2,054 matches
-
de tine inventat, Povestea care toți o-ngaimă: Azurul unei șepci pe-o tidvă de soldat Și șeful casei alb de spaimă. Eu nu mai vreau nimic... În val, pe Enisei Polara stea lumina-și curmă Și ochii lui albaștri, lucind în ochii mei Îmi taie groaza de pe urmă... 19 august, 1939 Casa de pe Fontana IX Demența-n jocul ei îngust Pe jumătate suflet umbră-i, Și vin de foc îmi dă să gust, Să mă îmbie-n valea-i sumbră
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
umplu primăvara de lumină." Blajinul așteptîndu-și elogiile, potrivit întrutotul cu tratamentul, prietenos cu legendele, pe care i-l face Codreanu. Într-un clar de lună, altfel decît solarul poet al anotimpurilor calde, apare Miron Costin: "Iar razele privirii lui stăpâne,/ Lucesc - de foc! - în noaptea diafană,/ De-ți pare ca o glorie romană/ Profetul sfânt al vremilor de mâne." Nu face economie de retorică laudativă, cu aroma cronicii de scrib tocmit de domn, versul lui Codreanu. Croit pe mărimea giganților pe-
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
brusc și nestăpânit, m-am repezit să mă urc în mașină. Pe drumul de întoarcere, șoferul, un maniac al vitezei, a lovit din plin o pasăre de noapte rătăcită în zbor. O clipă, clipă de eternitate, i-am văzut ochii lucind în lumina farurilor: două pietre inexpresive care răsfrângeau, ca un blestem, razele orbitoare. Câteva minute mai târziu, la o intersecție, doar un miracol ne-a salvat de la un accident ce ar fi putut fi fatal. Am scăpat ca prin urechile
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
spun , dumneavoastră faceți așa! - si maestrul arată cum. Iar când spun , dansatorii fac așa! - si maestrul arată iarăși cum. Iar când spun , toată lumea face așa! - si maestrul se-ntoarse cu spatele spre nuntași, arătându-le turul pantalonilor cărămizii, pe care lucea o pată de grăsime. Deci, si!" țipă maestrulă. Prozele grupate în De-ale tranziției (Măruntă cronică) nu par a se ridica, în ansamblu, la valoarea primelor. De data aceasta, intruziunea cotidianului e mult prea brutală, adăugând imaginilor o tușa cam
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
de om născut în timpul bombardamentelor din al Doilea Război Mondial, într-o familie cu dosar prost sub comunism etc. Dar și în pasiunea stranie pentru imitatul bufnițelor, căutate împreună în decorul munților din împrejurimi. Caietul cu însemnări intime pe care „Luci” îl descoperă în apartamentul lui Emil se va vărsa, treptat, în mintea lui, pînă la identificare, iar romanul ia naștere din alternanța a două narațiuni confesive: una - cu povestea maturizării lui Lucian, cealaltă - cu povestea vieții lui Emil și a
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
rămîn mai mult niște elemente de coloratură, ce justifică doar în parte titlul cărții. Există și alte insuficiențe, mai mărunte, care, chiar dacă fac parte din regula jocului ficțional, n-o fac mai puțin restrictivă. Profilurile tovarășilor de năzbîtii ai lui Luci nu se prea disting, povestea de dragoste a lui Emil cu Lia frizează kitsch-ul, iar personajele feminine nu depășesc nivelul unor banale reprezentări „băiețești”. E adevărat că avem de-a face cu un roman de atmosferă, un roman-monogramă, nu
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
pîrîului Ghindura. Șuvoiul ne-a scos la mal mai departe de pod, spectatorii părăsiseră lojele...”. De fapt, abia atunci cînd urcă și se afundă în singurătățile muntelui narațiunea capătă perspectivă. Orășelul fără identitate precisă în care se reunesc poveștile lui Luci și Emil se vădește astfel ca o adevărată punere în abis a romanului - un spațiu semiînchis, în care apariția „veneticilor” bucureșteni generează dezechilibre și frustrări. În ceea ce are mai caracteristic și mai rezistent, Toate bufnițele e un roman „sadovenian”, prin
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Cu adevărat, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna” (ibidem), conducînd la un autoportret de un cinism diluat printr-o tristețe joculară care-și îngăduie a trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe brațe aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
din arsenalul folclorului chinezesc îmbogățesc o narațiune de tip realist, ceea ce face specificul și farmecul scriiturii autoarei. Suntem la trecerea dintre ani. Lin John a căzut pe gânduri lângă căminul unde focul arde cu o flacără vie. Printre grinzile acoperișului lucesc stelele, iar acolo departe, pe cerul nopții, ele îl luminează și pe Lin John, iar el le simte frumusețea deși nu are cuvinte să o exprime. Coada lungă pe care o purta legată în jurul capului i s-a dezlegat, leneșă
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
ferestre. Și toate acestea se găsesc în inima orașului chinezesc. Iar în acest decor, e o tânără îmbrăcată într-o jachetă lungă de mătase albastru închis, purtată peste o fustă largă, cu broderii bogate. Mânecile îi cad peste mâinile care lucesc de atâtea inele, iar în picioare poartă pantofi dintr-o mătase fină. Părului îi este prins cu agrafe scumpe care reprezintă diferite flori. Are trei sau patru perechi de brățări și bijuteriile de la urechi sunt lungi de un inch. Era
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
-se dincolo de Augustinus Se întunecă în afara ferestrei aeroportului Arterele au pompat sângele lor Vocea chilimbarului Umplută de adio ea merge pe coridorul cu linoleum în lumina din camera zilei în camera nopții și a prezicerii Pătrunsă de vocea chilimbarului care lucește perseverent în diapazonul cu tinitus exersat a percepe un ton slab al unei lovituri de vânt el însuși o jucărie distrusă cu oase dintr-un schelet ușor carcasă de pasăre, bumbac apretat un copil îmbătrânit din vertebra în colți cu
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
și Rădăuților, ÎPS Pimen, comunicările fiind ținute de Alexandru Zub, Ștefan Afloroaiei, Adrian Alui Gheorghe, Lucia Cifor, Gheorghiță Geană, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Maria și Mihai Șleahtițchi, Mircea Borcilă, Diana Cîmpan, Iulin Costache, Mihai Dorin, Violina Galaicu-Păun, Liviu Leonte, Ilie Lucea, Gheorghe Macarie, Ioan Milică și alții. Colocviul a fost înfrumusețat de expoziția de artă plastică semnată de Constantin Flondor. Despre semnficația temei colocviului a vorbit în deschidere Dan Hăulică: „E vorba de o fertilitate pe care o luăm într-un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5234_a_6559]
-
un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti pe munți În raza dulcii tale frunți, Peste prăpăstii să zbor cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
femeia Fleur poartă în picioare o pereche de pantofi argintii, cu tocul înalt și subțire, cu botul ascuțit, înstelați de câteva boabe strălucitoare de strasuri. Femeia Agnes are pe cap o pălăriuță roșie înaltă și cu boruri înguste, în care lucește înfipt un ac mare, terminat într-o perlă." (pag. 132) Bine scrise sunt și pasajele îndărătul cărora palpită un gust periferic. Din dragoste pentru Nausicaa, Don Stephano ajunge să care, cu luxoasa lui mașină, marfă pentru birturile din preajma pieței. Lumea
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
planuri, de parcă s-ar teme, după curiozitățile rîvnite, hazardul obiectiv își desfășoară plasele. Niște Wunderkammer întunecate și pustii, unde înflorește o proză cu obiecte și cu frisonantele lor legende. Un cult de vrăjitor, obișnuit să descînte fiecare mărgică în care lucește o forță care nu-i a sticlei și nu-i a luminii, pune Andrei Oișteanu în descrierea unui bestiariu de fiare împietrite. Fierătanii care deodată se mișcă singure, deși n-au viață de la Dumnezeu, aducînd necaz pe generațiile dintr-o
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
Cu o carte deschisă pe piept). Într-adevăr, „pe nepusă masă imaginația începe să o ia razna”, ducînd și la un autoportret de un cinism diluat de o tristețe joculară, care își îngăduie a-i trasa insolite linii: „Fruntea mea lucește în umbră/ ca o piele tăbăcită de cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu o pușcă la tîmplă/ cu o floare de mac între buze/ cu degetele de scrum și scriu și scriu
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti pe munți În raza dulcii tale frunți, Peste prăpăstii să zbor cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
Dar sînt și lucruri foarte frumoase. De pildă, îmi amintesc gornașul din sat. Adică, atunci cînd se transmitea o știre, venea omul cu goarna. Umbla cu bicicleta, și acum văd amurgurile de vară prăfoasă, bicicleta lui în uliță și goarna lucind auriu în lumina aurie a verii. Suna goarna și, cînd o auzeam, o luam spre ulița principală, unde, din loc în loc, se oprea gornașul și striga din adîncul plămînilor: "Toți oamenii care..." Și dădea știrea. D.P.: Și tu alergai... M.P.
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
peste... La cealaltă întrebare, mi-a fost mai ușor să răspund. Ea suna astfel: De ce, ajunși la putere (politicienii) nu-i mai recunoști... Fețele lor se lățesc, se rotunjesc, ceafa se revarsă pe după guler, ochii, abea crăpați de presiunea grăsimii, lucesc de un triumf imbecil. Cel mai mult frapează culoarea obrazului, odinioară cenușiu, acum roz, și nu rozul pe care-l dă aerul tare al cine știe căror înălțimi, - rozul produs de un metabolism secret al politicii, rozul ecleziastic al ierarhiilor
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
între locurile 10 și 40 și veți înțelege repede despre ce și cine vorbim. Nu veți descoperi nici un nume de care să se lege vreo mare inițiativă jurnalistică sau vreo idee originală. E vorba de oameni de pluton, de indivizi lucind de mediocritate, dar capabili de orice aventură pentru a-și păstra salariile ce depășesc chiar așteptările unui jurnalist de top din Occident. Îmi dau seama, evident, că vorbesc în pustiu. Nu poți invoca argumente etice într-un spațiu în care
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
Pagină realizată de KARINA TUTINOI În Castelul Huniade, armele medievale lucesc gata de luptă Armurierul Alexandru Fota a realizat două panoplii vechi, și totuși... nou-nouțe La Castelul Huniade poate începe turnirul: două panoplii de arme vechi, și totuși nou-nouțe îi aduc pe vizitatorii cu nițică imaginație în plin, întunecat, sângeros Ev
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]
-
act normativ, nevăzătorii, persoanele cu handicap fizic și cele cu handicap mental beneficiază de prevederile O.G. nr. 59/2003. Bunurile scutite de la plată pentru persoanele nevăzătoare sunt enumerate în anexa nr. 4. După cum ne-a informat dl ec. Aurel Lucea, inspector șef la Inspecția Regională Arad a A.N.P.H. , celelalte categorii de persoane cu handicap prevăzute în ordonanță beneficiază de scutire numai dacă bunurile sunt destinate pentru pregătirea educațională, angajarea sau adaptarea socială a persoanelor în cauză. În acest scop
Agenda2003-52-03-gen5 () [Corola-journal/Journalistic/281875_a_283204]
-
în care nu se trec în revistă întâmplări, ci se descrie ambianța lor, cu precădere când au loc pe teatrul de luptă. „Te ții bine de pușcă, de cuțitul al cărui metal oxidat, pătat, înnegrit de gaze, abia de mai lucește la izbucnirea de gheață a rachetelor luminoase, în aerul împuțit de caii putreziți, de putrefacția oamenilor căzuți și apoi, de partea acelora care stau încă aproape drepți în noroi, putoarea urinei, a rahatului și a sudorii lor, a jegului și
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
ăla de toaletă? Roger și Jessica îl lasă pe doctor la o intrare laterală, în care acesta se pierde, rămînînd în urmă doar ploaia picurînd de pe streșini și serifurile unei legende ilizibile pe prag. O iau înspre sud. Luminile bordului lucesc blînd. Fascicule luminoase antiaeriene mătură cerul ploios. Mașina zveltă tremură pe șosea. Jessica se ghemuiește, alunecînd în somn, scaunul de piele pîrîie. Ștergătoarele mătură ritmic urzeala lucitoare a ploii. E trecut de două și e timpul să meargă acasă. Joc
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
vârful unei stânci ascuțite, pe care se cățărase nevăzut. Ne vorbea ca dintr-un balcon ori de pe acoperiș, cu mâinile în șold, de deasupra unei cascade. Din pricina zgomotului, se pierdeau destule cuvinte, însă am înțeles cu toții că eu, Lucian, zis Luci, sunt un porc și un trădător, că sunt o javră râioasă și o curcă bleagă, că m-a vrăjit tipul ăla, un moș, slăbănogul care locuia la doamna Rugea, și că mai am o singură șansă să îmi spăl păcatele
Bufnițele copilăriei by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4049_a_5374]