1,217 matches
-
de cuplu. Este un absorbant blând al energiilor negative, pe care le înlocuiește cu energiile iubirii și armoniei. Se dovedește util în procesul de schimbare și transformare pe plan emoțional. Întărește afirmațiile pozitive. Eliberează emoțiile neexteriorizate și stările de supărare, mâhnire și elimină condiționările emoționale. Vindecă dezechilibrele afective și atenuează durerea ce a fost interiorizată. Acest cristal deschide centrul inimii spre dragoste și afectivitate. Foarte util în caz de despărțiri la nivel de cuplu, atenuează tristețea și vindecă acest tip de
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
liceul X. la latină nota 7, fără de care, băiatul, care mi-e rudă de aproape, rămâne și anul acesta repetent, ceea ce ar fi o mare nenorocire pentru familia lui - o familie dintre cele mai bune - și pentru mine o mare mâhnire. Cu cele mai afectuoase salutări, a dumitale bună prietenă...”. Gândită atent și abordând ab initio problema, scrisoarea, de intervenție, solicită un favor pe considerentul unei bune amiciții. Victimă a nu se știe cărei forțe sau Întâmplări, Mitică Georgescu are, se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
fi dintr-o „familie dintre cele mai bune”, o familie ce cunoaște importanța amicițiilor, În cazul lui Crăcănel nu mai contează acest lucru. Mari Popescu prezintă situația lui Mitică Georgescu franc: precizează nota salvatoare, disciplina, numele profesorului, clasa, școala. Dar mâhnirea ei, care motivează acțiunile naratorului, e un fals pretext și e Închipuită, din moment ce, la rândul ei, ea e doar o verigă Într-un lung lanț al favorurilor și al amicițiilor. Nici măcar nu a reținut numele celui pentru care
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Și aspră voluptate, înaintând mereu. Zbori cât mai sus de-aceste morbide emanații, În aerul din slavă, curat, superior; Și bea, să te purifici, ca dintr-un sfânt izvor, Din limpezile focuri ce rătăcesc prin spații, Lăsând în urmă vaste mâhniri și lungi suspine Ce-apasă cu-a lor noapte un cenușiu destin, E fericit acela ce, de vigoare plin, Aripile-și deschide spre câmpuri mai senine: Cel ale cărui gânduri, cum stoluri ne-ntrecute, De ciocârlii, se-avântp spre cer în dimineți
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ei gonește burghezia pe tot Întinsul globului pământesc. Ea trebuie să se cuibărească pretutindeni, să se instaleze pretutindeni, să stabilească legături pretutindeni. Burghezia a dat, prin exploatarea pieței mondiale, un caracter cosmopolit producției și consumului din toate țările. Spre marea mâhnire a reacționarilor, ea i-a smuls industriei de sub picioare terenul național. Străvechile industrii naționale au fost distruse și continuă să fie distruse pe zi ce trece. Ele sînt Înlăturate de industrii noi, a căror introducere devine o chestiune vitală pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
succesului, iar eu ratării. Mă întreb cât înțelegea tatăl meu din toată această frământare? Recitind paragrafele de mai sus, am din nou senzația că nu fac decât să creez o impresie falsă. Ce formă dificilă se dovedește a fi autobiografia! Mâhnirea, ambiția feroce pe care James le stârnea în mine - în mod inconștient, sunt convins de acest lucru - au fost sentimente care au încolțit și s-au plămădit treptat, și care izbucneau intermitent. Pe când eram copii, și chiar când am crescut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întâmpla cu mine? Mi-am luat capul în mâini. Mă simțeam extrem de vulnerabil și de neajutorat, îmi pierdusem controlul asupra vieții mele și asupra vieților în care mă amestecasem. Mă stăpânea spaima și o teribilă senzație de fatalitate; și o mâhnire amară, o mâhnire așa cum nu mai simțisem niciodată de când mă părăsise Hartley, cu atâta vreme în urmă. Deșteptasem cine știe ce demon adormit, pusesem în mișcare o mașină mortală; și ce avea să fie, avea să fie! A doua zi dimineață s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mi-am luat capul în mâini. Mă simțeam extrem de vulnerabil și de neajutorat, îmi pierdusem controlul asupra vieții mele și asupra vieților în care mă amestecasem. Mă stăpânea spaima și o teribilă senzație de fatalitate; și o mâhnire amară, o mâhnire așa cum nu mai simțisem niciodată de când mă părăsise Hartley, cu atâta vreme în urmă. Deșteptasem cine știe ce demon adormit, pusesem în mișcare o mașină mortală; și ce avea să fie, avea să fie! A doua zi dimineață s-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
au întâmplat toate acestea. O.K., n-ar fi trebuit să se întâmple, și îmi pare rău... — Îți imaginezi vreun moment că te cred? — Da, zise James. Se uită la mine încruntându-se, dar fața lui exprima un fel de mâhnire aproape absurdă, de parcă, o dată în viața lui, demnitatea și inițiativa îi erau puse la grea încercare. — Ei bine, nu te cred. De ce te-aș crede? Cum aș putea? E meschin, e oribil. Recunoști că mi-ați spus numai pentru că te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la bal, refuzat, deoarece nu mă simt încă îndeajuns de bine. Scris. Seara Sturdza la mine, îmi prezintă protocolul conform căruia contele Münster a propus excuderea noastră de la Conferință. Sturdza e de părere ca eu să-i exprim baronului Saurma mâhnirea mea. Seara cu Elisabeta. Joi, 10/22 februarie −11°R, enorm de uscat, frig. Înainte de amiază Brătianu, apoi Sturdza. Îmi spune că Germania e hotărâtă să ne accepte totuși la Conferință. Germania este împotriva problemei brațului Chilia, căci pretențiile rușilor
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de proces încheiat) îi determină specificul funcțional; realizează în mod definitoriu funcțiile sintactice: • atribut: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită, Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ducă nimic la bun sfârșit. e. propozițional (circumstanțiala cauzală): „...Fiindcă existența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu flori și c-o experiență de profundă înțelepciune mizeria existenței.” (M. Eminescu, P.L., 81) f. multiplu: „De necaz, de mâhnire, femeia a lepădat la mă-sa și cât pe-aci să piară de boală și de mizerie.” (I.L. Caragiale, IV, 182) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiunile adverbiale de aceea sau de asta, identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și șerpar; trecutul se materializează În „icoane vechi de doine și basme românești””. O relativă schimbare de optică se manifestă În Vestala neagră Însumare de momente reflexive vehiculând o simbolistică decorativă, dar neexcluzând radical clișeele. ...Pretutindeni poetul duce cu sine mâhniri și esențe amare, aceleași la Calatis, și Drinova, la Gâvojdia și Tapia; el vegheză lângă Cetatea Neamțului și exultă la Codrii Cozminului, niciodată ajuns la pacea cu sinele Înviorat. În categoria poemelor intră pagini precum: In extremis, Sunt frate, Părere
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
vizitele mele acolo, m-am întrebat uneori de ce nu sunt mai mulți revoluționari. Nu este corect; India are cea mai numeroasă clasă mijlocie a lumii, dar are și mai mulți oameni fără carte decât orice altă națiune. Este o profundă mâhnire pentru călătorii blocați în trafic să vadă copiii înghesuindu-se în jurul mașinilor arătând cu degetul spre gură. Vizitatorii sunt avertizați să nu coboare geamul de teamă să nu pornească o gâlceavă sau să nu mai poată pleca. Îndepărtându-i ușor
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
cu problema socială și politică: "Pentru aceste lumini nu se cere nimic altceva decât libertatea și cu adevărat libertatea cea mai inofensivă [...] adică aceea de a face din rațiune o utilitate publică în toate domeniile. Acum însă eu ascult cu mâhnire: Nu gândiți! Ofițerul spune: Nu gândiți, executați! Finanțistul: Nu gândiți, plătiți! Preotul: Nu gândiți, credeți! Peste tot există o limitare a libertății" (I. Kant, "Ce sunt Luminile?")337. La orizontul acestei revendicări se profilează problema republicană: sub conceptul "Republică", și
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
G. D. Feldman, Elisabeth Glaser (ed.), op. cit., p. 92. 426 A se vedea în acest sens G. Hermet, op. cit., p. 155. 427 Mulțumirea nu a fost generală, nici cea așteptată. A existat o anumită reticență din partea principilor, și chiar o mâhnire din partea împăratului ales: ceea ce realizase Bismarck era mai degrabă o extindere a puterii prusace, decât crearea unui entuziasm naționalist pentru o Germanie unită. Mary Fulbrook, op. cit., p. 160. 428 Apud G. Hermet, op. cit., p. 156. 429 H. Schulze, op. cit., p.
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
prin orașul Nataliei Negru, ar fi uimit de trandafirii lui Pazvante. "Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia: / Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia / Seninului de zare stînsă, și-n trandafiri cu foi de ceară / Trăiesc mîhnirile și plînge norocul zilelor de vară". Un personaj de film acest Vasile Dănăilă! Mă gândesc oare ce-ar face dacă ar primi din partea primarului Adriean Videanu să se ocupe de Parcul Herăstrău... S-a făcut târziu. În urmă, îl aud
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe-ncetul pe același drum pe care l-au luat și-l vor lua toți“. Ar trebui precizat: destinul unui copil într-un timp al stabilității sociale. În cursul epocii de tranziție, destinul celor mai mulți a fost acela de a trezi mâhnirea și îngrijorarea vârstnicilor și de a o lua finalmente pe alt drum decât ei. Chiar cei mai deschiși la ideea modernizării dintre oamenii evului vechi se puteau arăta refractari căilor ei de înfăptuire, înlocuirii rânduielilor moștenite cu o nouă tablă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
costisitoare, și pe urmă ruina urmașilor, îngropați din ce în ce mai simplu. Ultimul descendet al Ghiculeștilor, mort în 1945 sau 46, avea un mormânt bătătorit, fără iarbă sau flori pe el, vegheat numai de o cruce simplă de lemn. "Scăpătăm", zicea cu o mâhnire veselă parcă"8. Câștigătorul de curse hipice cu cai de rasă, fixat într-o galerie ilustră ca ultim vlăstar al familiilor boierești domnitoare, iar un loc comun al sensibilității decadente, revendică pentru sine demnitatea "boierească" de a nu avea nicio
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Iosif. La toți aceștia, „basmul”, cuvînt cu multe reverberații, e declanșator de reverii, îmbată simțurile, devine suport pentru tot felul de gînduri: „Din vremi reînvie basmul, și-mi torn palate iarăși” (Vlahuță)3); „Ce dulce-i cînd doarme în suflet mîhnirea/ Și chinul... alene pe iarbă întins/ Să cugeți la basme... și-n gol necuprins/ Să stai cu privirea” (D. Th. Neculuță)4); „Și-adorm cu gîndul fermecat/ La basmul vechi: Au fost odată/ Trei mîndre fete de-mpărat...”; „Se spune
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
te gîndi la tine și a te lupta cu răul din tine e totdeauna apăsător. Psalmistul a spus înaintea tuturor ce ni se întîmplă după asemenea introspecții: „Mă gîndesc adînc în mine, și mi se mîhnește duhul...” (Ps. 77,3) Mîhnirea atrage gînduri noi, cel mai adesea melancolice, care ajung să alcătuiască o rețea densă, inextricabilă. Gîndindu-mă la mine încerc să-mi înțeleg (cum cred că a făcut și Bacovia) situația în locul și timpul în care trăiesc, mă compar, mă raportez
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ales rânjetul satisfăcut al adversarilor săi din țară al căror nume istoria nu l-a reținut, au contribuit la drama resemnării care i-a umbrit ultimii ani de viață. A rămas statornică numai datoria față de școală, față de elevii săi. Pe lângă mâhnirea pricinuită de lipsa de recunoștință a comunității științifice, s-a adăugat și oboseala muncii de zi cu zi și istovirea pricinuită de o necruțătoare boală (cancer vezical, cu hemoragii repetate și anemie progresivă). A reușit să examineze în iunie 1931
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
îl mustra acolo, în vatra focului, și-l buchisa cu cleștele, să se mai potolească dușmanul" (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (c) "Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri! Dragi-mi erau tata și mama, frații și surorile, și băieții satului, tovarășii mei din copilărie, cu care, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, în zile frumoase
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
am gândit, citindu-i titlul, Unificarea dreptei, că poate mie mi-a scăpat ceva, că poate, într-adevăr, unificarea dreptei s-a petrecut în România și, într-o clipă de neatenție, am scăpat-o. Am constatat - e adevărat, cu oarecare mâhnire, aș putea spune - că lucrurile erau, de fapt, așa cum le știam: unificarea dreptei nu s-a produs, PNL-ul e tot acolo, departe de ceea ce înseamnă polul pe care l-au coagulat la un moment dat PNL-ul și PD
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
mai poate gusta decât într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, în celebrul său roman Pan (tradus la noi de I. L. Caragiale): „Ființa noastră lăuntrică e izvorul mâhnirii și bucuriei. Adesea într-o zi tristă de ploaie, o bucurie pune stăpânire pe om, și-l face să meargă alături de fericirea lui. Un geam limpede de la o fereastră, o privire spre un pârâu și poate un petec albastru de
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]