158,161 matches
-
Așa se explică și de ce a inițat în "LA&I" rubrica interesantă mereu " Cînd ați citit ultima carte de plăcere?" în care criticii profesioniști răspund fără excepțe că și-au pierdut voluptatea lecturii inocente și că citesc cu creionul în mînă și perspectiva cronicii literare în față. Asta face parte din rigorile profesiei: "Hipnoza gratuități îț este refuzată. Ca și lenea cea sfîntă. Ca și răgazul pritocirii cumsecade a ideilor și atitudinilor de politică culturală. Ajungi să acțonezi automat, ca o
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
trei/ mîine am să mă duc să citesc gîndi/ a doua oară era în grădină acasă/ în aceeași zi a săptămînii și în aceeași lună/ dar în alt an/ cineva îl striga pe numele mic stai/ liniștit lasă pasărea din mînă" (elegie). La treapta meditativă ( pe care urcă totuși autorul care parcă nu se-ndură a se maturiza lăuntric, ceea ce reprezintă un avantaj), aceeași devălmășie fertilă între concepte, percepții, visuri, frînturi reflexive și răsfrîngeri emoționale deviate. Tăcerea, umbra, cerneala, moartea se
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
cu limba n-atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă". Parafrazînd o formulă celebră, am putea afirma că Vasile Dan e un poet care adoră copilăria ca pe-un centru absolut cu circumferința nicăieri. n Vasile Dan: carte vie, Ed. Mirador, Arad, 2003, 64 pag.
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
Eliade nu numai că nu erau „nomina odiosa", dar se aflau pe buzele tuturor), glumele și vorbele de duh se țineau lanț, bunele maniere nu erau niciodată uitate (delicioasă scena evocată de Dan Ciachir în care un domn sărută ceremonios mîna unei doamne pe plaja de nudiști de la 2 Mai), iar temuții conducători comuniști erau mai degrabă prilej de bășcălie decît de teroare. Sfîrșitul comunismului a însemnat nu doar scoaterea unui regim politic odios de pe scena istoriei, dar și dispariția acestei
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
un mic șoc pentru cititor. O replică menită să-l introducă direct, în lumea iconoclastă și atît de mustoasă a gîndirii lui Petre Țuțea: „«Marx era un onanist» - au fost cuvintele rostite înainte de a se întrerupe o clipă, ca să dea mîna cu mine, care îi eram prezentat de gazdă. Mi-a întins-o afabil, dar fără să mă ia în seamă, preocupat să își continue gîndul care se torcea cu repeziciune, impetuos" ( pp. 35-36). Cu emoția unui discipol care intră pentru
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
printre umbre?" Visul acesta m-a impresionat puternic. Aveam vreo șaptezeci de ani când l-am avut. Ceva mai târziu, un alt vis m-a tulburat și mai mult. O văd deodată pe Sfânta Fecioară, inundată de lumină, întinzându-mi mâinile cu duioșie. Prezență puternică, fără discuțe. Ea mi se adresa mie, personaj necredincios, cu toată duioșia din lume, pe un fond muzical de Schubert, pe care-l auzeam foarte clar. În Calea lactee am încercat să reconstitui această imagine, dar
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
eram invizibil și impalpabil. Prin acest miracol, deveneam omul cel mai puternic și mai invulnerabil din lume. Această iluzie m-a urmărit multă vreme, în diferite variante, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ea viza îndeosebi noțunea de ultimatum. Mâna mea invizibilă îi întindea lui Hitler o foaie de hârtie pe care scria că avea la dispozițe douăzeci și patru de ore ca să ordone împușcarea lui Goering, a lui Goebbels și a întregii bande. Altminteri avea să fie vai de capul lui
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
pace și ne mulțumim să le aruncăm săgeț curioșilor care încearcă să se apropie de poterne." O vagă și persistentă atracțe pentru Evul Mediu îmi aduce adesea în minte imaginea seniorului feudal izolat de lume, care-și stăpânește domeniul cu mână forte, având însă un suflet bun. Nu face mare lucru, doar o mică orgie din când în când. Bea hidromel și vin bun în fața unui foc de lemne, la care se frig animale întregi. Timpul nu schimbă lucrurile. Omul trăiește
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
spune că este de aceeași părere. Așa am putut salva niște vase excepționale". Părerile estetice ale unor subalterni șmecheri determina operele de artă care să figureze în colecția lui Verres; sau, pentru a utiliza formula lui Cicero, Verres "fura cu mâna lui, dar cu ochii altora"; și nu cu ochii unor experți rafinați, ci cu aceia ai unor găinari. Bineînțeles că o asemenea comportare, o avere imensă câștigată prin presiune politică, escrocherii și corupție a produs multă revoltă. Mai ales sicilienii
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
duceți la băieți?". De ce nu? Trec pe lîngă brutărie. Pe trepte, aproape la picioarele mele, un el și o ea fac amor. {i totuși, acolo, pe trepte, tandrețea nu este izgonită. Cu sticlele în brațe privesc cît de temătoare este mîna bărbatului și cît de cald îi mîngîie obrazul, brațele femeii de sub el, pe care n-o văd. Observ doar că bărbatul în pantaloni scurți i-a pus sub cap iubitei sacoșa lui cam goală. Oricum, nu stă direct pe ciment
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
că a absolvit școala primară prin mila învățătorilor. Controlorul piețelor a declarat că deține un teren de nu știu cîți metri cubi. După ce ziarele au publicat inepția controlorului piețelor, acesta și-a mai făcut o dată declarația de avere, probînd cu mîna lui că nici despre metrul pătrat nu știe cu ce se mănîncă. Și un asemenea ins e trimis de partidul de guvernămînt să-i controleze pe alții. Culmea e că tocmai în domeniul în care ipochimenul e vădit repetent unități
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
scrie dl I.Z., insistînd pe calitatea lui de membru de rînd. Adevărul e că am fost un laș, unul dintre cei mulți și mărunți". Atunci de ce s-a supărat pe Cronicar? O fi simțit ironia din faimos? Nu băgăm mîna în foc. Îmi cer public scuze, și pe această cale, celor care m-au auzit cîntînd în acel context, așa cum am făcut-o și la TVR în direct, la o oră de maximă audiență, față în față cu profitorul politic
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
eu nu vă iubesc", strigă regizorul spre sală, la microfon, negru de tristețe... Acum, în 2003, pe scenă urcă Gerard Depardieu, actorul principal al filmului, cu acea Palme d’Or în brațe ("Mi-a dăruit-o Maurice, atunci ") și de mînă cu un puști de nici zece ani, fiul regizorului, căruia îi transmite premiul... Depardieu a vorbit despre cei doi prieteni, a încheiat, lumea aplaudă, dar el se întoarce din drum, ca să mai spună ceva, cu un glas de o infinită
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
că ar consta în case cu două, trei etaje, se fracționează în apartamente la bloc uneori fiind chiar apartamente la bloc, dar nu asta e regula. Mașinile din ograda demnitarului se metamorfozează și ele într-o singură mașină, luată la mîna a doua, evident. Încît aparentul lux al demnitarului nu e decît o formă lustruită de sărăcie, chiar dacă asta înseamnă un automobil (sau două, sau trei) din speța mașinilor de top. Mi se pare de-a dreptul miraculos ce se întîmplă
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
pe nimeni/ lucruri care te fac să caști"). În plan evenimențial, mari întâmplări nu au loc, iarăși: "îmi fac de lucru prin casă", "să circuli prin casă/ te însoțește o sonerie de celular", "ne ridicăm ne întindem/ ne aplecăm cu mâinile până-n podea", "și ei se revoltă deodată în McDonalds/ ridică mâinile în aer ca la concert", "ai văzut dimineața când te speli pe dinți", "aștept să bată la ușa mea/ stau în casă zile în șir/ mănânc dorm șed în
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
mari întâmplări nu au loc, iarăși: "îmi fac de lucru prin casă", "să circuli prin casă/ te însoțește o sonerie de celular", "ne ridicăm ne întindem/ ne aplecăm cu mâinile până-n podea", "și ei se revoltă deodată în McDonalds/ ridică mâinile în aer ca la concert", "ai văzut dimineața când te speli pe dinți", "aștept să bată la ușa mea/ stau în casă zile în șir/ mănânc dorm șed în fotolii scaune canapele/ aud niște sunete/ sunt eu cânt eu niște
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
de sub ochi, "boala mizerabilă" ori "petele roșii de pe spate" face apel la acel gest ocrotitor, ca într-o pietà, o coborâre de pe cruce fără de cruce, reeditată în ambianța cotidiană, a unei râvnite "după-amieze de liniște": "nu cu asta vin lângă mâinile tale/ nu de asta ai tu nevoie/ nici eu/ dacă poți cu mâinile tale/ să mă ridici/ dacă poți eu te rog/ să mă ridici cum poți". Pe aceeași coardă sună și un îndepărtat, aproape stins ecou arghezian dintr-o
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
gest ocrotitor, ca într-o pietà, o coborâre de pe cruce fără de cruce, reeditată în ambianța cotidiană, a unei râvnite "după-amieze de liniște": "nu cu asta vin lângă mâinile tale/ nu de asta ai tu nevoie/ nici eu/ dacă poți cu mâinile tale/ să mă ridici/ dacă poți eu te rog/ să mă ridici cum poți". Pe aceeași coardă sună și un îndepărtat, aproape stins ecou arghezian dintr-o Duhovnicească lipsită de metafizică, în nevoia acută a unei vecinătăți protectoare: "am ochii
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
ne Încovoaie grumazii, răpunând și cele din urmă nădejdi. Întovărășeam un prieten, În altădată liniștitul cartier al Tătărașilor, turburat acum de chiotele răgușite ale ostașilor Împărătești. Pășeam abătuți prin zăpada moale și fără să schimbăm o vorbă ne am strâns mâna, despărțindu-ne În poartă. Purtam Încă uniforma regimentului 24 artilerie și pe cât Îmi era cu putință ocoleam străzile principale, pentru a nu fi silit să salut ofițerii nemți. Fulgi mari cădeau molcom pe acoperișurile joase. Cotind pe-o ulicioară pustie
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
puțin pe gânduri, dar nu stă. Să mai încercăm "aș fi înnebunit să mă știu/ atât de singur dacă n-aș fi aflat/ după masă de întunericul/ ce și-a spart capul de ochiul meu/ că moartea ne ține de mână/ și e credincioasă ea nu se sperie/ ne mângâie câteodată când morții/ pleacă dimineața să cumpere ziarul/ și chiar dacă se mai duce ea nu mă lasă/ singur amintirea ei adică tocmai/ copilul ei îmi ține de urât/ și-atunci vorbim
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
Seara Spre seară te mângâi din iubire și din plăcere pe sfârcurile pieptului tău întrebându-te dacă asta e din iubire sau din plăcere și tu răspunzi - din iubire, iubire... și din plăcere Numai astfel un om poate simți dacă mâna care mângâie e plină de poftă sau de tandrețe sau de amândouă animalul e cel care știe cum simte mâna fibrele de adevăr cum simt buzele fibrele de adevăr cum simte mirosul înalt de mirodenii al sexului Spre seară te
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
iubire sau din plăcere și tu răspunzi - din iubire, iubire... și din plăcere Numai astfel un om poate simți dacă mâna care mângâie e plină de poftă sau de tandrețe sau de amândouă animalul e cel care știe cum simte mâna fibrele de adevăr cum simt buzele fibrele de adevăr cum simte mirosul înalt de mirodenii al sexului Spre seară te mușc de umăr de poftă din iubire și din plăcere Traducere de Gabriela Melinescu
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
rotunde ridicate și spatele ușor curbat, cu fața întoarsă pe jumătate spre el, Teha’amana îl privea cu o expresie de infinită spaimă, iar ochii, gura și nasul se deformaseră, dând la iveală o grimasă de teroare animalică. {i în mâini se cuibărise groaza. Inima îi bătea să-i sară din piept". Această groază în fața spiritului mortului o zugrăvește artistul Gauguin în capodopera Manao tupapau. Aici sesizăm ficțiunea în El Paraiso en la otra esquina. Llosa mărturisește că nu este o
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
din vârful muntelui avea cu totul altă idee despre igiena corporală decât o avea angajatul care-și petrecuse toată viața în birou. Așa se explică faptul că suntem și astăzi, în anul 2003, campioni europeni la așa-numitele boli ale „mâinilor murdare": boli infecțioase, boli de piele, boli de respirație. Pentru că murdăria nu e doar în W.C.-uri, cum a constatat, în fine, și prezidentul Iliescu. Murdăria e în tramvaie, în autobuze, în trenuri, pe străzi. N-am verificat, dar sunt
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
actualității implică și această corvoadă a parcurgerii maculaturii. Deoarece cronicarul n-are cum să se ocupe doar de operele de rang înalt, care să-i dea o mare satisfacție, el își asumă munca de salahor a trierii cărților de toată mîna. Alex. Ștefănescu se confesează în acest sens: "O primă condiție ca să mă apropii de cartea care mă interesează este să parcurg, întîi, numeroase cărți care nu mă interesează". Rezultatul e profund frustrant, dureros: "Nefericita meserie de critic literar, care nu
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]