2,090 matches
-
aici, spuse Reiko. Nu există piane în camere, bineînțeles. Sunt autodidact și nu am degete pentru chitară, așa că n-o să fiu niciodată suficient de bună, dar îmi place mult să cânt la acest instrument. E mic, simplu și ușor de mânuit... îl simt ca pe o încăpere mică, intimă. Reiko a mai interpretat o melodie scurtă de Bach, ceva dintr-o suită. Cu ochii pe flacăra lumânării, sorbind vin și ascultând Bach-ul lui Reiko, am simțit cum mă relaxez, treptat. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iar În clipa aceea Încercau toate combinațiile posibile În vreun loc depărtat. Calculatorul suprem În vreun castel din Carpați. Ce prostie, mi-am spus, ăia nu erau oameni de calculator, ar fi putut umbla cu Notarikon-ul, cu Gematria, cu Temura, mânuind dischetele ca pe Tora. Și le-ar fi trebuit atât timp cât a trecut de când a fost așternut pe hârtie Sefer Yetzirah. Totuși, ipoteza nu era de neglijat. Ei, dacă existau, ar fi urmărit o inspirație cabalistică, și dacă Belbo se convinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arate armele, se auziră țăcăniturile Încărcătoarelor, cortegiul se diviză În bătăioși, care acceptau lupta, și ceilalți, care-și considerau datoria Îndeplinită. M-am trezit fugind pe via Larga, cu o frică nebună să nu fiu ajuns de vreun corp contondent, mânuit de cine știe cine. Pe neașteptate, mă trezii alături de Belbo și de prietena lui. Alergau destul de repede, Însă fără panică. În colț cu via Rastrellii Belbo mă apucă de braț: „Pe-aici, tinere”, Îmi zise. Am Încercat să-l Întreb de ce, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pregătit cu marafeturile cele mai Înfricoșătoare căutând bucăți de lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o curea de flintă, Își făcuse un bici, strașnic dacă-l mânuiai cu hotărâre. Cel puțin, În orele acelea de amurg, ne simțeam cu toții niște eroi, eu mai mult decât toți. Era atâțarea de dinaintea atacului, aspră, dureroasă, splendidă - adio, frumoasa mea, adio, aspră și plăcută-i truda omului de arme, ne duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oamenii fără vârstă. Am ieșit, făcând numai câțiva pași afară din civilizația lui Carmen Miranda și m-am găsit Într-un loc Întunecos, unde câțiva băștinași fumau un tabac gros ca un cârnat, răsucit În formă de funii vechi marinărești. Mânuiai funiile acelea cu buricele degetelor, obțineai din ele niște foi late și transparente și le Înfășurai În niște cartonașe de pai uleios. Trebuiau reaprinse mereu, dar puteai pricepe astfel cum anume era tutunul atunci când l-a descoperit sir Walter Raleigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de acum un an monsieur Gros Îl acuza pe acel abate-ăsta că face cataplasme cu materie fecală, scuzați-mă, și abatele l-a condamnat la moarte, și după două săptămâni bietul monsieur Gros murea În chip misterios. Că acest Boutroux mânuiește substanțe otrăvitoare a stabilit și jury d’onor convocat de martiniștii din Lyon...” „Bazându-se pe niște calomnii...” zicea Bramanti. „Holà, dites done! Un proces de acest fel e Întotdeauna bazat pe indicii...” „Da, dar că monsieur Gros era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el în direct la OTV. Ce naiba voia poporul ăsta până la urmă? Râzând cu gura până la urechi, Cosmin luă de pe masa dintre pat și fotoliu goblenul pe care-l începuse în urmă cu două luni și-l abandonase. Număra punctele și mânuia acul cu repeziciune, de parcă ar fi făcut asta de o viață. Era un cadou de la Arthur care-l revoltase. Apoi, într-o noapte, când primise printr-un sms anonim, confirmând că prăjitura favorită a Adelinei era călăvia, de emoție, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strict material, eu nu aș fi avut cum să intervin. Da, da, îl îngână Dan, malițios. Mecanismul alegerii... Înțelegem! Exact! i-o taie Bursucul. Să nu mai pierdem vremea. Să pătrundem! Continuăm in situ, dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Atât de nemiloși, de cruzi și de puternici sunt! Vierme e, din nou, cu fața la fereastră: Măi, a mai venit o prăjină, o momâie creață, lângă Călăreți... Ăia o escortează. Merge încet, pe jos, are un cearceaf cenușiu pe ea și mânuiește o sculă, o baritai secera, cu lama lungă, lungă, plină de cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct, numele instrumentului. Moartea! gândește Fratele. Deci, s-a terminat... Nu. Nu este Moartea. Este Astaroth
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sex funcțional! se minunează și Dănuț. Halal! Io-te-te și la ăsta! fluieră surprins Șobolanul, printre dinți, coborând șișul. Ce mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească. Sticla pătrățoasă, goală, de tequila, mânuită de Avocat ca o măciucă, i se sfarmă-n țeastă! Pizdeluș se repede și el, lătrând surescitat, din ascunzătoarea unor navete de P.V.C. și înconjoară corpul bărbatului trăznit, căutându-și o poziție cât mai bună, ca să urineze. Poetul îl alungă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
misiuni. Recunoștea că avem o sarcină extrem de dificilă și mai ales primejdioasă. "Contez, zice, pe tactul, pe inteligența și energia dumneavoastră! Aveți manifestul cu reformele care satisfac doleanțele cele mai urgente. E o armă pacifică excelentă, pe care s-o mânuiți cu toată abilitatea. Unde însă persuasiunea nu va fi suficientă, unde veți întîmpina rezistență războinică, veți utiliza forța armată cu toată hotărârea și toată vigoarea. La violență veți răspunde prin violență, căci ordinea trebuie restabilită cu orice preț..." Așa a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avea o formă vagă de pușcă, cu o aparatură compactă pe crosă. Dallas îl luă pe al său și-l cântări în mâini. Nu era greu, ceea ce nu-i displăcut. Își dorea să aibă o armă ușoară și ușor de mânuit pentru a se apărea în orice moment de fiara aceea și de inimaginabilele ei forme de apărare. Era ceva irațional și primitiv în senzația pe care o avea ținând o armă în mână, dar în starea actuală era reconfortantă. ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Urzica - Urtica dioica. Vârfurile de tulpini fragede cu frunze. 12. Hrean sălbatic - Cochlearia armonicaRaphanue rusticans. Rădăcina. Jean Valnet în „ Tratamentul bolilor prin legume fructe și cereale” atrage atenția că uleiul volatil degajat de hrean, a produs îmbolnăvirea muncitorilor care îl mânuiesc: tuse, cefalee oboseala dureroasă a membrelor, iritații ale ochilor, până la orbire (J. Koch). 13. Pedicuță - Licopodium clavatum. Toată planta uscată. 14. Păpădia - Taraxacum officinale. Frunzele. 15. Asmățui, Hasmațuchi - Cerefolium sativum, Choerophyllum sativum. Tulpinile cu frunze.
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
parte din Imperiul Otoman), dar se poate vedea un calc în muzeul Louvre din Paris. Iată o traducere (unele cuvinte nu sunt foarte lizibile și traducerea nu este certă întotdeauna): Iată [?] săpătura și aceasta a fost istoria săpării. În timp ce minerii [?] mânuiau târnăcopul unul spre celălalt și în timp ce rămâneau numai trei cubiți [circa 1,35 m] de săpat, s-a auzit vocea celui care îl chema pe celălalt pentru că în stâncă rezonanța venea de la nord la sud. În ziua deschiderii, minerii au
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a păpușii mele. Pentru că totul e la fel. Dar în păpușarul meu există alt păpușar, care stă în țeasta lui și seamănă perfect cu mine, iar în el altul și mai mic și tot așa, la nesfârșit. Iar păpușa mea mânuiește o altă păpușă, mult mai mare, în a cărei țeastă trăiește, și care mânuiește și ea altă păpușă, și tot astfel la nesfârșit. Lumea lor e la fel ca lumea noastră. Eu însumi nu știu care din acest șir sânt În momentul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păpușar, care stă în țeasta lui și seamănă perfect cu mine, iar în el altul și mai mic și tot așa, la nesfârșit. Iar păpușa mea mânuiește o altă păpușă, mult mai mare, în a cărei țeastă trăiește, și care mânuiește și ea altă păpușă, și tot astfel la nesfârșit. Lumea lor e la fel ca lumea noastră. Eu însumi nu știu care din acest șir sânt În momentul în care vă povestesc acest lucru, un șir nesfârșit de păpuși și păpușari vorbesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a arlechinilor. Își fardă pleoapele cu acel roz deschis abia o părere, și își rimelă pentru contrast genele, din fericire neobișnuit de lungi pentru un bărbat. Se privi în oglindă. Nu era rău. Își rujă buzele, destul de pale și ele, mânuind tubulețul Dior cu dexteritate, și apoi își frecă buzele una de alta până ce rujul, pasta aceea parfumată și cu gust ușor spirtos, se întinse uniform, încercase să corecteze cu ocazia asta expresia amară a gurii lui. Dar amăreala asta rămânea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate albe, mânuind totuși instrumentele diavolului, în măsura în care provoacă panică și durere. N-am crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
speciale, așa încît te puteai crede la bordul unei nave spațiale. Cei doi omuleți, după ce puseră în funcțiune sintetizatorul, încercară să intre cumva în dialog cu celebrul muzician. Surprinderea și ușurarea lor au fost mari când au văzut că arhitectul mânuiește aparatura electronică, apasă butoane, reglează frecvențe ca și cum s-ar fi ocupat toată viața numai de astfel de lucruri. De la primele atingeri de clape izbucniră în văzduh, cu o puritate și o bogăție a sunetului izbitoare după soundul primitiv al orgii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apropiindu-se de cămin. Valerian, cel dintâi care își scosese paltonul, încercase chiar un început de poem. - Un dulap, doar atît! șoptise. Un vechi, bătrân și obosit sau, poate, înțelept? - dulap..." Ieronim îl sfărâmase cu mare pricepere, în chip savant, mânuind aproape cu dragoste toporișca, blând, abil, concentrat. Când începuse să se înfierbînte căminul, Maria da Mana își întinse mâinile cât putu mai aproape de flăcări, frecîndu-le, mîngîindu-le. - Eu știu la ce vă gândiți, vorbi ea deodată, fără să întoarcă capul. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce și cum... El trage cu pușca în tine și gata! Acolo îi care pe care. Nu tragi tu, trage el! Câștigă cel mai isteț și mai iute de mână. Eu am norocul să fiu ochitorul grupei și știu să mânuiesc și pușca mitralieră și pușca pe care o poartă orice soldat”. Gândurile lui Toaibă s-au oprit, aici fiindcă colonelul a început să vorbească din nou: Ostași! Era pentru prima oară când li se adresa așa. Ostași! Sunteți instruiți într-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în chestiunile puterii temporale. În multe cazuri, cetățenii au devenit principi peste aceste orașe. Astfel, Italia a ajuns aproape în întregime în mâinile Bisericii și ale câtorva republici, dar, întrucât nici preoții aceia și nici cetățenii nu erau obișnuiți să mânuiască armele, ei au început să angajeze străini în solda lor. Cel dintâi care a făcut faima acestui fel de armate a fost Alberigo de Conio, din Romagna. Din școala lui au coborât, între alții, Braccio și Sforza, care au fost
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
au căzut eroic în crunta înfruntare. Mai întâi Oliver, apoi Roland. Legenda merge mai departe, însă. Ea spune că, înainte de a-și da sufletul, viteazul erou, Roland, a vrut să-și rupă sabia, pentru ca nimeni să nu o mai poată mânui. în acea epocă de început de Ev Mediu, în „care se poate fixa alcătuirea Cântecului lui Roland, se înșiră atâtea alte „cântări” de același fel, care, în secolul al XII-lea încă și al XIII-lea, se întind până în momentul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
sau o răstignire parfumată cu opiul a douăzeci de mii de maci. Închipuiți-vă un carusel pus În mișcare de mușchii pelvieni ai morții!!!...” Dansînd pe scara lui Iacob, comițînd adulter cu Sfîntul Duh, Îmi voi smulge inima ― această mașinărie mînuită de un clovn ― și-o voi plimba deasupra rezervației sintaxei. Alunecam pe treptele scării ca și cum aș fi pășit pe sîngele unui carnaval. Nădușeam cu var mormîntul de parcă o femeie În brațe aș fi strîns. Și toți vecinii mă strigau Magdalina
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]