1,956 matches
-
Drive, la numărul 463. Va fi unul din martorii noștri. — Glumești? — Nu glumesc. Buzz puse receptorul jos. Stomp îi făcu semn cu ochiul și se întoarse iar spre Mickey. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Lumina puternică a farurilor mătură strada, luci pe parbrizul lui, apoi se stinse. Mal auzi o portieră trântită și stinse și el farurile. Buzz veni spre el și întrebă: Dar tu ți-ai făcut treaba? — Da. așa cum spuneai, circumstanțial. Dar s-a făcut. — Cum ai reușit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzi dinăuntru niște pași ce se îndepărtau de ei. Se uită la Mal, numără pe degete, unu, doi, trei, apoi își făcu vânt și deschise ușa cu piciorul. Două împușcături șfichiuiră lemnul deasupra capului său. În camera întunecată din spate luci fugar țeava unei arme. Buzz se aruncă la podea. Mal apăru deasupra lui, trăgând orbește. Buzz văzu un bărbat zăcând pe podea, cu brațele rășchirate și cu un halat galben, de mătase, îmbibat de sânge de la brâu până la guler. Fișicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
guvernantă, plecam cu automobilul, care ne ducea și ne aducea de la școala particulară unde învățam. Eu eram bufonul și șeful de 36 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE bandă al clasei. Nu mă dădeam în vânt după carte, dar stră luceam prin bucuria de a trăi. De aceea aveam o mul țime de prieteni și atrăgeam o mare simpatie chiar și din partea profesorilor, ale căror materii le ignoram. Dă-mi un exemplu! — În liceu (mi-am făcut studiile la Liceul Francez
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
șmecherie! ― Mă rog, cum, necum, eu vă spun că mai, beau un pahar pe gratis. Vorba e: cine-mi mai face cinste cu unul, dacă mă țin de cuvînt? ― Eu, mă! îi răspunse Matei Păunescu. Să te văd! Ochii Chiorului luciră de bucurie. Foarte discret își făcu mâna dreaptă cupă, ochi o muscă ce bâzâia pe lângă pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oameni fără să fie atins, mânuind cu două mâini o sabie ciudată, sărind din loc În loc, atacând În toate direcțiile, rotindu-se, aducând moartea cu fiecare mișcare. Și totuși, era un om. Avea cămașă albă. Pantaloni negri. Centură. Arme care luceau din când În când. Alexandru construia, din fragmente, portretul. Părul lung, căzut până la umeri, desfăcut poate dintr-o coadă legată la spate. Fără chip. Fără anatomie. Fără oase. O făptură de fum, care se mișca asemeni vântului, dispărea, reapărea, despica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful ei luci umed În lumina roșiatică a soarelui care cobora peste păduri. Săgeată otrăvită... gândi căpitanul, paralizat. Secundele deveniră largi, ca niște catedrale. Săgeata traversă Încet văzduhul, coborând spre pieptul lui Ștefan. Oană văzu saltul lui Ștefănel și coborârea precisă a săgeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vederea Ta se cutremură munții; se năpustesc rîuri de apă; adîncul își ridică glasul, și își înalță valurile în sus. 11. Soarele și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale care pornesc, de strălucirea suliței Tale care lucește. 12. Tu cutreieri pămîntul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mînia Ta. 13. Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău, sfărîmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii pînă în vîrf. (Oprire.) 14. Străpungi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
a celor mai mari temeri pe care le-a avut vreodată. Își duce mâna la piept, imaginându-și cu mintea sa din ce în ce mai bolnavă, că-și poate smulge boala din trup, ca pe o căpușă. Asudă, și pereții casei sale parcă lucesc, iar febra îi face trupul să vibreze ca un ciocan care lovește o coardă metalică. Undeva în depărtare aude țipete, apoi zgomotul unui pat răsturnat. Aude vocea fiului său și a lui Anjali care se înjură reciproc. Întoarce capul, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
croitorul un balot de material. Pran este prea ocupat cu mâncarea ca să-i pese. Nici bărbatul, nici femeia nu sunt interesați să-i inspire încredere. Un observator obiectiv (aici, așa cum este cazul, lipsește, din păcate) le-ar putea remarca ochii lucind, când îl urmăresc pe Pran, cum mănâncă lacom. Chiar și așa, plin de murdăria de pe stradă, este un băiat foarte chipeș. Bărbatul și femeia par mulțumiți de el și când termină de mâncat, cu un râgâit sonor, ei se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
totul neobișnuit, nu se mai poate face nici o distincție. Această culoare deranjantă este accentuată de o mustață cazonă, groasă de un deget. Poartă aceeași uniformă dezordonată, cu care a fost îmbrăcat la mushaira, medaliile din campanii și pantofi de piele, lucind golănește în lumina slabă. Tunica roșie mulată pe corp și pantalonii, ar fi arătat bine pe cineva mai tânăr și probabil arătaseră bine și pe maior, cu mulți ani în urmă. Oricum, timpul nu fusese îngăduitor cu el, de parcă existaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
partener. Să nu i se pară ciudat lui Bobby, dar n-ar vrea...? Philips are o figură fără riduri, deranjant de rotundă, ca o minge de fotbal, părul pieptănat într-o parte și uns cu briantină, care-l face să lucească în lumina lunii, ca o placă de gramofon. Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o mână la spate, de parcă s-ar pregăti să recite ceva. Pare lustruit cu șelac. Bobby nu este prea convins, însă ceva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la alți copii bucuria de a avea un set complet, aspirația spre totalitate. Era ceva legat de acțiune, gestul de a fixa un ax pe spatele unei monede, sau de a ridica un dolar de argint ca să-l faci să lucească în lumină. De fiecare dată, plăcerea era aceeași, chiar aceeași, și-i readucea toată fericirea și bucuria ca și prima oară când era îndeplinită. Ducea cutia cu monede în salon. Ridica dolarul cu stânga, nu cu dreapta... ce frumos! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
școală? — Suzanne și cu mine, însoțite de guvernantă, plecam cu automobilul, care ne ducea și ne aducea de la școala particulară unde învățam. Eu eram bufonul și șeful de bandă al clasei. Nu mă dădeam în vânt după carte, dar stră luceam prin bucuria de a trăi. De aceea aveam o mul țime de prieteni și atrăgeam o mare simpatie chiar și din partea profesorilor, ale căror materii le ignoram. Dă-mi un exemplu! — În liceu (mi-am făcut studiile la Liceul Francez
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lumină târzie se-ntind respirând prin artere și cine tristețea îmi știe? Liane și multă durere... Blândețea plecării mai rupe lungi trestii din iazuri secate iar caii sălbatici, pe crupe, au pete din frunze roșcate. Mari păsări întinse sub pleoape lucesc în culori papilare și-n clare întinderi de ape visează la zboruri bizare. Urucu Țin minte când am văzut-o pe faleza cu mozaicuri de Orozco. Avea gesturi efilate, sigmatice. Aparținea unui ritual ermetic sub un soare convulsiv și egetic
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aflu, dar este greu. Fann Sora cea Mare îmi aruncă o privire care parcă vrea să spună „Eu n-am auzit“. An-te-hai se uită fix, cu îndrăzneală. E vrăjit de ceea ce vede. Fetele se ridică de pe ouă, iar trupurile lor lucesc de transpirație. — Ia uită-te la ce au făcut. Patroana îmi face semn cu mâna. Mă duc să văd. Patroana dă la o parte tava cu ouă și pernuța. Se ivește un evantai perfect - teancul de bancnote a fost mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a urcat pe copacii înalți până la cer, de unde se leagănă în vițe luxuriante. Mobila din palate e făcută din esențe tari, piese minunat sculptate incrustate cu jad și pietre prețioase. Dragonii de pe lambriurile tavanului sunt din aur pur, iar pereții lucesc în mătasea plină de splendoare. Ador sălbăticia. Nu m-ar deranja să locuiesc în Jehol. Mă gândesc că ar fi un loc bun ca să-l cresc pe Tung Chih. Ar putea învăța arta stegarilor și ar învăța să vâneze. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-un capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a pus mîna pe lumînare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vechi, cum să procedeze ca să nu fie acuzați de mituire. Comandantul strânsese tot detașamentul În careu. Soldații se străduiseră să se curețe cât de cât, salopetele umede miroseau a săpun de casă târguit de prin gospodăriile satului, stemele de la paftale luceau, bocancii fuseseră văcsuiți și cusuți pe la spărturi cu ață cauciucată. Inimile băteau anapoda În piepturi. Comandantul ordonase „pe loc repaus” și continuase discursul. Se crăcănase, ținea mâinile la spate și burta Înainte. Soldații Îi sorbeau vorbele meșteșugite. „Eu, aici, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Să se înduplece‐n tăcere și înapoia mea. Nimic nu‐i cere să nu‐nvie vocea morților, și‐atunci o înțepenesc pe mama‐n lut și‐ i ard obrazul cu o lumânare Să arate arămiu, și sânii îi boiesc Ca să lucească precum doi ochi și‐ i pun în șold cercul perfecțiunii, Ce‐ i făcut din ceară Pe care‐atât frățânii morți și‐ l doriră. și‐am rămas cu mama‐ n față! E rândul Să‐ i mișc părul în țărână, alb, Ce
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ne‐ndemni. Cărarea care duce spre izvor De tine n‐ a mai fost umblată, Dar parcă te zărim plutind ușor Cu fața‐ mbujorată. Tu ai murit, iubită mamă, Dar chipul tău e viu mereu, Iar poza ta, ca o icoană, Lucește ca un curcubeu ... M.R. Paraschivescu 1911 ‐ 1971 O, cartea mea, trudesc de ani de zile Ca să te văd ieșită la lumină Spunând doar ce‐ ți plutește peste file Ca frunza despre muta rădăcină. Publicate în volumul „Laude și alte poeme
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
este plin de viață... Peste tot numai verdeață. Și privind peste câmpii, Vezi la joacă doar copii. Vara S-a sfârșit anul școlar! Vara ne oferă-n dar O vacanță foarte lungă, De jucat să ne ajungă. Soarele, de sus lucește Pământul îl încălzește, Iar noi ne vom răcori În apă de vom sări, Toată ziua până-n seară Și mâine vom veni iară, De vară ne vom bucura, De soare și căldura sa. Toamna Se usucă iarba pe câmpii, Din copaci
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
rând din Azuchi au trecut pe lângă sala de banchet goală și au strigat insulte: „Ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii vasali care au înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]