1,105 matches
-
oftează Ștefan. În zorii celei de a patra zile, și-a chemat astrologii și i-a întrebat cum stă cu crugul vremii; dacă conjuncția constelațiilor îi este favorabilă. A jurat pe Coran cruntă răzbunare Moldovei și spurcatului ei ghiaur. Apoi, mânios foarte, a poruncit beilor, pașalelor, căpeteniilor, le-a poruncit, sub cumplită pedeapsă, degrabă să purceadă la tocmirea oștirii, cea mai teribilă oștire ce s-a pomenit pe fața pământului. El însuși, Luminăția sa în persoană, în fruntea oștirii, va porni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gravă, ironică, bombastică, citește: "Tu, rege Mathias, te-ai acoperit de o glorie nepieritoare întru apărarea Creștinătății prin distrugerea turcilor crânceni, că, sub conducerea Înălțimii tale regești, la Podul Înalt, ai repurtat "o strălucită izbândă!..." Ceeee?!!... Cine?!!... se răsucește Ștefan mânios, gâtuit, cu tot sângele năvală în cap. "La... la Podul Înalt?!!"... "Mateiaș?!!"... "Strălucită izbândă?!!"... Cum așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt... Duma continuă: "...La Podul Înalt ai repurtat o strălucită izbândă, pe care "acel Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i-a înțepat o albină: Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-au și ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Batista?! Gata?! îl îndeamnă Ștefan. Presto, subito, Serenissime! cuvântă Don Batista executând câteva arabescuri "artistice" cu briciul. O pricină de jaf, continuă Tăutu. Banda de lotri a tâlharului Scorobete, la drumul Siretului, a jefuit chervanele unui neguțător brașovean... Ceee?!?! sare mânios Ștefan împroșcând cu clăbuci. Tâlharii?!... Iar?!... Unde-i spătarul Mihail?! Adastă afară... Să dea socoteală! Chiribuță, ce stătea "turcește" pe perinuța lui, a și zbughit-o pe ușă. Ștefan, cu jumătate de obraz ras, gonește cu pași mari, stropind cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să dea socoteală! Chiribuță, ce stătea "turcește" pe perinuța lui, a și zbughit-o pe ușă. Ștefan, cu jumătate de obraz ras, gonește cu pași mari, stropind cu clăbuci. Don Batista după el, cu briciul: Barba! Illustrissimi!... Barba! Serenissimi! Ștefan, mânios, își smulge șervetul de la gât și-l aruncă cât colo: Am dat al treilea salvconduct cu privilegii neguțătorilor brașoveni: "Liberi sunt să facă negoț bun, cu câștig. Pot veni în Moldova cu inima ușoară, că n-au a se teme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i mai bine ca acasă?" Ștefan își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe puțin o sută cincizeci de mii... Numai?! hohotește Ștefan nervos. Dumnezeule! Ne termină! strigă Juga înspăimântat. Se zice chiar aproape două sute... Așa potop de turcime nu s-a pomenit de la bătălia Constantinopolului, spune Țamblac. Aiasta vorbește de cât de mânios e Sultanul să se răzbune. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine! spune Ștefan râzând sarcastic. Și... și corăbii? Aproape trei sute corăbii, galioane au ridicat ancora din Galipoli spre Gurile Dunării. Pușcile?! Mari și mici, o sută cincizeci, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răbufnește Ștefan, gata-gata să se mânie iar, dar se stăpânește. Adică?!... Toader își frământă căciula, transpiră, mormăie: Oamenii... oamenii cârtesc... Cârtesc?!?! Nu... nu mai vor să... Zic că, dacă... dacă... își înghite cuvântul și pleacă ochii spăsit. Ceee?!?! strigă Ștefan mânios mușcându-și musteața, vânăt, cu tot sângele năvală în cap, amenințător. "Nu mai vor?!?!" Ce "nu mai vor?!?!" Cum "nu mai vor?!?!"... E vreme de război, nu-i pe vrute au nevrute!! E după poruncă!! Altfel!!... Avem prunci, muieri, bâiguie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țapă înfiptă-n cur! hohotește Mihail. Eram tare mâniat... Rău îmi pare... Trebuiau să plătească pentru cât sânge și câte lacrimi, și pentru câtă cenușă... Există o Sfântă Dreptate, se justifică Ștefan, cu părere de rău totuși, că a fost mânios peste fire. "Spune stăpânului tău că atât de mult s-a scumpit sângele moldovenesc ce-a vărsat, încât nu se află îndestul aur cu care să răscumpere capul fiului prea iubit!" așa a grăit Ștefan Vodă către solul fericit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încătușa și uni cu sine pe acel principe care învinsese pe turci, pe tătari și pe unguri."( Și pe polonezi adăugăm noi) Wapowski cronicar polonez, Jurământul de credință de la Colomeea * "Fost-au acestu Ștefan Vodă om nu mare de statu, mânios și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorâia fără județu. Altminterea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
repede, ca într-o broșură moralizatoare care-și propune să contribuie la eradicarea prostituției. Din prospețimea frumuseții ei de odinioară, din ziua în care o văzusem pentru prima dată, discutând cu mama condițiile angajării și împroșcându-le cu un dispreț mânios pe „alea”, nu mai rămăsese decât amintirea. * Coapsa colegei lui Jeni... Cum o chema pe acea colegă a soră-mi, elevă în ultimele clase de liceu, cu 2-3 ani mai mare decât mine, nu mai știu, și nici fața nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
urâtă puțin mai sus de șale, o adevărată plagă. Acolo, în dreptunghiul verde, de refugiu, de la poalele pădurii, atât de familiar mie - se lăsau umbrele mari ale serii și se făcuse aproape frig - s-a produs fulgerător înstrăinarea mea înciudată, mânioasă, rea față de badea Emil. Să-l fi condamnat în acea clipă, la rândul meu, la moarte? Abia de curând am înțeles că, în 1986, Sângeorzul ne-a dat un semn, ne-a avertizat că multă vreme nu vom mai pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
râului Buzău, pentru că nu exista nici un pod. Satele Boarca și Domnița aparțineau de județul Râmicul Sărat iar pământul dat oamenilor se afla în județul Brăila. Când apele râului nu erau umflate se trecea prin apă, dar când Buzăul era umflat mânios, nu se mai putea trece. În mod normal, primăvara, când trebuiau să iasă oamenii la arat, apele Buzăului erau umflate fie de la topirea zăpezilor, fie de la ploi abundente, încât aratul nu se putea face în condiții bune, și nici semănatul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și pe acestea, pentru că încă mai aveam vigoare, m-a obligat să mai fac 100 de geno- glexiuni cu două arme ținute deasupra capului. Colegii care erau de față la executarea acestei pedepse, l-au amendat pe instructor că, mânios ar fi zis: „Mai dăi un Z.B.. M-ai dăi și o mitralieră. Pune-i și afetul în spate. Dă-i tot rastelul, să învețe minte”. În dormitor aveam paturi suprapuse. Iarna nu puteam să dorm din cauza frigului. Deasupra
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de oră!», chiar dacă era vorba era nevoie să se zăbovească doar vreun minut în plus. Giovanni nu se mulțumea să vorbească numai despre păcatele sale obișnuite, ci, cerea sfaturi pentru a-și învinge și a-și înfrâna caracterul său puțin mânios și răutăcios. Simplu, sincer, fără nici o umbră de îndârjire, ieșea imediat în evidență datorită privirii sale limpezi, chipului său deschis comunicării, conversației sale sobre și înțelepte, participării sale pline de bucurie la serviciile din biserică, rugăciunii reculese și cultivate în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a mărturisit colegului său austriac ce a făcut și căruia sultanul, într-o audiență, în sfîrșit acordată, îi confirma decretul dat. Consternarea a fost maximă la Ballplatz, căci nu mai era nici măcar timp pentru a arunca apă peste foc. Isvolski, mînios, într-o stare isterică, a doua sa natură, îi făcu Contelui Berchtold o scenă îngrozitoare, în care violarea acordului de la Müersztag și neloialitatea cancelarului austriac erau stigmatizate într-un potop de fiere. Astfel, prima încercare a lui Aehrenthal de a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
redingotă de quaker. Acesta a trecut odată printr-un moment penibil: în timp ce Ferdinand ne arăta niște campanule răsărite din semințele adunate în excursiile sale prin Tirol și Corsica, englezul a rupt vîrful uneia din ele cu butonii de la manșetă; Regele, mînios, i-a interzis să se mai apropie de "micuțele" sale fără mîneci de lustrină încheiate jos, adresînd, într-un discurs funebru, cuvinte drăgăstoase campanulei retezate. Și, în fața acestui suveran atît de complex, cu gusturi subtile pînă la chintesență, un popor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și că bulgarii fuseseră rău bătuți. Această îndepărtare a norocului de o țară pînă atunci răsfățată de succes prea adesea umflat peste măsură de propagandă dădea o lovitură grea moralului populației. Pe fețele oamenilor se citea consternarea, însoțită de cuvinte mînioase și de amenințări. Lui Danev, care nu înceta să-mi facă declarații de prietenie bulgară care sunau ca un S.O.S., a trebuit să-i dau vestea mobilizării generale a armatei române, ordonată de regele Carol. Probabil că Președintele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acela prah se făcuse, cât nu se cunoșteau cine de a cui este; nice de sineți se auzia, de trăsnetul puștelor" (imagini de învălmășeală). Darul lui Ureche e portretul moral, concis, xilografic: "Era acest Ștefan-Vodă om nu mare la stat, mânios, și degrabă vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără județ. Era întreg la minte, nelenevos, și lucrul seu știa să-l acopere; și unde nu cugetai, acolo îl aflai. La lucruri de răsboae meșter: unde era nevoie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toată istoria culturii romî-nești, din veacul al XVI-lea până azi, nu e decât istoria introducerii culturii apusene în țările române și a asimilării ei de către români - cu mici împiedicări în vremea fanariotismului și a rusismului. E o naivitate aerul mânios cu care conservatorii doctrinari privesc așa-numitele "forme noi" și "pervertirea" mentalității românești de către cugetarea străină. Când se ridică numai împotriva generației de la 1848, nu sunt compleți, căci ar trebui să se ridice mai întîi împotriva influenței slavo-bulgare, care, ea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
râului Buzău, pentru că nu exista nici un pod. Satele Boarca și Domnița aparțineau de județul Râmicul Sărat iar pământul dat oamenilor se afla în județul Brăila. Când apele râului nu erau umflate se trecea prin apă, dar când Buzăul era umflat mânios, nu se mai putea trece. în mod normal, primăvara, când trebuiau să iasă oamenii la arat, apele Buzăului erau umflate fie de la topirea zăpezilor, fie de la ploi abundente, încât aratul nu se putea face în condiții bune, și nici semănatul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
am executat și pe acestea, pentru că încă mai aveam vigoare, m-a obligat să mai fac 100 de genoglexiuni cu două arme ținute deasupra capului. Colegii care erau de față la executarea acestei pedepse, l-au amendat pe instructor că, mânios ar fi zis: Mai dăi un Z.B.. M-ai dăi și o mitralieră. Pune-i și afetul în spate. Dă-i tot rastelul, să învețe minte. În dormitor aveam paturi suprapuse. Iarna nu puteam să dorm din cauza frigului. Deasupra
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Necunoscută fie-mi mîngîierea, pacea, adormirea, Philips e mort, ș-atuncea e-o plăcere a murire!" Elegy on the death of Mr. Phillips / Elegie la moartea dlui Phillips (din ediția lui Skeat, 1883) - "șuvoi de suferință"; "Melancolia cea Neagră"; Nebunia mînioasă, frenetică, răsunătoare, groaznică"; "încruntarea sorții"; "lampa bolnavă a zilei în retragere"; "cenușiul crepuscular"; "groazele nopții care vine"; "valul cel întunecat"; "sumbra-întunecime îndesîndu-se"; "vrăji necromantice"; "mormîntul de moarte"*; "văiugă întunecată"; "aburii ca de smoală ascunz[înd] pajiștea"; "un clopot îndoliat al
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
așa că n-o să mă poată prinde prea ușor. La capătul acestui scenariu imaginat, Vicki spunea că și-a dat seama de faptul că obiecțiile ei n-au fost deloc luate în considerare și s-a simțit atât de frustrată și mânioasă, încât îi venea să plângă, doar-doar îl va face pe Allan să o asculte. Dacă discuția ar fi avut loc în realitate, relația lor ar fi avut probabil de suferit; Allan ar fi refuzat pe mai departe orice obiecție, deși
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]