2,874 matches
-
nu mai spun. Și când or Începe să tragă, numai eu știu pe unde vă scot. - Mmmâââ... omoară! - Da’ ce-s nebuni? nu mai contenește să se mire părințelul, Împrospătându-și speranța că Hansi ar mai pune botul s-o lungească și să cădem până la urmă la o Învoială. Cum să tragă, cum să ne omoare, sfinte Dumnezeule? Doar n-om fi niște hoți și niște criminali? Ce-am făcut ca să ne omoare? - V-am spus ca să știți ce vă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-l văd deșirându-se și clătinându-se cât era de lung, ca bătut de vânt, și numaidecât Andrei i-a sărit În cârcă, ceea ce m-a făcut să mă reped ca un mistreț În coapsele lui. Era de-acum lungit pe jos; eu Îl țineam de picioare și Andrei de cap, iar Pepino Îi Încălecase pe spinare. - Stai aicea, Hansi, e pericol mare! - Omoarămmmâââ... omoarăm... omoară! În noaptea aia am mai auzit În câteva rânduri Împușcături și bubuituri ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm gura. Poate ne-o pica te miri ce În ea. Dar Împrejurimile arătau destul de pustii În dimineața acea de decembrie. - Vi s-a urât cu binele! trânti vameșul plin de năduf, lungind capul după numărul unui tramvai care se apropia de stație. Țara arde, și vouă vă arde de golăneală... O să-l iau p-ăsta până la a doua, spuse ca pentru sine, iar de pe scara tramvaiului i se adresă lui Pepino: Vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
m-am ascuns de ei, asta-i viața mea și uite-mă aproape scăpat. Tocmai Începuse să se lumineze când am ajuns la pod. Am fugit ca un cal, nici un cal n-ar fi ajuns atât de repede... Am stat lungit Într-un tufiș și am așteptat să treacă cinci camioane cu soldați și nouă taburi spre centrul orașului și de-acum știam că rămăsesem un popor format dintr-un singur ins. Sărmanele oasele mele, da, e ziuă și a Început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întinse pe ciment, iar alături amenajaseră un punct sanitar Împrejmuit de lăzi cu pâine și apă minerală și cutii de carton cu alimente și medicamente. Câțiva soldați Înhămați cu pistoale mitralieră Își trăgeau și ei sufletul pe acolo, printre revoluționarii lungiți pe saltele și așezați pe lângă ziduri cu pături În cap. Se odihneau cu schimbul ca să apere Revoluția de teroriști, acolo-n țarcul ăla bântuit de curent și de vaietul garniturilor de metrou, vegheați de dimineața până noaptea de șuvoiul poporului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Înlemnit și să-mi vină rău și mai mult nimic auzind-o. Tocmai ea mă Întreba asta, și pe urmă, că mă scuzați, domnu’ Golea, dar din ce trăiți? Și eu care aș fi zis c-am s-o mai lungesc o lună din suta aia de mii și uite că nicăieri În acest ținut de verdeață nu mai ai loc de jigodiile astea comuniste care n-au apucat să Învețe și nici nu vor să creadă că toți trăim din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În veci de duhoarea asta. Vuietul brizei răscolea nisipul stârnind vârtejuri de-a lungul plajei, dar marea era liniștită În larg. N-ai unde să scapi și Încotro să fugi. Va fi desigur o zi superbă de plajă. O aștept lungit pe nisip În pielea goală, cu hainele strânse sub cap drept pernă. Oh, Doamne, pe banii cui Îmi fac eu acuma de cap? Am băut două beri la primul butic cu program non-stop care mi-a ieșit În cale după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Înotam spre țărm și mi-era tot mai dor de el, să ne regăsim și s-o Înnădim de unde am lăsat-o În urmă cu șase ani. Când am ieșit din apă parcă-mi era din nou frig. M-am lungit pe nisip să mă zvânt și am stat până n-am mai putut să-i suport fierbințeala. M-am mutat În umbra cazematei, de unde m-am tot uitat În lungul țărmului spre nord și spre sud. După o vreme mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sărmani dacă nu ținem de bani, Laurențiule. Acuma vine iarna, Laurențiule, și de aproape doi ani o amețim așa și nu ne-am ales cu nimica. - Lasă, țuțule, s-avem la noi. Ținem de ei, nu-i cheltuim, rânji candid lungind gâtul spre ea și ridicând mâinile. Parcă ar fi dat s-o Îmbrățișeze, dar Neli se băgă pe sub mâinile lui și-l prinse de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste el, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îmi ceru cinci sute de lei ca să-și ia ceva de mâncare, și până să apuc să-i spun ceva, Laur Îi arătă o hârtie de o mie de lei și-i ordonă: cinci flotări! În secunda următoare puștiul era lungit Între scaunele noastre străduindu-se să execute. După cât de greu ridică pieptul de pe ciment a doua oară, nu părea În stare să-și ducă la bun sfârșit reprezentația, așa Încât văr-miu Îl bătu pe spate: Ți-ajunge, barosane. Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
probabil de pe terasa localului ca să ceară prin Împrejurimi, iar după un sfert de oră s-a Întors la masa noastră cu trei halbe de bere și un carton cu șase mici, bravo, barosane! În nădejdea lui Laur ne-am fi lungit până mâine dimineață, dar am insistat să mergem. Mâine ieșim devreme pe plajă și avem o grămadă de treabă, așa că după o jumătate de oră ne-am despărțit de puști sătui și plini ochi de bere și am luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-o Zlate până atuncea. * De vreo două săptămâni rămăsesem numai eu cu ea. Cine știe pe unde dispăruse târfa de văr-miu? Nu putea să fie totuși prea departe, căci geanta lui de voiaj și hainele rămăseseră aici. Fumam amândoi lungiți Într-unul din paturi, zgâindu-ne la grinzile tavanului ivindu-se prin paianta crăpată ce se legăna Într-un nor compact de fum. Zlate parcă se mai liniștise În vremea din urmă. Nu-i mai dădea atâta bătaie de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o roată colorată, cu pătrățele și mici triunghiuri colorate, care creau un efect de mozaic. - Jack a făcut-o, a spus Mary, arătînd spre roată. Trebuia să-l fi văzut. A-ntins o scîndură Între două scări și s-a lungit pe ea. Vopseaua i se tot scurgea pe față. Îi place să facă lucruri de-astea. Avem niște senzații demențiale de la roata aia cînd sîntem luați. Ne Întindem pe spate și ne chiombim la roată și curînd Începe să se-nvîrtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Sau cel puțin mie, care nu mă am bine decât cu soarele." Auziți, stimați telespectatori, vocea poetului: "Nu mă am bine decât cu soarele." "S-au adaptat la vremuri, la oameni, la zăpăceala generală. Las' că s-au lățit și lungit pe teritoriul a jumătate de an. Dar mai ales, nu mai știi ce vor. Încep cu frunze de plop și de salcâm încă pe crengi, se burzuluiesc vre-o lună-două, apoi o lasă mai moale, adică atât de moale încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de cunoaștere care au fost odată Bagdadul și Alexandria“, unde au fost introduse aceste concepte pentru prima dată și apoi transferate În Europa, prin intermediul Spaniei musulmane. Popoarele arabo-musulmane au o tradiție culturală și o civilizație incredibil de bogate, ale căror lungi perioade de succes și de inovații pot constitui exemple și surse de inspirație pentru tinerii arabi. Acești tineri dispun de toate resursele necesare modernizării În Însuși contextul culturii lor, doar să-și dorească să le readucă la viață. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de răbdare sintactică, opera lui Dimitrie Cantemir are, fără îndoială, potențialul unui brand cultural interesant tocmai prin faptul că mai vechiul, aromatul și legendarul Orient, în care nu chiar totul era cu putință, poate bate astăzi la porțile Occidentului. Am lungit cuvântul pentru a întări faptul că ediții precum cea publicată de editura Junimea, aflate la granița dintre doct și soft, deschid într-alt mod ochii curioșilor spre marea operă a lui Cantemir: mai cald, mai vivace, mai puțin apăsător. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
contracție maximală. Lungimea de repaus este apropiată de valoarea extensiei maxime posibile în condiții fiziologice. Mușchiul se rupe atunci când este întins la valori de trei ori mai mari decât lungimea de echilibru. Elasticitatea este proprietatea mușchiului striat de a se lungi sub acțiunea unei forțe de întindere până la limitele ce-i caracterizează extensibilitatea și de a reveni la dimensiunea inițială după ce acțiunea forței a încetat. Mușchiul izolat din organism prezintă o elasticitate imperfectă, în timp ce în condiții fiziologice apare ca un corp
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
o viziune a sa: "O alee întreagă de sfinxi drum al vieții omenești plin de întrebări, iar la capăt răspunsul la aceste întrebări: piramida și moartea". Un alt "răspuns" oferă Eminescu în Memento mori: "Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânce se sulev". Piramida "răspunde" nu atât cu cadavrele îmbălsămate în galeriile ei, ci și cu "lopata de țărână" de la temelia ei. Eminescu a fost atent la această simbolistică
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dincolo de realitatea istorică (războiul daco-roman), este imperios necesar "să citim" și celălalt sens al zidului Sarmisegetuzei, ascuns prin alegoria romantică a ruinelor, sau în relieful geografic transilvan. O reîntoarcere pe sensul privirii-săgeată, care ne-a făcut să vedem "a luptei lungi grandoare" dintre zei (Joe, Marte, Odin, Zamolxe) și oameni (Traian, Decebal, romani și daci), ni-l dezvăluie pe "cugetătorul" din "camera îngustă lângă lampa cea cu oliu". Nu facem decât să repetăm gestul: " Uriașa roat-a vremii înapoi eu o întorc
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din menținerea, în permanență a planurilor antitetice: "furnica ce cugetează a gândi" și zeul închis "în sine însuși", implacabil ("cugeți tu pământ?"), căruia îi simți toată ghețăria: "Cum ești tu nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânge se sulev". Dar Eminescu se desparte foarte des de profetul vizionar biblic. El nu primește cu seninătate legea divină a nimicirii cetăților. Nu odată el aruncă hlamida interpretului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în Europa Centrală se vorbește mai încet. Tăcerea este percepută ca amenințare în culturile meridionale și în America de Nord, acceptată în culturile nordice și interpretată ca semn al unei atitudini meditative înțelepte în culturile orientale. Pauzele dintre cuvinte nu sunt foarte lungi în America de Nord și în Țările Arabe, în schimb în Japonia prelungirea pauzei poate conferi cuvântului sens contrar. 2.7.2. Elementele nonverbale. Elementele nonverbale sunt prin ele însele texte sau se integrează textului verbal, completându-l sau întărindu-l. Individul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
convingă interlocutorul prin impresia pe care cuvântul o face asupra lui, nu argumentul. Stilul birocratic-afectiv caracterizează societățile cu dependență mare de context, care valorizează armonia socială și strategiile politeții pozitive. Accentul cade pe formă, nu pe conținut, intervențiile conversaționale sunt lungi, informația este organizată inductiv. În argumentare sunt analizate ambele fațete ale unei probleme, prezentate, câteodată, în cursul unei singure intervenții, fără ca vorbitorul să-și exprime tranșant un punct de vedere. Stilul succint-supus, deferent caracterizează culturile care valorizează armonia socială, modestia
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cineva mă cuprinde fierbinte (mai mult decât frățește) / Doar mai apoi îl și văd /pe mititelul (ați auzit de el?) / Poate e cel mai mic om din lume (sau cel puțin de prin partea locului) / Dar cu degete mult mai lungi / decât rădăcinile copacului / de care mă sprijin. Simt că mă iubește la nebunie ( cel mai mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului, / Strălucesc în iarbă licuricii.../ De fapt, cine ar putea să iubească / așa cum iubește cel
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
așa cum iubește cel mai mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului? / Și-a aruncat hlamida verde de pe umeri / și mă ține pătimaș, mă ține / la ceea ce s-ar putea numi / pieptul său / cu degete mult mai lungi / decât toate cărările... Interesant mi se pare, date fiind condițiile, că frumoasa și apetisanta Concordia, cu alură literară de adevărată revistă, este redactată și realizată într-o curată limbă românească, pentru că, vorba profesoarei de română Maria Herghelegiu, care stând de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ca o liniște de cimitir această liniște grozavă. Trupul nației române îl văd dușmanii noștri zbuciumându-se pe patul morții. Și tac toți privitorii, tac ca la un priveghiu, să nu tulbure liniștea românului, ca nu cumva să-i mai lungească zilele vieții. Ei ne văd secați de toate puterile noastre naționale. Văd deputați plecați, gazete stânse și căpetenii nepăsătoare. Văd satele înecate de potopul rusesc, orașele înfundate cu străini, ocoalele părăsite de copiii noștri, țărănimea română cufundată în datorii și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]