1,063 matches
-
motivare absolută: forma sonoră "evocă unele trăsături ale conținutului denumit" (DSL, 2005: 330). Interjecțiile: sst! deh! ca și onomatopeele: hodoronc-tronc! tronca-tronca! reproduc sunete, zgomote în mod sponatan. Există cuvinte cu simbolism fonetic ce reproduc de asemenea, zgomote sponatane: cotcodăceală, a mârâi, a hârâi etc. b) Motivarea relativă este deosebit de complexă și nu se realizează la nivelul formelor fonetice. Literatura de specialitate are în vedere și alte tipuri de motivare: a) Motivarea internă este de natură diacronică (lat. indurare avea formă interna-
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
America Latină. Din punctul nostru de vedere e extrem de interesant. E vorba de dimensiuni complet diferite. Se spune că Haller și Ziegler vin la congres cu o tehnică revoluționară. Strict secret, a transpirat totuși că e vorba de laser. B.-A. mârâie deja că trebuie să meargă la două congrese, pe când eu scap cu unul singur. 18 noiembrie "Clubul de Vânătoare al Majestății Sale Regele vă invită". Acum chiar că au să ia foc acolo sus la minister. E clar că le-
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Da, ăsta este! dar bucuria mea pălește și ea în fața disperării băiatului. E departe? Dac-ai fi intrat direct din Italia, poate că ar fi fost mai aproape. Nu merită să traversezi Elveția ca să te întorci cam de unde ai plecat, mîrîie nenorocitul, copleșit de fapta sa bună. Nu face nimic. Lasă scaunul pe spate și încearcă să dormi. Mă descurc eu. Mi s-a mai întîmplat să adorm în momente dificile, dar asta doar cînd era implicată propria mea persoană. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
hotelului și mă arunc în el cu entuziasmul copilului căruia i se oferă în sfîrșit jucăria mult visată. Pornim la drum pe șoseaua asfaltată, tăiată vîrtos printre cactuși, nisip și chiparoși. Lunecăm în tăcere, ore întregi, în amiaza fierbinte, motorul mîrîie monoton, egal, adormitor. Aproape de o curbă neașteptată, zărim atîrnat de un chiparos... un afiș: desen primitiv, cu aspect de pictură rupestră. Atrage atenția tuturor celor ce trec pe șosea, în universala limbă a liniilor figurative, că ceva mai încolo, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acordată și argumentelor pe care se întemeiază ele. Dar a crede că chiar va avea loc o răsturnare de perspectivă în relația lor denotă o slabă cunoaștere a istoriei și a psihologiei celor două popoare. Iar dacă Gordon Brown a mârâit ceva împotriva Statelor Unite pe când era doar ministru de Finanțe, iar unii apropiați ai lui au "vorbit contra" zilele trecute, acestea sunt doar ad usum populi, să vadă, adică, alegătorii englezi că noua echipă are mușchi. Mult mai sincere sunt declarațiile
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Nici intervenția altora, oricât de puternici ar fi ei, ca SUA, UE, OSCE sau ONU, nu a avut și nu poate avea succes. Încercările timide ale Moldovei de a cânta pe melodia europeană au înverșunat Moscova. Voronin a îndrăznit să mârâie, din poziția în genunchi acum vreo doi-trei ani, iar Moscova a suprimat, imediat, tot importul de produse moldovenești, ceea ce a dus țara în pragul falimentului. Și, dintr-o dată, pare a bate un vânt nou, dar rece, de origine siberiană. Rusia
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
fost prezenți oameni - eroi acceptând sacrificiul total În numele credinței lor și Împotriva obedientei sub tirania violență și prelungită. Rezistență anticomunista continuă și astăzi să denunțe viciile scursurilor epigonice constructurate cu mutanții născuți dintr-o femelă expirata. Mască mortuara a strigoiului mârâie. Uneori musca, dar mandibulă atrofiata nu mai poate sfâșia. Fiara mai clatină inerțial sexul de manipulare a ignorantei politice, pansat la prostată fără prihana cu averse de festivism gregar, retorica ipocrita, comisoane pentru excitat nudul de la brâu spre impotenta, vodca
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o vară grea?! (ravagiile securitistice n. red.) O să-mi spui tu într-o zi. Mie nu mi-e teamă de scrisori. Numai de imbecili mi-e teamă. Dar ce nu se poate depăși prin dispreț?! Am plecat de la școala unde mîrîia acel filistin directoraș. Sînt la școala din centru, profesor de... sport. E O.K. Timp liber, mișcare! Plus că pot pleca oricînd, puștii nerămînînd cu materia în urmă... Inspectoarea generală de pe județ, cu care nu vorbisem niciodată, pe care nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de aur și o sticluță de otravă. Omul a venit speriat la mine și mi-a mărturisit totul, astfel că am putut pune mâna pe otrăvitor. Sub tortură a mărturisit cine l-a trimis. — Frumoasă ocupație pentru un stareț cuvios, mârâi Hildebrand. — și asta nu-i tot. Am mai aflat și altele. Bătrânul duce din Geneva a murit, și moștenitor este fiul lui nevârstnic, Amadeus, al cărui mentor a fost multă vreme starețul Otto. Tânărul pare a fi zvăpăiat și descreierat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
păianjen atârnând peste schelete de plastic și lilieci-vampiri uriași legănându-se prinși de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la oricine se apropia. Prin difuzoare fixate în exterior se auzea zornăit de lanțuri, ca de altfel și gemete și râsete foarte autentice ale celor morți. Stafii din hârtie albă creponată unduiau prin copaci, iar dovlecii complicat sculptați și viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă izbească de zid. Bătea atât de puternic încât un automat de lângă mine fu trântit la pământ. Când am privit în sus, printre pleoape, am zărit brațele ceasului din turn zbătându-se ca niște pendule. Efectiv puteai auzi vântul mârâind. (Am închis ochii și m-am strâns în brațe, protejându-mă, și în aceeași clipă m-am întrebat fără să gândesc: Ce e și vântul? Și la fel de instantaneu, ceva răspunse: strigătul morților.) Și pe moment am decis să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mai târziu, scriitorul mi-a reamintit ce declarasem. El avea transcrisurile. - Toți dormeam și...un zgomot l-a trezit pe fiul meu...era...nu știu ce era...probabil avea puțin peste o jumătate de metru...avea o claie de păr blond și...mârâia la noi - de fapt, nu, scotea un fel de sâsâit...și ne-a urmărit peste tot...ne-a urmărit în toată casa...a rupt uși...vroia ceva... Cineva a observat că îmi pierdusem suflul. În acel moment unul dintre ofițeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în latină, apoi ochii au început să-i sângereze și capul să i se despice. Reacția mea la șocul produs a fost să murmur: - Hei, am avut un audit de la fisc. Am trecut prin chestii mai groaznice. Ce tip dur, mârâi scriitorul. Atât de cool. Miller n-a înțeles că asta a fost o reacție normală. A urmat o tăcere de piatră, Miller fixându-mă rece. - Glumesc, am șoptit. O glumă proastă. Eram.. - Incidentul acela, domnule Ellis, mi-a provocat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
seamă. Capul lui zvâcni brusc în sus. Cum câinele bloca ușa de la intrare și cum nu vroiam să trec peste el, am dat înapoi spre scări. Mă deplasam deliberat. Pretindeam că sunt invizibil. Scâncetul lui Victor se metamorfoză brusc în mârâit. M-am oprit, sperând că asta îl va calma pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur și simplu din gura lui într-un jet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pare să se stabilizeze. Recunosc o bucătărie umilă, în care un bărbat în maiou, hirsut și cu părul vâlvoi, o roagă, în rusește, pe maică-sa să spună ceva. Femeia se lasă cu greu înduplecată și deschide gura pentru a mârâi ceva nedeslușit. E prea sibilinic mesajul. Acum bag de seamă că zgomotul televizorului este bruiat de alte sunete: pătratul de cer de deasupra noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
completat ea, arătînd spre radioul care era singura sursă de lumină din cameră. Fața i s-a schimonosit Într-o expresie de furie de maimuță cînd a Început să vorbească despre bărbații care o acostau pe stradă. - Porci ordinari! a mîrÎit. Văd cînd o femeie nu umblă după agațamente. Într-o vreme dădeam ture cu boxuri pe sub mănuși și-așteptam să se ia vreun țărănoi din ăla de mine. Într-o zi Herman mi-a zis despre un kil de iarbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
2. Mai tot timpul lumânările stinse, o maică citea cazaniile, mormăind atât de încet, încât nu înțelegeam nimic; [aproape toate călugărițele, cu starița în cap, mo țăiau în strane. Din când în când numai, se deșteptau auzind un zgomot și mârâiau; „Asta are potcoave la picioare, nu pantofi. Umblă mai ușor!“ sau „Curge lumânarea, îndreptează mucul! 25 lei kilo“. Popa Cristea era beat; când toca de biserică, s-a dus la arhondărie de a băut cu soldații. Totuși era un tablou
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
regulat 2 lei bacșiș de plimbare. Erau foarte descurajați, îi strângea din nou pentru front, chiar subofițerul spunea cu mânie că nu mai poate, fusese 23 de luni în lupte, 6 luni în concediu și acum îl rechemau. Începuseră să mârâie. Ba trei zile am beneficiat de această zăpăceală, ne-au trimis singure la plimbare și noi am profitat, neavând nici o răspundere, ordinul de escortă fusese transmis telefonic gărzii, nu nouă, în scris. Nu ținu bucuria mult, sosi colonelul Pepi, care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori cu desăvârșire incult, ori de o incomprehensibilitate fioroasă, de un fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la orice presupusă atingere a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri subit". Și Dan Mănucă își continuă comentariul ironic: "De unde se vede că "jugul lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în podul palmei, o răsucește, o îndoaie, o aruncă și iarăși o prinde. Pentru o clipă, Marele Prozator părea fascinat, dus. Nu puteai ști precis care era ocupațiunea sa mintală. Dar, după această perioadă de reflecție, începe să mustăcească, să mârâie și să cârtească. Deocamdată numai onomatopeic. Dar sugestiv. Expresiv. Și când ceilalți erau mai nedumeriți, neștiind cu ce i-au greșit, izbucnește: „Mă, ai dracu’! Orice ar face ăștia doi, doar să nu muncească!“. Acum R.T. trebuie să predea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
regiune, superiorul tovarășului Cameniță, care tocmai se întorsese de la Moscova și fusese numit secretar cu organizatoricul, adică numărul doi. Gârmoci, slab de înger cum era, a început să tremure, îi clănțăneau dinții de frică. Bă, ce frig e aici, a mârâit el față de subaltern, voind să-și ascundă adevăratul motiv al dârdâielii. Imediat a ordonat cu glas răstit și mormăit în același timp: Bă, convoacă-l imediat la mine pe tovarășul Fanache. Să trăiți, am înțeles, a strigat subalternul, era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se păreau lucruri firești. Înfuleca înfometat, o foame de lup, bea însetat, parcă avea o butie goală ascunsă în pântecul său din ce în ce mai mare. Aproape nu vorbea în timpul acestor mese: râgâia în voie, nu se simțea de nimic amenințat pe pământ, mârâia din timp în timp câte ceva, uneori trăgea câte o înjurătură nu se știe la adresa cui. De fiecare dată lăutarii stăteau pregătiți undeva în apropiere și de fiecare dată tovarășul Cameniță îi chema: se uita încruntat pe sub sprâncenele stufoase la Novăceanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rău că totul se termină așa, deodată. Câteva minute numai a durat și îngerul s-a topit întreg ca și cum nu ar fi existat. -V-am spus eu că a fost mâna americanilor! a exclamat Fanache. -Taci, bă, dracului din gură! a mârâit la el tovarășul Cameniță, care revenise la starea lui cea de toate zilele: dur și inflexibil. -Bă, să nu vorbiți despre chestia asta! a ordonat el mai apoi, pășind spre mașină. Se suise deja pe bancheta din spate când și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de venetici. Politică fără pedigri Maidanezii din parc au nume de politicieni, iar haitele nume de partide. Nu e ceva oficial. Cine nu-i pensionar și nu joacă șah nu înțelege de ce domnul Spirescu îi spune unui câine corcit, care mârâie preventiv când simte că se apropie câte o femeie cu oase: „Așa, Băsescu, tată, șo pe toți!“. Povestea a pornit de la șah. Domnul Gabor tocmai îi hărțuia o regină cu un amărât de pion, când domnul Spirescu s-a enervat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dorian, șeful unei mari întreprinderi de transport, pe care mi l-a prezentat politicos domnul Philippe. G., burghezul meu amic genevez. După ce i-am spus că în curând voi fi fericitul posesor al unei diplome de doctor, m-a întrebat mârâind ca un câine căruia i se ia osul de sub nas: "Și la ce îți folosește?". Chiar așa, la ce îmi folosește? Pentru a fi confortabil cu mine însumi, îmi venea să-i spun... Pasaj adăugat ulterior: replica aceasta de banc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]