1,078 matches
-
În patru labe. - Băieți! Măi băieți! Cum spuneam: măi băieți, ce mai faceți, ai voștri cum o mai duc? Am sau n-am dreptate? Dobitocul! Îmi vine să-i sar În gât, sunt prea drogat, cred că reușesc doar să mârâi. De data asta am Întrecut măsura, am tras prea mult. Poate vine Leac cu o idee. Mă Întorc spre el, Îl văd scăldat ca un arhanghel În lumina veiozei, privind peste capul meu, chiar și peste capul lui Pârvu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
apa Începuse să vâjâie, izbind pereții trecătorii cu nori furioși de spumă. Vuia tot mai tare, așa că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu să se ridice Într-un cot. Iarăși Îi curgea sânge din pășitorul care i se umflase precum un șobolan mort de multă vreme. - Blănurile, ne strigă el deodată, arătând cu mâna spre mal. Să ne acoperim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mea În puterea nopții, iar unul din ei mai fricos, a bătut În retragere spunînd: — Văleu! Mi-e rău! Nu mă simt bine! Stați o clipă! Duceți-vă și faceți treaba singuri! Vreau să beau o cafea! Iar ceilalți au mîrÎit violent: — Hai, hai! Ești un tîmpit și-un laș! Te omor dacă nu vii! Și-au plecat pășind ușor În noapte În timp ce urletele smintite ale bețivei se auzeau slab de la capătul străzii și apoi au Încetat. Gazda ta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În ziua alegerilor și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și să-i repeadă cu o grosolănie impertinentă și gratuită pe cei lipsiți de putere și de privilegii, pe cei care nu poartă semnul distinctiv al norocului și succesului care să-i Înalțe În ochii lui. Neîndoielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prostii! rosti tînărul. Exact cum Îl spuneam unui tip zilele... — Asigurări! spuse evreul. Ce rost are să-ți pleci urechea la prostiile ălora, că doar n-ai să trăiești o veșnicie! Să strîngi bani pentru zile negre, pentru numele lui Dumnezeu! mîrÎi el. Să pui bani deoparte pentru bătrînețe... pentru bătrînețe, pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-ai să trăiești o veșnicie! Să strîngi bani pentru zile negre, pentru numele lui Dumnezeu! mîrÎi el. Să pui bani deoparte pentru bătrînețe... pentru bătrînețe, pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul! mîrÎi el. De ce dracu’ să las ceva copiilor mei, pentru numele lui Dumnezeu? mîrÎi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul! mîrÎi el. De ce dracu’ să las ceva copiilor mei, pentru numele lui Dumnezeu? mîrÎi el, ca și cum În momentul acela apăsau pe umerii lui poverile Întregii societăți organizate și nevoile a cincisprezece copii. Nu, domnule! spuse el. Copiii mei să-și poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul! mîrÎi el. De ce dracu’ să las ceva copiilor mei, pentru numele lui Dumnezeu? mîrÎi el, ca și cum În momentul acela apăsau pe umerii lui poverile Întregii societăți organizate și nevoile a cincisprezece copii. Nu, domnule! spuse el. Copiii mei să-și poarte singuri de grijă, așa cum am făcut și eu! spuse el. Pentru mine n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei! Nu vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători micșorați, ca de șarpe, și se apropie de ei cu amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Hai, ștergeți-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te trăsnesc! Cel care răspundea cu numele de Bull se Întoarse și-l privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pînă nu te trăsnesc! Cel care răspundea cu numele de Bull se Întoarse și-l privi În tăcere pe vagabondul cel scund. — Ia ascultă, Mug! spuse calm după o clipă. Lasă băiatu-n pace! Rămîne cu noi, ai priceput? — Zăău! mîrÎi celălalt morocănos. Da’ ce facem aici?! Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă! bombăni cel scund. Eu, unul, n-am de gînd să m-apuc de legănat copii tîmpiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
înțeleagă mesajul. Acum în privința ciocoilor și mai ales al regilor, în mintea bravului dobitoc român, apele s-au mai ales și deși așa cam în pâclă, a început să distingă un colț de adevăr, ceea ce îl face uneori să mai mârâie câinește, într-un dinte. Dar face asta doar în fața oglinzii din baie, după ce zăvorăște bine ușile, ca nu cumva să-l vadă cineva că mârâie în mod cu totul și cu totul proletar, într-o țară de amărășteni, ce se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pâclă, a început să distingă un colț de adevăr, ceea ce îl face uneori să mai mârâie câinește, într-un dinte. Dar face asta doar în fața oglinzii din baie, după ce zăvorăște bine ușile, ca nu cumva să-l vadă cineva că mârâie în mod cu totul și cu totul proletar, într-o țară de amărășteni, ce se declară cică anticomuniști convinși, fără să caute măcar pe Google, cu ce se mănâncă respectiva tocană. Însă, dacă ciocoii sau regii, au căzut în dizgrația
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
s-au inventat altele noi, nici o reacție de leac nu a apărut din vreo direcție a actualilor cotcodaci, care numai când consideră ei devin „indignați". Când a făcut Băsescu o reporteriță „țigancă-mpuțită", nici măcar unul dintre „intelectualii" lui nu a mârâit nimic! Când a tras ghiolbanul, precum Gore din Chitila, un dos de labă-n fața unui copil, iar scandalul a devenit public, mai ceva decât Casa Poporului, nici unul dintre „marii gânditori" băsiști nu a cârâit oripilat, doar la ideea că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
colesterol. Vreau să fug cât mai repede, să mă culc pe o bancă în parc. Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la masăăă! Porc topit, ghiveci, cafea, coniac, mahorcă. De sub calorifer, Gilbert Becaud mârâie din toți bojocii, nervos că fusese sculat cu noaptea-n cap. Chilot stă lângă farfuria mea, mă privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G de tipar. Plec cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul. Erau două mesaje, unul de la doctorul Iolescu, celălalt de la Cristina, sora mai mare a lui Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Joyce. Trăgea apa des și ținea nările strânse, spre deosebire de Rimbaud care era...era un geniu. Cam la o jumătate de oră îl strigă nevastă-sa: găsise și ea toaleta. Se descocoță: nu mai avea nici un farmec. Se pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
închide capacul de la sicriu, Ulrich fu coborât prin mulțimea vecinilor curioși: pumnul ridicat, gura deschisă. Înșirați pe două straturi, priveau cu frică ușurare și speranță dl. Vulpe, dl. Cățelu, dl. Chitic. La ieșirea Cristinei, toți începură să clatine din cap mârâind înfundat. Omul revoltat, cu alaiul său format din mine și soră-mea, o luă pe bulevardul principal, trecu de chioșcul de ziare unde venea să dezbată, trecu de alimentara Dârzenia, unde îl cunoșteau toate vânzătoarele și îi țineau pâine caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de-a face cu toată povestea asta. — Aș merge dar, știi, mi-e foarte frică. — O s-o iau eu Înainte cu Kongoni după ce intrăm În ierburi. Tu stai În spatele meu și puțin Într-o parte. Probabil c-o să-l auzim mârâind. Dacă-l vedem, tragem amândoi. Nu-ți face griji, te acopăr eu. De fapt, știi ce, poate că ar fi chiar mai bine să nu vii deloc. Cred că ar fi mai bine. De ce nu te duci să stai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atât de curajos încât reușise să-i scape lui Nero. Călătoria lui Valerius era una solitară. Se înfășură mai bine în paenula și în pătura de blană. Se gândi că nimeni nu se putea apropia de el fără ca Lurr să mârâie. Doar spiritele... Își alungă din minte visul și cuvintele acelea. Asculta freamătul misterios al pădurii, fâlfâitul aripilor, zgomotul făcut de zăpada ce cădea de pe crengi, glasurile păsărilor răsunând printre copacii din apropierea peșterii - o chemare îndepărtată, pe care o recunoscu: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de lumină de fiecare dată când un străin se aventura în acele ținuturi. Valerius se sprijini cu spatele de trunchiul unui stejar. Lurr era lângă el. Apăsă cu putere capul câinelui, într-o poruncă mută: să rămână nemișcat, să nu mârâie. Lurr se supuse. Al doilea urlet, apoi al treilea, mai slab, poate mai îndepărtat. Din cauza spaimei, Valerius nu putea să-și dea seama la ce distanță se auzea cântecul acela lugubru, dacă se apropia ori se îndepărta. Își făcu rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
câțiva pași, fără să bage de seamă zăpada care i se topea pe brațe și pe coapsele goale. În spatele lui, răsăriți parcă din pământ, veneau ceilalți războinici. Încălțările lor de blană lăsau urme mari pe zăpadă. Lurr își dezveli dinții, mârâind, dar se liniști repede, la atingerea mâinii lui Valerius. Războinicul râse, arătându-le celorlalți animalul acela care semăna cu un lup, dar care era mai supus decât oricare alt câine. — Tarosh? Valerius reuși să se ridice în picioare. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vacilor în fundul grajdului și plânsul cucuvelelor afară. În locul acela era ceva care-l neliniștea. Nu îndrăzni să se miște, având tot mai clar senzația unei primejdii. Mai era cineva cu el în grajd, știa cu siguranță. Și totuși, câinele nu mârâise. Valerius întredeschise ochii. Era întuneric; razele lunii pătrundeau printr-o crăpătură a ușii, răsfrângându-se pe pietrele de jos. „Nu-l omorî.“ Din nou cuvintele acelea - poate erau o frântură de vis, dar poate că fuseseră rostite în șoaptă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]