4,285 matches
-
ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea.Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... XVIII. ION IANCU-VALE - PRIVIND LA FOTOGRAFIA LUI EMIL CIORAN, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012. Stau deseori și mă uit îndelung, pierdut, la fotografia alb-negru a marelui și
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
și patima din minte Căci de acolo se nasc fluturii din mine... Îmi cântă visul de-a fi împreună Oricâte piedici ar mai exista-ntre noi Pecete de sărut îmi dă arvună Și copleșită strâng doar umerii mei goi... Îmi macină trupul cu voluptatea nopții Îmi smulge iar câte-un oftat, Mă deapănă în lungile emoții Spunându-mi mai apoi că a ...uitat... Fierbinte sunt, cu trup și suflet și gândire... Caut răcoarea unui vis neînceput. Păstrează-mă în amintire... Voi
FIERBINTE... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366072_a_367401]
-
întâlnit cu Părintele Elisei, și cum aveam o problemă duhovnicească care mă frământa de ceva timp, am spus că e momentul să-i iau un interviu Părintelui, pe această temă. Zis și făcut. Reporterul: Părinte Elisei, de ceva vreme mă macină lăuntric niște gânduri legate de porunca Mântuitorului Iisus Hristos: “Iubiți pe vrășmașii voștri”. Oare ce ar trebui să înțelegem noi, creștinii ortodocși prin iubirea de vrășmași? Părintele: Ați auzit că s-a spus celor de demult: “Să iubești pe aproapele
PĂRINTE, CE ÎNSEAMNĂ IUBIREA DE VRĂJMAŞI? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365298_a_366627]
-
spuse la adresa comandantului grupei a treia, stăruindu-i în minte o singură întrebare ce nu o putea rosti, încercând să o exprime prin priviri ori de câte ori i se ivea ocazia: „ai înviat labagiule ?! Nu prea înviase. Starea de șoc l-a măcinat mult mai mult decăt pe cel care se simte în largul lui zburdând pe terenul de instrucție, executându-i comenzile idioate. - Robert, f...-l tu în continuare că eu am obosit ! - Bine. Preia tu comanda plutonului și mă ocup eu
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
Nu mă mai mir când în mine rodește fructul smochinului amărui, dulceața gurii tale înseamnă atingerea iluziei, crepusculul serii... Numai atunci urzește bucurii de ți se topește auzul, trupul înflorind salcâm și tei de nu se mai găsește în el, macină timpul pe lespezi pe unde apa n-a trecut. Întârziind la tine caut adăpost, îmi așezi capul pe genunchi și aud norocul cum vine. Cu miros de micsandre, un iezer fierbine mă scaldă în rodiri pământești. Referință Bibliografică: Cu miros
CU MIROS DE MICSANDRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365335_a_366664]
-
rob, pentru ca omenirea să fie reabilitată și absolvită de păcatul neascultării protopărinților noștri. Structurată în cele trei cărți: „Pâine pentru suflet - Sfaturi creștine”; „Reflecții creștine. Gândește-te la sufletul tău”; și „Modelul sfinților” - și presărate precum câmpul cu grâu cu macii poemele creștine, atât de înmiresmate, lucrarea părintelui Radu Botiș se vrea o reală povățuire, dar totodată și un semnal de alarmă atât pentru copilul care începe să cunoască rolul și rostul pe care îl reprezintă viața împlinită cu fapte bune
ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365339_a_366668]
-
cei de la Europa Liberă și cei de la Vocea Americii ori le este rușine să-l pomenească. În încercarea de a aduce acuze învățătorul simte mustrări de conștință. Prichindeilor, deveniți elevi, ar fi trebuit să le vorbească despre eroismul acestora, eroism măcinat de îndelunga așteptare și mai apoi de trădări. Ar fi trebuit să le spună că trădătorii au fost încununați ca eroi iar eroii au fost blamați ca trădători și condamnați. Nu le-a putut spune. Ceva, ceva vor afla și
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine să mai întreb? Ce curaj pe ea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine să mai întreb? Ce curaj pe ea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
fapt nu există. A murit, și încet-încet, va muri și in tine.” Sunt cuvinte care se ”înșurubează” adânc în gând și inimă provocând răni, pe care nici timpul nu le va putea închide și vindeca... Totuși, dorul de Casă mă macină și mă îndeamnă să cred că tot ce am citit mai sus nu este altceva decât... un vis urât, un coșmar și atunci când mă voi trezi, el va dispare. Orice pădure are uscăturile ei... Oamenii buni, cinstiți și prietenoși sunt
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
în stradă, sunt câini și oameni sunt Trăind în cârdășie... un fel de legământ Al unei lumi, de care, se pare c-am uitat, Trezindu-ne subit când colțu-i ne-a mușcat. E locul unde viața în crudu-i adevăr Ne macină-n tăcere... vestitul fir de păr Îl despicam din nou la fel ca-n alte dați. Tributul a fost dat... dar oare câte plăti Mai trebuie plătite pentru trezirea noastră ? O zi, sau poate două, mai punem apă-n glastra
OAMENI ŞI CÂINI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365049_a_366378]
-
le mai explică încă odată elevilor, cu răbdare, diagrama fier-carbon. * * * Oricât de mare nevoie am avea, limpezirile nu se petrec în momentele de cumpănă; vin abia mai târziu și nu rareori sunt dureroase iar durerea ne poate înrăi, ne poate măcina sau ne poate înnobila sufletele. Ne înrăim atunci când ne urlăm durerea, ne lăsăm măcinați când ne individualizăm durerea, când nu mai credem în nimic altceva, când ne-o ascundem de teamă că durerea noastră va fi izvor de bucurie pentru
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
foc, Murăturile sunt gata, varză nu-i în poloboc. A nins parcă pe toți anii și mălaiul s-a gătat; Ger a fost de urlau câinii, vinu-n beci a înghețat. A crăpat și roata morii, n-am mai dus la măcinat, Vaca rage colo-n șură, de Crăciun a lepădat. Ni s-a isprăvit slănina, a fost porcul rebegit, Dacă tot suntem în UE, i-a cam ars de pribegit. Nici găini nu se mai ouă, știu acum de marketing; Să
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
inspirației inițiale. Lupta redutabilă împotriva duratei și repetiția mortificatoare sunt încercările la care ființa umană își dovedește cel mai mult vulnerabilitatea. Prozaicul vieții o fac să coboare în infernul plictiselii” . Rutina de zi cu zi, neputințele celuilalt și orgoliul propriu macină treptat temelia căsniciei și duc la secătuirea iubirii. Chiar și atunci când cei doi se încred în armonia lor - intelectuală sau fizică - pot constata că după un timp relația dintre ei „va îmbătrâni, se va scleroza și va muri odată cu módele
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
viață trebuie să faci fapte bune și că este un păcat de moarte să iei viața semenilor? Ce fel de educație ai primit de la părinții tăi? Un om nu poate trăi toată viața ca un prizonier al urii care îl macină. Trebuia să ceri ajutor. Din ură nu răsare niciodată iubire. Râsul care a izbucnit din pieptul lui a răsunat sinistru în încăpere și mi-a deranjat auzul, încât am vrut să mă scol de pe scaun și să plec, dar el
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364782_a_366111]
-
simț ascuns, în roșu-mi sânge lăcrimat, prin glasul omului, ce m-a strigat. Deși nu l-am atenționat, că nu îl pot auzi. Repetă tulburat, prin agitația atracției cerului că sunt o vinovată. Pe-un pește, acel moment îl macină. A sa apă îl îneacă. De-a dreptul! În cochilia minții. În rațiunea morții. În legănuțul lui. În necunoașterea răului. I se usucă ochii, Și îl dezumanizează Și îi insuflă un martiriu. Se simte abandonat de frigul sentimentului. Opac, se
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
coajă de portocală, Mi-e greu să rup o bucățică, Chiar dacă foamea mă răscoală. Învins totuși de imensa foame, Întind mâna să rup, îndrăznesc, Îmi vin în minte ale lanului coame, Unduind peste câmpul strămoșesc. Gura rupe cu dinții, hămesită, Macină, tocând ca o batoză, Bucata de pâine, de apărare lipsită, Cu o coajă neobișnuit de roză. Atunci îmi vine în minte, Cât de grei erau snopii cu spice, Și cum ne grăbeam cu secerișul, Ca bobul bucălat să nu pice
BUCATA MEA DE PÂINE ( POEZIE TRADUSA IN LIMBA TURCA ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366348_a_367677]
-
sub presiunea istorică a demnității și bunului simț. Firește, dacă românii vor refuza pe viitor să fie transformați în cobai... Vasăzică, nu numai că actuala societate românească este extrem de bolnavă în plan moral-spiritual (adevărata cauză a profundelor crize care o macină), dar este bine cunoscut faptul că pe aceste meleaguri, potrivit dictonului „Cine nu-i cu noi, este împotriva noastră, și atunci trebuie neutralizat”, niciun om credincios și cinstit nu face mulți purici în făcătura numită politrucianismul postdecembrist! ----------------------------- George PETROVAI 21
POLITCA-I O NENERNICIE PENTRU TOT OMUL DE OMENIE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366383_a_367712]
-
cu florile iubirii sale nemărginite, le va prețui precum un giuvaer scump. Iar dacă cumva teama te cuprinde, ea este acolo, este luceafărul din noapte care te privește, ca să-ți dea curaj și să caute răspunsuri la întrebările care te macină. Împletitura șoaptelor ei vor șterge cu blândețea lor zbuciumul ființei tale. Căci mama va ști mereu să pună virgula acolo unde tu blochezi și închizi poate capitole. Ea naște speranța din abisuri închise sub pleoapele tale și-ți redeschide filele
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
sau spre lumina / ce se cerne / din aura sfinților“ ori construind din „hârtia cuvintelor“ păsări cu „aripi firave“, „căprioare /cu ochi verzui de căprui sau albaștri“și alte minunății izvorâte din sufletul său „mereu călător“, mereu însetat de-atâta așteptare. Măcinat de doruri și iubiri ce s-au „pierdut / în aspra încleștare de răstimpuri“, de „cumplitul dor nemângâiat“ și de lupta perpetuă cu timpul care-i dă, oră de oră, „vestirea lui vicleană“, încearcă, „trudit“, să afle misterul „clipelor ce pleacă
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
mult fățărnicia și minciuna. Cartea, într-o prezentare inteligibilă, împărtășește celor din jur, pe lângă starea de furibundă căutare - întru împlinirea viselor (oricât de îndrăznețe ar fi ele) - și o stare de revoltă, prin care sunt penalizate de fapt „bolile” care macină societatea contemporană, dintre care cea mai grea este ascensiunea nonvalorii, în detrimentul talentului nativ (dar, lipsit de oportunități de afirmare). Prin „Rățușca Thyca”, Ecaterina Cîmpean lansează o nouă provocare, un îndemn la reculegere adresat speței umane - în genere, pentru a putea
„MORALA UNEI VIEŢI TRĂITE ÎN LUMINA ADEVĂRULUI ŞI A RESPECTULUI FAŢĂ DE OAMENI” SAU „RĂŢUŞCA THYCA” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366696_a_368025]
-
zi fără a o spune unei alte ființe omenești îl chinuia fără-ncetare. Nu știa cum să iasă din această prăpastie neagră a disperării și asta îi dădea fiori de moarte. Singurătatea și faptul că era neînțeles de ceilalți îi măcinau profund ființa. Nu avea de la cine primi ajutor. Nici măcar unul duhovnicesc. Devenise un autoîncarcerat al singurei sale vieți din chingile căreia aștepta să scape cât mai repede cu putință, dar nu cu orice preț. Într-o altă cultură, complet diferită
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
prințese. Și totuși, în ce o privește pe Principesa Ana de Bourbon, la numai șaptesprezece ani, viața i-a rezervat o severă soartă, insolit de neagră, într-un refugiu al familiei, în Statele Unite, unde avea să o aștepte un trai măcinat de sărăcie. Era anul 1940 și lumea era devastată de război și de criza economică mondială. În 1941 s-a înscris la un curs de artă, dar a trebuit, ca și părinții ei, să și muncească, pentru ușurarea îndurării neajunsurilor
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
permite să schimbe ceva în viața ei acum. Fratele mai mare era în ultimul an la liceu și cunoscuse o fată. Trebuia să aibă grijă să-și termine școala înainte de a se însura cum îi intrase în cap. Se văzu măcinată de dorul părinților făcându-și griji pentru frații ei. Era greu să joci rolul unui părinte, dar nu avea ce face. Uneori noaptea stătea trează gândindu-se cum să facă să fie totul bine, o măcina gândul să nu-și
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]