3,374 matches
-
Deși subintitulată Eseu scenic în două acte, Școala ludică a fost, în realitate, o autentică piesă de teatru experimental, scrisă pentru a fi, în primul rând, jucată. Dacă Aer cu diamante, Cinci și Desant vor fi niște manifeste literare, Școala ludică a fost un dublu manifest: literar și teatral. Protestul inclus în text și în spectacolul pe care l-au susținut cei din grupul Ars Amatoria viza dramaturgia oficială, mortificată de piese cu activiști, ingineri agronomi și producții-record, ca și de
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
care l-au susținut cei din grupul Ars Amatoria viza dramaturgia oficială, mortificată de piese cu activiști, ingineri agronomi și producții-record, ca și de calpele „drame problematice” semnate de Paul Everac sau Ecaterina Oproiu (dramaturgi nu oficiali, dar oficioși). Școala ludică și-a propus și a reușit să readucă pe scenă ceea ce ideologia teatrală a regimului voia să elimine: pe homo ludens. Teatrul ca joc, ca spectacol gratuit al inteligenței și ca spațiu al umorului, care nu este „satiră” (și cu
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
cu planuri cincinale, uzine și scene de producție, o pierduse. Potențialul dinamitard al textului a fost atât de mare, încât piesa a trăit, în perioada comunistă, exclusiv în memoria celor care au asistat la reprezentația din primăvara anului 1976. Școala ludică avea să vadă lumina tiparului de-abia în 1990, după căderea fostului regim. Prezenta reeditare este, așadar, și un discret act de dreptate, căci, în contextul turbulențelor politice din primul an de democrație, ediția din 1990 a trecut, în afara mediului
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
și la locuri comune. Într-o privință, prozele lui reprezintă niște exerciții inteligente de lipsă de stil. Naratorul e, cu bună știință, indecis, ezitând între expresii diferite sau contradictorii referitoare la același fapt. Nu trebuie neglijat, deși a fost, aspectul ludic al prozelor. Sorin Stoica se joacă în mod foarte serios de-a literatura. Rezumându- se la un micro-realism cotidian, ca al optzeciștilor, Sorin Stoica vrea să dea impresia că este un scriitor „naiv”, copilăresc de simplu, transparent, în sensul absenței
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
și reticenți și recalcitranți), subtili, plini de intuiții, de idei, sentimentali și trădători, capricioși, alintați, inteligenți... Grație topicii uimitor de libere (locurile și situările nu sunt niciodată unice și definitive), vorbele românești își pot construi singure contextele, într-o dispoziție ludică în stare să explice bogata lor ambiguitate; nu de puține ori, aceasta, cu subînțelesuri senzuale/sexuale... Cele două romane sunt de citit, cred, separat: mai întâi, cel din mansardă, ținând la îndemână toate sensurile aticului - încăpere sub acoperiș și sub
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
sens, un indiciu. Ce altceva este „caligrafia plăcerii” dacă nu, în primul rând, o caracterizare a eseismului lui Dan C. Mihăilescu însuși? Frazele luxuriante ale acestuia, cu substantive neapărat determinate hâtru („falsă boierie cu accente de plebeianism nastratinesc și cabotinism ludic asumat”), cu enumerări a căror ambiție pare să fie aceea de a depăși suflul unei lecturi cu voce tare („nicăieri în corespondența autorilor noștri nu mai există atâta epicureism fervent alintat, atâta vitalitate a senescenței, așa o poftă de boierie
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
narator din această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar abordat, nici de imaginarul revărsat în narațiuni. În scrisul lui Dan Coman (auto)ironia, umorul, și desfătarea ludică prin grotesc și morbidețe definesc o structură artistică complicată. În primul roman, Irezistibil (2010), Dan Coman prefera să motiveze contrapunctic un anumit nivel din Așteptarea lui Mălaicu-Hondrari, anume toxicitatea narcisismului social. Cu cel mai recent roman, el se găsește mai
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
trece peste șine, / privind la domnul fotograf, / în timp ce timpul umblă-n sine /ca,-n gol, un disc de fonograf. // (...)”. Iluzoriu, inconsistent, nediferențiat, manierist și fascinant prin chiar mecanica internă a textului, universul poetic caragialian e reconstituit, în registru parodic și ludic într-un poem intitulat sugestiv Mica publicitate: „Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bùbico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Mizil servietă gri./ Domn bine caut scoate seara lume.// Odăi 3 închiriez + antreluță./ Pierdut ieri dimineață brilănțel./ Văzut hengheri azi stop
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
cățel./ Uitat muscal banchetă umbreluță.// Duzini mănuși piei câine cumpăr 2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Mizil. Vând blană zibelin./ Schimb paloș vechiu arme albe nouă.” Nicolae Manolescu are dreptate atunci când subliniază faptul că Foarță e „un manierist și un ludic, uzând și abuzând de jocuri de limbaj”. Autorul Simplerozelor e, indiscutabil, cel mai original poet român de azi, un poet ce și-a configurat un univers liric propriu, insolit, cuprinzător și contradictoriu precum însăși lumea reală, al cărei travesti se
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
cu acești ochi, cu care n-am văzut). Tragicul și religiosul ies și ele mai bine reliefate din această adunare la un loc a întregii opere. Căci, diseminate în mai multe volume (și bine camuflate de acest poet inteligent și ludic, căruia îi place să „ascundă” înțelesuri în text și, bănuiesc, să se și amuze de morga unor critici obtuzi), aceste două aspecte se vedeau mai greu, acoperite, cumva, de spectacolul când fals-dantesc, când fals-bacovian în care Ioan Es. Pop își
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă, a rescrierii în cheie ludică. Circumspecția, blazarea, decepția se înveșmîntă în maniera subtilă a bunei dispoziții ironice. S-a afirmat că Budai-Deleanu ar fi un „democrat prin convingere și necesitate” (Ovidiu Pecican), că acesta „apără egalitatea naturală a oamenilor ca un discipol fidel al enciclopediștilor
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
de la gurile Dunării ajuns în Zürich-ul Primului Război Mondial, și marginalul comentator al textelor lui Marx și Engels se structurează, foarte repede, într-un discurs despre Artă și Ideologie, în care rolurile principale sunt jucate de Poet și Revoluționar. Pe un ton ludic, Andrei Codrescu vorbește, de fapt, despre lucruri de-o enormă gravitate. Tzara și Lenin nu sunt doar două fantoșe care, în vitrina cu jucării a istoriei, își execută baletul mecanic. Ei sunt promotorii unor gesturi și acțiuni care au consecințe
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
cu pricina într-o varietate derutantă de maniere. El își împlinește lucrarea alături de, dar și alăturea cu drumul, inventează oricând cărări inedite și rebel-polemice, joacă apele oglinzii după plac, formând, informând, deformând sau chiar ignorând „obiectul” de reflectat. O (parțial, ludică) incursiune etimologică ar putea conduce la o clasificare a prozei în funcție de maniera „ceptivă”, adică de modurile de construcție, stil, atitudine în actul „prinderii” lumii. „Cepția” derivă din latinescul capio, capere, cepi, captum, cu sensul de „a lua”, „a-și însuși
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
de șah și, câteodată, poate deveni regină, adică poate face orice dorește însă întotdeauna în marginile unor reguli pre-existente. Preceptivii dozează ingenios concepția, excepția și intercepția pentru a avertiza, didactica lor mozaicată apelând cel mai adesea la umor și/sau ludic. Caragiale știa despre ce e vorba. Ioan Groșan este un specialist al rețetei. Parțial, Horia Gârbea, cu condiment fantasque. Ei sunt, pe urmele lui Budai-Deleanu, și perceptivi. Adică, au „priceput” spectacolul lumii, ca niște înțălepți, și dau mai departe povestea
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Limbi de jeg. Lașitate. Covor/ De redacții. Fără gură. Fără reacții.// Vicleni și mițoși. Sugaci în etate/ În stare de orice ebrietate.// Cadavrul în vid, intrepid.” (pp. 91-92) Pentru demonstrația mea, e suficient atât. În afară de limbaj, vedeți vreo urmă de ludic aici? Mie, personal, aceste versuri din partea a cincea a Pentameronului îmi dau senzația unei mărturii tragice. Mărturie politică, desigur, dar, înainte de asta, mărturie omenească. Ideea, acreditată întâi cu simpatie, apoi cu rea-voință, că optzeciștii ar fi niște calamburgii incapabili să
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
literar o tentativă de înnobilare a omului, ca o formă de compensație a păcatului biblic sau de participare orgolioasă la creația divină. Pentru alții, conștiințe profane, creația literară e un joc superior, o formă de exprimare născută dintr-un spirit ludic, gratuit. În sfârșit, în cele mai multe dintre cazuri, creația literară se situează printre formele de competiție fie socială, fie estetică (afirmare a individualității, exprimarea unei originalități, dobândirea prestigiului și a succesului etc.). Știm din mărturisirile sentențioase din Cred (1926), așezate ca
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Marina Constantinescu Am coborît la Caracal prima oară acum cîțiva ani, în drum spre Craiova. Silviu Purcărete monta „A douăsprezecea noapte” sau „Noaptea de la spartul tîrgului”, un spectacol ludic și melancolic, revenirea lui nostalgică în trupă și în teatrul de suflet. Am plecat cu Lia Manțoc, una dintre marile noastre scenografe, un om și un artist cu o vibrație rară, care naște imagini în jurul cuvintelor. Mi-a propus să
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
poartă cu sine valorile prestabilite ale moralei. E perioada fidelității față de statuile trecutului. Urmează stadiul leului, etapa emancipării, cînd frîna valorilor inițiale este înlăturată grație unui elan iconoclast: statuile sînt doborîte, regulile sînt încălcate. În fine, stadiul copilului simbolizează spiritul ludic care își creează liber propriile valori, în cazul lui Nietzsche ele fiind: voința de putere, reîntoarcerea identicului și supraomul. Cele mai atrăgătoare pagini sînt cele privitoare la corespondența filosofului, citatele fiind de o truculență izbitoare. De pildă, fragmentele de scrisoare
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
-i adaug pe nedreptățiții optzeciști Daniel Pișcu și Viorel Padina. Primul, datorită volumului Aide-mémoire (1989), al doilea grație faimosului Poem de oțel (1991). Cu aceștia mi se pare că seamănă Sorin Gherguț cel mai bine. Au în comun înclinația către ludic și către atrocitate, au în comun vertijurile de rime, au în comun, în sfârșit, structura voit confuză a poeziilor. Poezii? Foarte rar autorul le numește astfel. De obicei le spune, simplist, versuri. Adică fragmente. Din ce în ce mai mici. Infinitezimale. Parcurgând volumul Orice
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
real. Spiritul său poetic beneficiază de energii impresionante în acest sens, numai că bănuiala în ce privește intranscendenț a poeziei, căci „organele-s sfărâmate”, iar maestrul lucid până la coroziune determină o apreciabilă tornadă de valuri ale amorului, în care până și spiritul ludic primește o coloratură grotescă. Evident că Ion Mureșan e unul din cei mai serioși poeți contemporani, între puținii care (alături de A.E. Baconsky, din Corabia lui Sebastian), Dinu Flămând, Vasile Vlad, gândesc poezia cu teribil angajament existențial. Până una alta
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
acest moment tânăra generație, cum o putem caracteriza? La prima întrebare aș răspunde că scurtmetrajul și-a câștigat un public aparte, că, asemeni shortstory-ului în raport cu romanul, are cititorii săi privilegiați și că aduce filmografiei un plus de imaginație și un ludic efervescent, pe care este posibil să nu-l mai revezi acolo unde aceiași regizori semnează lungmetraje sau dimpotrivă să-l revezi reinvestit în mod creator. Scurtmetrajul este un gen în sine, scoate la iveală abilitatea de a spune foarte mult
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
muncii cu manivela și menghina este aici recalibrat, devenind o sursă excelentă de expresivitate comică. De altfel, comicul joacă un rol esențial în aceste contrapuneri parodice, un exercițiu de delimitare față de clișeu, și deopotrivă un mod de a opera inteligent, ludic cu convențiile. Înainte de a-și pune o amprentă definitorie, de a crea un univers filmic care le este propriu, tinerii regizori observă articulațiile și deconstruiesc jucăria cinematografică, îi întorc componentele pe toate fețele și le reasamblează ironic. Această (re)descoperire
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
cu domnia sa are un impact fantastic, chiar și dacă nu ești muzician. Este profilul Maestrului, al Modelului, al Artistului cu un destin la rîndu-i marcat de povești și de întîlniri, de o cultură enormă, de un spirit dinamic, exploziv, incomod, ludic, acid, efervescent, de harul unei minți strălucite, de ușurința de a privi muzica și ca un vast spectacol, și ca un fenomen spiritual. Faptul că a fost lăsat să abandoneze atîta timp Consevatorul mi se pare o pierdere uriașă pentru
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
dezvolte o latență culturală adeseori trecută sub tăcere. (Virtuțile transmise copiilor fiind, până acum, mai degrabă motrice decât sufletești.) Imaginația nu mai e orientată conflictual. Dimpotrivă. E lăsată să se ghideze după propriile ei reguli. Dinamismul îl dă, aici, dispoziția ludică a autorilor. Nu ca efect de stil, ci ca retrăire afectivă a unei vârste. De unde și tandrețea. Două exemple, numai. Caius Dobrescu publică o poveste pe care, spune el, a scris-o în 1987 pentru fiica lui cea mare. Ca
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
despre În căutarea timpului pierdut, La planète Proust, încă nepublicat, alegerea limbii franceze e legitimă, cu The Parlayed Letter justificarea nu mai e atât de la-ndemână. Atâta vreme cât n-a fost să fie nici portugheza, nici spaniola, limba acestei cărți infinit ludice putea fi oricare alta. Chiar și româna. Atunci? Un tribute to Edgar Allan Poe? Da și nu. Mai degrabă nu, căci prezența americanului în miezul cărții e cel mult discretă. Simplu spus, preocupat, aici, de limbaj, și nu de tramă
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]