentului Palacios. Jarul unei țigări În Întuneric Îi trăda prezența la volan. M-am Întors tiptil pînă la scară și am coborît treaptă cu treaptă, pășind cu o precauție infinită. M-am oprit la jumătatea traseului și am scrutat bezna ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să ningă pînă cînd soarele și Întreaga Barcelonă au fost Îngropate sub un metru de zăpadă și că inclusiv Fermín, eternul optimist, credea că eu aveam să mor din nou. Mai murisem Înainte, În ambulanță, În brațele Beei și ale locotenentului Palacios, care și-a stricat costumul oficial cu sîngele meu. Glonțul, spuneau medicii, care vorbeau despre mine crezînd că nu Îi aud, Îmi sfărîmase coastele, Îmi ștersese inima, secerase o arteră și ieșise la galop printr-o rînă, luînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Flautul Fermecat. Anii n-au fost prea generoși cu amintirea inspectorului Fumero. Parcă nici măcar cei care Îl urau ori se temau de el nu și-l mai amintesc. Cu ani În urmă, m-am Întîlnit pe Paseo de Gracia cu locotenentul Palacios, care a părăsit corpul ofițeresc și acum este profesor de educație fizică la un colegiu din cartierul Bonanova. Mi-a spus că mai există o placă comemorativă În cinstea lui Fumero În beciurile comisariatului general de pe Vía Layetana, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la o coloană germană care se retrăgea! Am chemat toți soldații În curtea de instrucție... Nemții Întâi ne-au somat să-i lăsăm să treacă. Dacă depuneți armele vă lăsăm să treceți! Au venit de la ei un colonel și doi locotenenți. Cu interpretul nostru, cu alți superiori de-ai noștri, au discutat și nu s-au Înțeles. Pe urmă au plecat, era așa, cam pe la opt de dimineață.“ Îți imaginezi frica cu care Învățătorul a privit În urma celor trei ofițeri germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu pușca la umăr. N-au avut alta de făcut decât să-i întindă hârtiile primite de la căpitan. După ce s-a uitat la ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
După ce s-a uitat la ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-a ridicat, cu ochii cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-a ridicat, cu ochii cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți grijă să nu faceți murdărie. Să nu vă îmbătați sau să plecați cine știe pe unde. Ne-am înțeles? - a ordonat locotenentul, căscând. ― Am înțeles - a răspuns Dumitru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți grijă să nu faceți murdărie. Să nu vă îmbătați sau să plecați cine știe pe unde. Ne-am înțeles? - a ordonat locotenentul, căscând. ― Am înțeles - a răspuns Dumitru. Până la vagonul patru au fost nevoiți să înoate prin troienele așezate de-a curmezișul. Din vagoane se auzea vorbă puțină, semn că abia începeau să sosească cei chemați în concentrare. Chiar în timp ce urcau pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de-a curmezișul. Din vagoane se auzea vorbă puțină, semn că abia începeau să sosească cei chemați în concentrare. Chiar în timp ce urcau pe scara vagonului, au văzut un grup de bărbați cu valize îndreptându-se spre locul unde se afla locotenentul... Vagonul patru era gol. ― Dumitre, hai se ne așezăm într un colț de unde să nu ne scoale nimeni. S-au învârtit în fel și chip, dar numai nu se puteau hotărî în care loc să se așeze. ― Ne foim ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]