1,061 matches
-
început s-o aștepte. Îi auzea, cum pe furiș bunicul și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi se rupe inima de mila ei..?!. Și, de atunci din ceardac, cu mânuțele în poale, aștepta pe mămăica ei, să intre pe portiță... și, ea să-i iasă înainte cu brațele întinse... „mămăică... mămăica me‟!“, dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se puse în gât. ...Ci-i cu tini, eu sânt draga tatii, eu sânt! se sperie el, că fetei îi scăpătase mintea. De atunci, din ziua aceea... n-a mai așteptat-o pe mămăica ei. Stătea în ceardac, cu mânuțele pe genunchi și, acum, aștepta pe tătăica ei... doar pe dânsul, când venea din pădure și-i sărea în cale ca o ieduță. - Tătăică... tătăică!... El, fericit, râdea cu lacrimi în două, și o îmbrățișa sub privirile umede ale bunicului
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu tot. De fapt, le mănâncă din iubire. Așa își manifestă el iubirea față de cei din fotografii. Aceasta era interpretarea mătușei. Mama nu avea timp de interpretări. Fiind mai tânără, fără răbdare, ea repede lua jordița și mă articula peste mânuțe. Mama credea că, de flămând ce eram, rodeam poze. Atâta îi trebuise lui tanti Karin să audă, că de foame, copilul fusese în stare să mănânce fotografii, că nici nu mai vorbise câteva zile cu mama. Avea cusurul acesta, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca un magnet. Era tot acolo și credeam că mă va aștepta doar pe mine; la nesfârșit... Îmi era teamă s-o cumpăr, ca nu cumva s-o stric. Într-un rând, de ziua mea, mama m-a dus de mânuță lângă acea vitrină și mi-a zis, toată numai zâmbet: Hai s-o cumpărăm!" Am refuzat. Era un refuz ciudat. Mama crezuse poate că nu-mi mai plăcea. Dar eu eram atât de mult atașat de ea, încât îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în curte, începu a striga și a înjura după nevastă, după soacră, după copii. Nu a răspuns nimeni atât de rapid precum a dorit turmentatul. I-a ieșit în întâmpinare Bulina, fetița de numai patru ani. Fugea către el, cu mânuțele ridicate a bucurie, strigând și ea, ceva, tot a bucurie, dar, năucul nu observa faptul, și continua să strige cât îl ținea gura, după soție și după mama soacră. Scoase de sub haină un cuțit. Mititica se împiedica în picioarele lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
absorbit de conversația cu o duducă roșcată și frumușică foc. Îmi caut altă țintă pentru ochi dar, ca naiba, revin la Mitică. Observ niște chestii abia perceptibile, un sărut pe urechiușă, un cot ușor apăsat pe un sîn și o mînuță mîngîind ușor piciorul dinspre genunchi spre... mai sus. Mitică era om însurat, cu băiat student și cu chelie dată cu ceară de parchet. Mă îndrept mintal spre "declarația de avere" și îmi amintesc de faptul că omul are cheag, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
agilitatea unui cilindru acoperit cu kebab. M-am gândit cum i-ar sta mușcat de veioza masivă de lângă canapea - compoziția ar fi primit cu siguranță unele Îmbunătățiri, dar Boț Împuțit l-a oprit la timp, cu un gest scurt din mânuța la fel de scurtă, iar apoi a emis un rânjet complex, frumos ca o dimineață de iunie petrecută În mina de uraniu. Mi s-a adresat: — Tie luăm Întrieg sau tie diezasamblăm? M-au luat Întreg, aș putea spune, dar, având În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
seama de adaptabilitatea socială extrem de redusă a lui Rainer. Minte ca la carte și citește multe cărți. Din cărți provin minciunile. Mai bine un fiu care învață o meserie, decât un fiu mincinos la liceu. Fata le face pa cu mânuța; o cheamă Frieda și lucrează la o fabrică de zahăr. Totul e prost, dacă se sfârșește prost. Aș fi putut foarte ușor s‑o pun pe spate și n‑aș fi avut nevoie decât de un deget și de încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aici e casă răcoroasă. Fratele tău mănâncă bine. Poftă bună, Hamu bun, poftă bună, de ce nu-l chemi și pe Hamu rău la masă? Ieși de-aici, Hamu rău, ieși de-aici, ieși de-aici.... Unu răsuflă adânc și duse mânuța la gură. Gula Îl dăduse cu grăsime din creștet până În tălpi. - Of, of, măi Krog! - se plânse Enkim. Se apropie de mine și, pentru o clipă, Îmi trecu prin minte că... - Hai să ieșim. Unu e pe calea cea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
va trebui să te lași mai întâi sigilat în plastic. Se va începe cu geanta, sau la o adică, poți fi sigilat cu totul și să ți se lase doar două găurele pentru ochi și una prin care să scoți mânuța, cu care îți vei alege produsele. Fiindcă așa suntem făcuți noi, ca să considerăm cu tărie că în fiecare dintre noi, ăștia, fraierii de rând, zace un potențial hoț de care ceilalți semeni ai noștri, se simt obligați să se apere
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vieții întrupate a micului trupușor chinuit. Ce visasem eu?! Cam la ora când Raisa pleca, a venit la mine și și-a luat rămas bun și mi-a transmis iubirea ei. A venit din spate și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
venit din spate și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în palma mea și eu continuam s-o mângâi și i-am zis: „Dar uite, mâna ta se transformă în mâna unui bărbat, dar tot fină și frumoasă rămâne”. În acele momente de mângâiere o simțeam în spatele meu și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
poți purta o suferință imensă, chiar dacă toată lumea crede încă despre un copil așa de mic că „nu știe” sau „nu simte”. Mă uitam la corpușorul acela mic și perfect ca formă plin de ace și înțepături de la diversele perfuzii: picioruțe, mânuțe, corpușor, chiar și pe frunte avea ace și-i observam mimica fețișoarei care era îngeresc de frumoasă, dar exprima adâncă suferință. Și am realizat atunci că un suflet întrupat poate suferi 3 zile chiar mai mult decât altul într-o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția celor mari ia hotărâtă un lemn subțire de la sobă și îl ridică să lovească copilul. Din fericire o vede mătușa care, din doi pași îi prinde mânuța și-o întreabă, - Mioara, ce făceai cu lemnul ăsta? - Eu dădeam na-na lui bebe că nu mănâncă ! De ce o supără pe mama ? Părinții nici nu mai au putere să râdă sau să se sperie, sunt din ce în ce mai îngrijorați, dar ce pot
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
încăpătoare, culoarea vineție se schimbă încet în paloare și doarme adânc, nimic nu-l deranjează în timp ce, femeile stau răbdătoare în cameră, sporovăind încetișor. După un timp se trezește și nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe mami și nu înțelege de ce mami se ascunde de el acolo. Se antrenează și Toto și dezastrul e complet. Revin în living să îmbrățișez corpuri, să pup obrăjori și să șterg lacrimi, să mă joc cu două perechi de mânuțe lacome. În timpul ăsta, Mircea gătește prânzul. Mă gândesc că nu știu ce m-aș face fără el. Dar pe urmă mă gândesc și că, dacă n-ar fi fost el așa cum este, n-aș fi avut niciodată curajul ăsta nebun de a
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani poate silabisi deja câteva mantre cum ar fi Bo-na sau O-mo și poartă hăinuță de la Stefanel și căciuliță împletită de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: ─ Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: ─ Ko-ko-to! Ko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
viclenii, ține minte! Cu bine! Cu bine! Micuțul se pune pe urlat ca din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe napolitană, poftim, o face mii fărâme, pe care le aruncă dând din mânuțe peste tot. ─ Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fluturii. Omul nu este fluture, este mai mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că le-ar impresiona o respirație caldă de tată. Am Încercat să le destăinuiesc că sînt scriitor, n-a avut efectul scontat. De fapt, a avut unul de natură contrară: Îndepărtarea lor Învolburată pe alee Împreună cu prichindeii bine ținuți de mînuță ori strîns lipiți de corp. Acel corp gingaș evanescent cu pielea adiind fin, care nu a mai cunoscut de la o vreme bucuria apropierii de-un tată adevărat. Asta-mi aduce aminte de un moment dintr-o copilărie atît de Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe urmă a trecut o lună În care și-a revenit Încetișor, eu l-am Întîlnit pe Dumnezeu lîngă pavilionul numărul trei și, cu vreo două zile Înainte de externare, mă cheamă doctorul de salon, Georgescu, și-mi spune conspirativ agitîndu-și mînuțele albe, moi, pufoase, vino să-ți arăt ceva, și mă duce la morga spitalului, intrăm, și pe masa de marmură văd o fată blondă, cu fîșii de piele atîrnînd, desprinse de pe brațe, torace și picioare, și fără globi oculari, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că it’s stupid și-l sfătuiam să meargă la culcare În vreme ce băiatul cel mare, Christophe, Îi cînta la 14 ani, la etaj, la ghitară Marianei, și-a tot ținut-o așa pînă-ntr-o dimineață cînd i-am smuls instrumentul dintre mînuțe și m-am lansat Într-o improvizație impetuoasă, ca să nu rămînă copiii belgieni cu impresia că noi nu știm muzică iar ei se pot desfăta nestingheriți În imaginația lor bolnavă cu o ființă atît de exotică precum o româncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un copil care privește fix o femeie Însărcinată, urmăriți-i cu atenție expresia. Veți descoperi niște lucruri incredibile”. Cum ar fi că-și trage palme peste ochi, asta semnifică ceva de neimaginat, mai ales dacă nu s-a spălat pe mînuțe. Urmează „Virginii”. Iată ce zice aici, la concluzii, Nancy: „Tinerii din acest capitol mă impresionează. Gem, oftez și mor cîte puțin cînd le aud explicațiile”. Și de ce nu moare dracului de tot, să scăpăm de frustrări? Că de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am îmbrățișat‐o cu drag și dor. Am sărutat‐o pe amândoi obrajii și‐am privit‐o îndelung, contemplându‐i chipul atât de drag și de scump mie . Fața sa, altădată îmbujorată, fină și catifelată, pe care‐o alintam cu mânuțele mici, acum e‐npodobită cu beteală de nenumărate și fine riduri ce coboară și urcă pe relieful văluit al obrajilor săi încărcați de anii trudiți în muncă și suferință. Marii creatori, care au dat viață capodoperelor spiritualității umane, au încrustat
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]