14,805 matches
-
de evadare, stând Împreună la umbra unui copac, mâncând cireșe coapte sau știu eu, ce ne-ar fi putut trece prin gând. Visez la o primăvară În care ceasurile să aibă un sens, chipurile oamenilor să mi se pară mai luminoase și mai pline de iubire. Și tu mă eviți! N-aș fi crezut că ești capabil de un asemenea rafinament de cruzime. Îți mărturisesc că aș vrea să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, labirint
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
labirint al dragostei, În care aș vrea să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile lumii. Visez la o primăvară În care, ceasurile să aibă un sens, chipurile oamenilor să-mi pară mai luminoase, mai pline de iubire și cântec! De-ai ști cum inima-mi vibrează, gândindu-mă la ceasul acela de taină! Tu ești lumina nopților mele de singurătate ... Izvorul de apă vie, la care-mi potolesc setea de dragoste, Raza de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lucra imaginația! Mă stăpâneam cu greu să nu râd. Desigur, atât cât am stat În biserică, mi-am Îndreptat și eu gândurile către cei dragi mie, transmițându-le prin eter să aibă parte numai de bucurii, sănătate și zile mai luminoase. Îndată ce s-a mai oprit ploaia, am lăsat eșarfa și am venit În cameră. Tare mă mai usturau tălpile! Dușul cald m-a relaxat. După o perioadă sufocantă, simțită acut În oraș, era prima seară răcoroasă. M-am acoperit cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și am plecat Îngândurată. Știam eu că „fântânile cu apă limpede, moarte ascund”... Ieșind din bucătărie, am privit spre cer. Nu dădea semne că ar vrea să-și ridice vălul cenușiu. Pe ici pe acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și o întărise în credință și nădejde în Fiul ei. Apoi suspină ușor și-și dădu sufletul în mâinile îngerilor luminoși.” Nu putem să nu reținem și această adâncă rostire: „Atunci când prin vene îți curge durerea, înveți Adevărul vieții.”. „Deșteptare” este o viziune, construită pe tema primenirii sau curățirii casei sufletului, în calea căreia, cel rău, și amăgitor, pune „rușinea”. În
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a zis iar: - Mai chem o dată preotul, dacă nu te mărturisești nici de data aceasta, să știi că mori așa. - Las’ să vină, a zis el. A venit părintele și bolnavul s-a mărturisit. După mărturisire a adormit. Avea față luminoasă și liniștită. Când s-a trezit, i-a mulțumit soției pentru grija pe care i-o purta și a început a plânge: ]- Când a zis părintele că mă împărtășesc, Alexandra? - Mâine, după Sfânta Liturghie, va veni la noi. - Să vină
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și o întărise în credință și nădejde în Fiul ei. Apoi suspină ușor și-și dădu sufletul în mâinile îngerilor luminoși. Deșteptarea Când ai binevoit să intri și în casa mea, Doamne, m-ai aflat dormind somnul cel adânc și greu. Ai așteptat ceva timp ca să mă trezesc, dar eu continuam să dorm în nesimțire. M-ai atins cu mâna Ta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lipsa părinților, că doream să las tot și să mă întorc acasă, de fapt să fiu lângă ei, nu-mi doream nimic mai mult. Ei se bucurau că eu făceam facultate și îmi doreau un viitor mai bun și mai luminos. Nu erau singuri, sora de la Chișinău, între timp, se întorsese acasă și le era de mult ajutor, ea făcea totul în locul mamei. Mama acuma se bucura de nepoți. Devenise mai liniștită, dar vorbea puțin, numai ce credea că era neapărat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut o mare surpriză. Casa era luminoasă, extrem de spațioasă și foarte bine aranjată. Gustul desăvârșit al acestei femei a combinat lumina australiană, lucrurile frumoase de aici și cele rafinate ale Europei creând "Casa lui Ștefi". Ne întâmpină cu voie bună, se agită prin casă, predă cu grație
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se pomenește cu Alex lângă ea, îi întinde niște sape, niște unelte agricole, îi aduce ceva de la el, numai pentru ea, se uită la el cu uimire, nu-i vine să creadă, ochii îi sunt atât de limpezi și de luminoși, nu-i spune un cuvânt dar toată ființa lui țipă de dragoste, o dragoste pe care n-o vede nimeni, îi este adresată doar ei, ea știe asta, de fiecare dată când îi vorbește în acest fel, fără vorbe, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație, sunetele se ciocnesc de pereții peșterii, urcă în susul firului de apă, un pârâiaș ce se strecoară în peșteră pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă. Peștera, pădurea de mesteceni, pianul, cărțile, cuferele cu haine, merindea pusă spre seară la rădăcina unui copac de săteni, oamenii vin și le aduc de mâncare fără greș atâta vreme cât ele nu se arată la față, atunci, când știau că oamenii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
jocului, băietanii se alegeau în două echipe, se descălțau, iar din ciorapi confecționau o minge originală pe care o băteau cu sete până când n-o mai vedeau de întuneric. Ce vremuri inocente și romantice, pline de speranțe într-un viitor luminos, sub noul regim adus de comuniști pe tancurile sovietice. Dacă stai să te gândești bine la transformările din satul românesc actual, îți pui, din păcate, magica întrebare, desprinsă parcă din baladele lui François Villon: „ - Dar unde ne sunt horele de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
trecu iar mâna peste față și, fără să mai stea pe gânduri, urmă o doamnă În halat alb, cu o aluniță mare pe bărbie, care dispăru după una dintre uși. Intră si el cu ezitare și nimeri Într-o cameră luminoasă, cu un dulap plin de tot felul de obiecte necunoscute, un pat Îngust, acoperit cu ceva lucios și o masă doldora de hârtii, la care o femeie negricioasă scria de zor. Observându-l, aceasta ridică privirea peste ochelari și-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sunt o statuie veritabilă, care a Început deja să surâdă, cu inima tresăltând de fericire... Sărutul Lipit de calorifer, cu trupul firav si lunguț, băiețelul mai privi Încă o dată pe fereastră, departe, dincolo de zare, apoi Își roti ochii mari si luminoși către mama sa, care stătea Întinsă pe pat și citea Într-o revistă. O Întrebă Încă o dată dacă acum poate. Mama Îi cercetă palmele micuțe, cu degete subțiri și prelungi și, mângâindu-i o zgârietură, Îi spuse că sunt curate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe când domnul Martin, care-l urmări pe Conte gâtuit de emoție, se prăbuși ca o marionetă fără sfori, cu sufletul spart În mii de cioburi. Iar tata, dintre florile frumoase Între care se afla Întins, risipea un surâs blând și luminos, În care Încăpeau toți cei care-l cunoscuseră vreodată. 42 Alte trei zile (file de jurnal) Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Cântarea Cântărilor Prolog Pe Annabel am descoperit-o Între
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Ziua a doua Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai Înainte. Mânecile și poalele hainei Îi erau Într-adevăr cam lungi, iar pantalonii i se Încrețeau bine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai iau În seamă nimic. Lustra Începe să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sub firele de Înaltă tensiune, se zbătea o mogâldeață ciudată. Ne-am apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o făptură stranie, cu ochii extrem de mari, de un albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din cel mai fin, cu reflex ivoriu. Un păr sideral, galbenviu, Încovoiat În inele subțiri, Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așa cum îi stă bine unei fete care se respectă. Avea o vagă presimțire totuși că de curând apăruse o stea pe cerul vieții ei, chiar dacă lumina acesteia nu i se arătase până acum în toată plenitudinea. Astrul acesta devenea din ce în ce mai luminos, asemenea stelelor care vin din constelații îndepărtate. Să fie oare Alex steaua mea?, se întreba ea deseori. Îi plăcea de el. În întâlnirile lor sporadice, acesta îi întărise convingerea că dispune de capacitatea de a conduce ambarcațiunea conviețuirii în doi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ajuns acasă, Alex refăcu întregul plan, privind căsătoria lui cu Ina, așa cum făcea din principiu atunci când pornea o nouă construcție: începea cu turnarea fundației și continua cu restul lucrărilor. Dorea ca aceasta, căsătoria lui, să fie durabilă, cu ferestre mari, luminoase, plină de căldură, el asumându-și atât rolul de arhitect cât și de constructor. Nu bănuise niciodată că începând de la fundație și până la ridicarea zidurilor această construcție poate fi atât de complicată. Dar el era hotărât să ridice acest edificiu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
special ? Este fondul care se utilizează în exclusivitate pentru întreținerea, repararea, consolidarea și modernizarea proprietății comune și se constituie din venituri obținute din activități economice, din închirierea unor spații comune, a spațiilor pentru reclame, serviciul de televiziune prin cablu, firme luminoase, antene instalate pe terasele blocurilor etc.Ele nu pot fi folosite decât cu acordul adunării generale. Relațiile cu terții Relațiile cu terții se referă, în principal, la încheierea de contracte pentru furnizarea de utilități și prestări de servicii. De regulă
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
etate de un sfert de secol frumoasa frumoaselor și vestita vestitelor de pe lume, se afla în penitenciar?! O fi. Dacă lumea latră la unison, dacă presa i se alătură, dacă întreaga suflare nu are altceva pe buze, în această zi luminoasă și călduroasă de august, decât acest fapt, pentru unii oribil, pentru alții penibil, și, în fine, pentru încă alții... Dar, iată, la poarta penitenciarului, au sosit mama și tata arestatei. Îmbulzaelă, curiozitate, gură-cască și, mai ce, la poarta penitenciarului? Mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cadavru... Ideea asta mă umplu de o bizară bucurie. Ca să închei: am stins lampa care fumega. Am adus două sfeșnice și le-am aprins deasupra capului Ei. La lumina tremurândă a lumânărilor, trăsăturile feței deveneau mai calme, iar în umbra luminoasă a camerei luau o expresie misterioasă și diafană. Am luat hârtia și toate cele necesare. M-am apropiat de patul Său (căci, de acum, patul Îi aparținea). Voiam să desenez liniștit, după natură, această față condamnată să se descompună lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca un cuptor. Eram lac de sudoare. Obrajii, în flăcări; m-am sculat să beau apă și să-mi umezesc fața, ca să scap de coșmar. Apoi m-am culcat la loc. Dar n-am mai putut să adorm. În umbra luminoasă, priveam fix cana de pe etajeră. Aveam impresia că, atâta timp cât va rămâne acolo, n-am să pot dormi. Mă bântuia teama stupidă de a o vedea căzând. M-am ridicat să o pun într-un loc mai sigur. Dar un impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]