1,283 matches
-
bla nă), ba și dege tele de la mîini erau să-i Înțepenească În timp ce căsca ochii la „ég“. Fiul Pomeanului se Închină și Îndrăzni: „Én is beszélek magyarul!“ Nu-l Înțelese nimeni. Totuși, În graiul acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți că se pot Înțelege. Păstorii foloseau aceleași vorbe ca și ungurii pentru: cap, dinte, obraz, limbă, mînă, frunte, os, sînge, inimă, bărbat, prunc și altele. Pomean Îi numea „hanți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
siberieni, și anume că Împăratul rușilor și Împărăteasa erau cu totul și cu totul de aur fiindcă se hrăneau numai cu miere. Iar bolșevicii tocmai din această pri cină Îi uciseseră, ca să poată să-i taie și să vadă dacă mădularele lor străluceau la fel și pe dinăuntru. Pișcăranii mai degrabă au dat crezare primei istorii, cea cu pămîntul rotund, fiindcă mulți umblaseră la America, iar acolo Întîlniseră oameni ce plutiseră pe mări În jurul planetei. A doua poveste Însă ținură s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unghi de 360 de grade și poate explora instantaneu la orice distanță.“ Înseamnă că fiecare făptură omenească este dublată În plan energetic de una perfectă În corporalitatea sa subtilă. Odată trecută dincolo, ființa e restabilită În idealitatea sa, cu toate mădularele complete și toate simțurile tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai Încheiată. Rezultă din ipoteza citată mai sus că există o conștiință independentă de creierul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
automobilele mereu strâns Înghesuite În stradă. Mașini de plecat. Scoțând pantofi și ciorapi, domnul Sammler ridică un picior lung În chiuvetă. Nu era prea bătrân pentru asemenea mișcări? Clar că nu. În intimitatea camerei lui era mai puțin Înțepenit la mădulare. Îmbăie picioarele și nu le șterse foarte bine, căci seara era caldă. Evaporarea alina usturimea. Din perspectiva timpului evolutiv nu eram bipezi de mult, iar carnea picioarelor suferea din cauza asta, mai ales primăvara, când organismele treceau printr-o expansiune aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
despovărez de tot ceea îi putea fi atribuit ori inventat, ca sursă de plăcere, îndărătnicului accesoriu: ușurarea din fiecare săptămână. Mai târziu, însă, atunci când băiatul de paisprezece ani s-a trezit în ipostaza de a fi absolut lipsit de Dumnezeu, mădularul care devenise, odată cu el, mai bătrân, a început să-i producă mai multe griji decât situația militară de pe frontul de est, acolo unde marșul până atunci de neoprit al regimentelor noastre de tancuri se împotmolise cu puțin înainte de Moscova, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
număram pe atunci, eu însumi incapabil să nu fac greșeli, ba chiar până astăzi încă nesigur în materie de ortografie, distrusesem ceva ce, conform unor sugestii, începea să devină palpabil și promitea mai mult decât ceea ce putea să-i ajungă mădularului meu în permanență pregătit, după măsura lui Caravaggio. După aceea, gol. Însingurare cultivată cu savoare. În urmă rămânea pofta, când adormită, când din nou cât se poate de trează. Ea a supraviețuit perioadei mele de auxiliar la Luftwaffe, perioadă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
des invocată și de care nici nu mă îndoisem vreodată s-a topit sub mâinile surorilor medicale mereu grăbite, ale căror degete e drept că nu luau în stăpânire decât brațul meu stâng, dar pe care le simțeam în fiecare mădular. Nici mai târziu, când rana mea se vindecase, iar eu eram unul dintre miile de prizonieri de război în lagăre îndepărtate, mai întâi în Oberpfalz, apoi sub cerul Bavariei, lipsa lui nu m-a făcut să sufăr. Dispăruse ca și când nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ani, ea își ținea orele la școala Petri. În serile de sâmbătă îi era vârâtă pe gât o ceată de mitocani rudimentari care se dădeau plictisiți, dintre care unii reușeau să pună pe hârtie, eventual, pizde păroase și omuleți cu mădulare de o lungime excesivă. Pe nesimțiți îi lăsa în voia lor - în grupuri mici, adolescenții prost-crescuți jucau skat sau dormeau timp de două ore - iar pe ceilalți îi confrunta cu probleme de perspectivă. Se ocupa numai de doi sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne încălzim mădularele cu câte un rom. Ai uitat, batiușka Filip, că eu nu beau? Nu mă lasă credința să-mi murdăresc trupul și sufletul cu "plăcerile" pământești, răspunse Nikolai zâmbind și i se putu citi în glas o urmă de mândrie. Atunci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci buza de sus îi e atât de lungă, încât dacă ar paște înaintând i-ar acoperi iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele îi sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu pământ de la rădăcina bradului unde s a îngropat placenta lui Zlota, cu fire de păr din moțul tăiat la un an, cu tulpini și rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur la călcâi. Miercurea, de Sânt' Andrei, când dădea ziua îndărăt, fără să mănânce nimic, se duse despletită afară din sat, până nu se mai auziră câinii și cocoșii și-și muie părul lung în apa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat. Totul părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. Și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune căldura propriilor mădulare, un om. Păreți a fi preot, domnule. Cu voia Domnului slujbaș dăruit, da. Și de ce n-ați plecat? Vă găseați găzduire un deva, la vreo familie. E frig și-i greu singur. Nu, domnule, nu suntem singuri niciodată. Dumnezeu ne
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care o trăise Oliver atunci când i se aprinseseră călcâiele după femeia-girafă, al cărei cap de melc trecea dincolo de acoperiș. Nu-și Întinsese oare ea spre masterand unul dintre cornuri, prevăzut cu o ventuză, cu gândul să absoarbă toată măduva din mădularul lui? Numai că Oliver a fost intransigent, rămând Împietrit la locul lui, fără să i se clintească un mușchi pe față sau prin alte părți, și femeia cu gâtul de girafă, pufnind pe nări nemulțumită, a căutat În salon un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înfloriți cândva pe câmpul biblic. Crinii erau de negăsit. Consecințele acestor acte au fost dezastruoase. Răchitele de pe deal, dar și cele din vale au Început să aibă grețuri, iar Oliver s-a ales și el cu o bolă rușinoasă. Din mădularul lui a curs mai Întâi lapte și miere, apoi puroi amestecat cu sânge. Oliver s-a tratat singur, ungându-și bărbația cu pământ amestecat cu sâmburele luminii scurs din lună plină și urdorile s-au vindecat ca de la sine, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
buze, pe când îi vâr țeava pistolului în gură. „Fericirea” nu-i de folos nimănui. Un pistol neînregistrat. Țeava e vârâtă în gura lui, mâna mea într-o mănușă, cu degetul pe trăgaci. Micul Kenny e întins pe sofa, dezbrăcat, cu mădularul lubrificat cu grăsime de gătit, iar la televizor se derulează un episod din vechiul lui serial. Dovada hotărâtoare e pornografia pedofilă descărcată pe hardul computerului. Imaginile cu copii supuși perversiunilor sexuale pe care i le-am lipit pe pereții dormitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să‑și strămute vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sângele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca și cum ar fi simțit cât este de rănită, " izi, izi", spunea acesta, ca și cum ar fi simțit că era pe punctul de a izbucni în plâns în orice moment, dar ea stătea nemișcată în brațele lui, blândețea lui se revărsa în mădularele ei încordate, îi calma mușchii crispați, în vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se desprinse din brațele lui cu sentimentul că vine de undeva de departe, dintr-un fel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
simte ca o căruță hârbuită care se prăbușește într-o râpă. Ar vrea să găsească minciuni cu care să-și panseze pielea jupuită, care să-i anestezieze nervii căpiați de suferință. În ultima vreme este din ce în ce mai agitată, o dor toate mădularele. Simte că i s-a terminat răbdarea, că organismul începe să i se surpe. Are senzația că plutește, că timpul curge cumva înapoi, ar vrea să danseze cu el pe plajele însorite ale Greciei... Zâmbește strepezit, nu mai e la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trupul ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă, apoi se trage înapoi și se lungește lângă Maria. Închide ochii, ascultă întunericul, vântul de afară, foșnetul copacilor, susurul apei, toate aceste sunete familiare, împreună cu ele vrea să plece în eternitate, în căutarea sufletelor celor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja unde Alex stă lângă femeia "regină" cu un fel de surâs pe față, închide ochii, o grămadă de bărbați se năpustesc peste ea cu respirația împuțită, îi rup carnea, mădularele, o umplu de mâzgă puturoasă, se îneacă, alunecă în tunelul abrupt, băiatul, băiatul din Clădirea Albastră, n-o să-l mai vadă niciodată, alunecă în tunelul abrupt, întunericul e deplin și tăcerea albă, e singură, soarele alb se ridică pe cer
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa noastră, se stârnește primejdie aprigă, asmuțită de suferința nemâncării și de hâda nălucă a înfometării Ci, în adevăr, Pamfil Duran, năimit de bănuiala că Enea Căpută ar avea rezerve barosane și tainice de tain în desagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la cele de pe pămînt. 3. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 4. Cînd Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. 5. De aceea, omorîți mădularele voastre care sunt pe pămînt: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli. 6. Din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. 7. Din numărul lor erați și voi odinioară, cînd trăiați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]