1,111 matches
-
Pancratz. Cu i grec, râse el. Era din Cluj, dar cum-necum îi însoțea pe olandeji. Se dădea unul din ei la ea, dar Katy nu vroia să se-ncurce cu el și m-a luat pe mine, cică eram de logodnic. Pe Katy o știam de mai dinainte. Venea în vacanțe la noi, pe Șipotului. De când era printr-a patra, a cincea, venea și stătea vara la un unchi de-al ei. „Băi, mi-a zis Katy. Ăsta se dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și panică. Daisy are gura căscată de uimire. Vanessa se află la celălalt capăt al piscinei, lângă casă, dar pare că își dă seama de cele întâmplate. Scapă din mână tot ce culesese din bazin și se uită șocată la logodnicul ei și la prietena lui Finn, prinși în flagrant delict. Se lasă o tăcere adâncă. Finn, tot în pragul barăcii, are o reacție la care absolut nimeni nu s-ar fi așteptat. Izbucnește în hohote de râs, în timp ce Daisy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de vagabonzi care cutreieră lumea, o părticică dintr-un mecanism uns cu toate alifiile, un ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care-l pândește doamna cu coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi iubita, vie și nevătămată, făcându-și complicate procese de conștiință și spunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
caralii care scorbeleau haina plină de buzunare a lui Traian, căutându-l de scrisori pentru Europa Liberă, și treceau prin aparatura Roengen lingurile de lemn ale tatei și-ar fi branșat imediat aparatura pe Înregistrare. Iar el Însuși, celebrul profesor, logodnicul de-a pururi al neuitatei Buni, ar fi devenit dintr-odată atent și ar asculta-o pios, cu un picior deja pe scara OZN-ului și cu ochii după geamantanul lui Victor. Eu sunt fiica ei, singura ei fiică, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dat seama că jumătate din timp s-a vorbit doar despre Anton! Cumnata lui Îi știa viața pe dinafară... Poate a fost la Început Îndrăgostită de fratele mai mare. Știi cum sunt adolescentele care se Îndrăgostesc de actori celebri, de logodnicii surorilor. Spui că Anton era cunoscut ca aviator, că fotografia lui apărea În ziare... — Ca bărbat, avea charismă, pe care acum greu o mai poți explica. Fotografiile lui Anton nu mai spun azi mare lucru. Exista În casa Dobrotă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a aterizat prin anul II de facultate, venind tocmai de la Cluj (orașul acela ciudat în care era să-mi dau ultimii bani pe o amendă, fiindcă scăpasem din pungă pe trotuar cojile de castane prăjite), venind deci în Capitală după logodnicul ei. N-aș putea să-ți spun cum am ajuns să ne împrietenim, cred că în timp și mai ales cred că ea a făcut pașii; destul că, într-o iarnă, la barul din subsolul Institutului de Arhitectură, începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau, țipă Veverița nevăzută. Am nevoie de gât. Vino să mă iei în spinare. ― Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a pus să te urci? ― Ne-cu-ra-tul, silabisi ea. Logodnicul ei încercă să se suie dar nu reuși; băuse vârtos și nu-l mai ajutau picioarele. Se întoarse oțărât, în vreme ce Veverița cânta din tei: ― Cu-cu! Cu-cu! ― Stai, diplomațiile, că ți-o aduc plocon, cât ai zice pește, i-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În vreme ce chibzuia astfel, el a văzut-o pe Bradamanta apropiindu-se. Frumoasa amazoană fusese despărțită de Rogero în drumul lor spre mânăstirea Vallambrosa, cavalerul fiind chemat aiurea de îndatoririle lui. Iar ea se întorcea acum la Montalban înțeleasă fiind cu logodnicul său să se regăsească acolo. Deci, Bradamantei, care era verișoara lui, i l-a încredințat Astolfo pe Rabica, împreună cu lancea lui de aur care n-ar fi putut decât să-l stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
armura pe care căpitanul bandei avusese îndrăzneala să i-o ia. El l-a condus apoi la Isabel care acum se apropia de locul luptei. Cum să redăm bucuria, surpriza cu care Isabela a recunoscut în acel tânăr pe Zebrino, logodnicul ei, iar prințul regăsi în ea acea scumpă ființă pe care o credea înghițită de valuri? Roland,împărtășindu-le fericirea se felicita că a fost mijlocitorul ei. Prințesa i-a istorisit apoi lui Zebrino tot ceea ce ilustrul paladin făcuse pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
În vreme ce chibzuia astfel, el a văzut-o pe Bradamanta apropiindu-se. Frumoasa amazoană fusese despărțită de Rogero în drumul lor spre mânăstirea Vallambrosa, cavalerul fiind chemat aiurea de îndatoririle lui. Iar ea se întorcea acum la Montalban înțeleasă fiind cu logodnicul său să se regăsească acolo. Deci, Bradamantei, care era verișoara lui, i l-a încredințat Astolfo pe Rabica, împreună cu lancea lui de aur care n-ar fi putut decât să-l stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
armura pe care căpitanul bandei avusese îndrăzneala să i-o ia. El l-a condus apoi la Isabel care acum se apropia de locul luptei. Cum să redăm bucuria, surpriza cu care Isabela a recunoscut în acel tânăr pe Zebrino, logodnicul ei, iar prințul regăsi în ea acea scumpă ființă pe care o credea înghițită de valuri? Roland,împărtășindu-le fericirea se felicita că a fost mijlocitorul ei. Prințesa i-a istorisit apoi lui Zebrino tot ceea ce ilustrul paladin făcuse pentru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și ciocnim și ciocnim... Pe mine vă rog să mă scuzați o secundă, zice tipul - și se ridică. — Cine e maimuțoiul croitor? o Întreb, iar ea Îmi arată un deget cu un fel de inel și-mi spune că e logodnicul ei. Logodnic pe dracu’, Îi șoptesc la ureche - și o sărut ușor În locul acela. — Hei! Termină, nu suntem singuri. Și apoi, a trecut o grămadă de timp. — Ai Înnebunit, Violeta? De unde metafizica asta la tine? Timpul... Tu ai fost Întotdeauna
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și ciocnim... Pe mine vă rog să mă scuzați o secundă, zice tipul - și se ridică. — Cine e maimuțoiul croitor? o Întreb, iar ea Îmi arată un deget cu un fel de inel și-mi spune că e logodnicul ei. Logodnic pe dracu’, Îi șoptesc la ureche - și o sărut ușor În locul acela. — Hei! Termină, nu suntem singuri. Și apoi, a trecut o grămadă de timp. — Ai Înnebunit, Violeta? De unde metafizica asta la tine? Timpul... Tu ai fost Întotdeauna vigilentă cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
grămadă de timp. — Ai Înnebunit, Violeta? De unde metafizica asta la tine? Timpul... Tu ai fost Întotdeauna vigilentă cu timpul. Iată ce ți-a scos În cale: un cretin. — Vasile dragă, se aude vocea ei suavă, Înțelege, te rog, el este logodnicul meu (cuvinte accentuate) și ne vom lua. Așa că fii mai galant cu el. E un suflet curat. — Curat? zbier. În cazul ăsta... — Stai, Îmi șoptește rugător, dureros, mai stai... Nu mai stau. Vine Îngerașul și iarăși... Nu, zice ea, stai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cunoscuse la Biserica Italiană era logodită și peste 3 luni urma să plece definitiv în Italia însă în seara aceea îl invitase alături de prietenii ei, numai perechi, să demonstreze că știe să gătească paste și pizza după rețeta lăsată de logodnic. Părinții ei știau de Laur însă nu comentau. Erau mulți invitați și a băut destul până a mers să reîngurgiteze cu capul în WC. A stat o vreme până s-a liniștit. Se uita în oglindă și abia își mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
versuri, ici-colo a mai rămas câte un gând ce-albește o dată cu iarna, colindă Trecutul. Colind. Maria OPREA sărutul plouă-ncet, plouă lin plouă devreme, plouă târziu liniște,... faceți liniște vă rog, nu deranjați pe-aici! e sărutul revărsat de ploi... logodnici în toamnă să nu mă uiți iubito peregrin în toamnă. o zi eternă. atât mi-ar lua să dezleg nuntirea întreagă din frunza de vița-de-vie. culcă-mi-te-n palme pe ciorchinii culeși de sub geana neagră. în brațele tale ochii mi s-au
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
însemna decât un singur lucru, un alt vampir!!! Domnișoară, sunteți bine? În fața mea era un tânăr cam de aceeași vârstă ca mine, 20-25 de ani. Era înalt, bine făcut, cu ochii verzi ca smaraldul și părul negru. Semăna perfect cu logodnicul meu. Hmmm!!! Da, sunt bine! Dar ea nu este bine, cred... cred că a murit! Da, văd. Dar eu vreau să știu dacă ești cu adevărat bine, acest criminal atacă tinere frumoase ca tine, este ceva uimitor că a omorât
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă făcea extrem de fericită. Acum, fericirea nu mai exista, pentru că nu mai există dragoste. Părinții mei au reușit să mă țină departe de ura din această lume, m-au învățat să iubesc! Un alt moment special este întâlnirea mea cu logodnicul meu. Eram în clasa a noua. Un băiat din clasa mea mi-a pus piedică și am căzut grămadă pe jos. Toți râdeau de mine, dar Andrei, viitorul meu logodnic, m-a luat de mână și m-a ajutat sa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să iubesc! Un alt moment special este întâlnirea mea cu logodnicul meu. Eram în clasa a noua. Un băiat din clasa mea mi-a pus piedică și am căzut grămadă pe jos. Toți râdeau de mine, dar Andrei, viitorul meu logodnic, m-a luat de mână și m-a ajutat sa mă ridic. Nu voi uita nicicând ce mi-a spus: „Nu pune botul niciodată la ce spun ceilalți, ei nu sunt importanți, nu contează ce cred ei despre tine, contează
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vrăjitorilor, practic suntem morții vii. Pentru a deveni vampir, trebuie să renunți la legătura asta cu viața și să treci de cealaltă parte, de partea morților. Adică trebuie să omori un om. Și eu l-am omorât pe Andrei, pe logodnicul meu. Era vară, tocmai terminasem facultatea de medicină și căutam disperată un loc de muncă. Într-o zi, când m am întors acasă, am primit un telefon cum că s-a întâmplat ceva îngrozitor pe strada din fața restaurantului unde părinții
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu coada ochiului spre tînăra femeie ai cărei ochi strălucitori, un pic Încercănați, spuneau multe despre felul În care logodnicul ei și cu ea Își umpluseră ultimele două ceasuri. Îi văzu Întorcînd capul, stingheriți că sînt martorii involuntari ai intimității surorii lor mai mici, iar ea se simți prinsă pe picior greșit, ca atunci cînd era doar o puștoaică. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nou și o pereche de pantofi Weston, mîrÎi el lipăind prin apă. Simți că Începea să se enerveze. - Așteaptă, fotografia pe care am găsit-o la picioarele Sfintei Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai devreme În cursul zilei, m-o fi așteptat și, jignit că nu vin la Întîlnire, a plecat Îmbufnat pe mare. - Îmbufnat pe mare? Izbucni, simțind Între timp noroiul prelingîndu-i-se În pantofi printre degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întoarse cu fața, amîndoi cătînd uluiți la Fersen. - Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un ușor ton monden. - Comandant Lucas Fersen... Christian Bréhat, logodnicul meu... Lucas Își vîrÎ arma la loc În teacă, ocărîndu-se În sinea lui, perfect conștient de ridicolul intervenției. Prestigiul i se dusese pe apa sîmbetei. Trebuia acum să se mai și piardă În scuze În fața acelui tip și să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]