2,304 matches
-
până la acele vremuri. Continuă cu romanul SF, poate mă convingi cel puțin că merită a fi ascultat dacă nu chiar și citit. - Vezi tufișul de acolo? Nu întâmplător un pui de căprioară se ospătează cu zmeura din el supravegheat de mămica sa. Vrei să o chem ca să o poți mângâia? Nu ai oricând posibilitatea să o faci! - Să o văd și p-asta fachirule! Și într-adevăr de după tufiș se apropie o căprioară și, după o clipă de ezitare, se îndreaptă
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
MIRACOLUL MATERNITĂȚII CEA MAI BINECUVÂNTATĂ MĂMICĂ - UN VIS ADEVĂRAT Era în primăvara anului 1995, în Săptămâna Luminată, după Învierea Domnului, când, într-o noapte, mi s-a arătat în vis chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Mergea înainte pe un drum alb, strălucitor, cu sclipici de zăpadă
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
copiii să vină pe lume, că ei vin cu norocul lor. Nu v-au făcut nici un rău pentru ca să le luați darul cel mai scump de la Dumnezeu, Viața. “Lăsați copiii să vină la mine” - a spus Iisus. Sunt cea mai binecuvântată mămică din lume și nu sunt vrednică să-i mulțumesc lui Dumnezeu. Amin! MARIANA VOICA GRECU 5 mai 2012
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
Nouă, copiilor, ni se spunea să fim puri precum ghioceii și să iubim albastrul Cerului de unde îngerii ne-au adus. Florile mai simbolizau și venirea Primăverii, dar și a împletirii iubirii dintre oameni. În natură, totul are pereche. În vederea sărbătoririi, mămica frământa aluat pentru plăcinta cu dovleac, pregătea boabele de porumb pentru fiert și dovlecii pentru copt în sobă ... Între timp, fetele mari și flăcăii erau tare harnici în gospodăria proprie pentru ca părinții să-i lase la „claca” ce se ținea
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
de nimica, da' nici nu mai are ea nevoie de el în seara aia, pentru că taurul își făcuse datoria ... O, doamne, a zîmbit Afrodita, care se înconjurase de perne și îi cînta încetițor copilașului abia schițat din burtica ei despre mămica cea iubitoare și despre cocoșelul de tăticu cel afumat de bucurie pentru că, fetița mamii, bărbații ăștia sînt niște copii mari, pe care trebuie să-i legeni ca să adoarmă și să le mîngîi frunțile în somn cînd visează urît și gem
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
uitate... Nu știu cum, ...nu-l mai văd... Întorc capul, ...privirea Și pornesc, ...mai departe!” Oare cum, făr' a ști, am putut da de el? E ca mine tăcut și de soartă bătut... De mulțimea de semeni, precum eu, chinuit... ...Ale noastre mămici să se fi întâlnit, sus în Cer?... Numai ele-ar putea, ...așa mare mister! Au cerut îndurare pentru doi proști ca noi, copilașii lor dragi Pentru toți' "modă veche"... Pentru El însă, Domnul: omul Lui și femeia-i pereche!... (15
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]
-
Că era ud, înfrigurat Și speriat de ploaie. L-am luat în mână - uite-așa! - Cu grijă și iubire Încep cu-o frunză-a-l înfășa ... Să simtă ocrotire. - Cât ești de mic! Te-ai rătăcit? Unde-i a ta mămică? De ce la mine ai venit? Ai frați? Bunic? Bunică? Tu la culcare-asculți povești Până Moș Ene-apare? Ești pedepsit, dacă greșești? Te țin prea strâns? Te doare? Ești obosit de-atâta drum? Ți-e foame sau ți-e sete? Merg să
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358217_a_359546]
-
în odaie,Că era ud, înfriguratși speriat de ploaie.L-am luat în mână - uite-așa! -Cu grijă și iubireîncep cu-o frunză-a-l înfășa... Să simtă ocrotire.- Cât ești de mic! Te-ai rătăcit?Unde-i a ta mămică? De ce la mine ai venit?Ai frați? Bunic? Bunică? Tu la culcare-asculți poveștiPână Moș Ene-apare?Ești pedepsit, dacă greșești?Te țin prea strâns? Te doare?Ești obosit de-atâta drum?Ți-e foame sau ți-e sete?Merg să-ți
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358217_a_359546]
-
la fotbal. Le era foame, mai ales că la picnic nu prea s-au înfruptat din fripturi și mici. De saramură nici nu a fost vorba. Erau preocupați, unul cu pescuitul și celălalt cu fotbalul și joaca cu bișonii. Așa că mămicile i-au îndopat imediat ca pe curcani, cu tot ce doreau să mănânce pentru a-i scăpa de foame. Cum se înserase bine, fiecare familie și-a luat bagajul, copilașii și au pornit-o spre casele lor, nu prea îndepărtate
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
ea (mama)? Cum s-ar fi putut controla acest fenomen? “Ce e mai trist e tocmai faptul că oamenii nu înțeleg și sporesc, prin ironie sau dispreț, suferința și așa existentă a mamei, a familiei”...îmi spunea, cu năduf , tânăra mămică. Și pe ea mi-o amintesc, cu drag, de pe coridoarele școlii...Era o fată blândă, caldă, cu un zâmbet larg, pe care nu l-a pierdut încă. Și acum văd cum i se lumina privirea când “el”, prietenul ei de-
“CE STRANIU LUCRU ... VREMEA!” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357586_a_358915]
-
mergea în neștire. La ce să se mai gândească acum, când cerul, parca ar fi căzut peste ea? Aleea plină de frunze înecate în apă, i se pare acum străină. Pe aici își plimba fericită baiețelul acum nouă luni. Vedea mămici care vegheau ca și ea la siguranța copiilor lor. Se mai întâlnește și acum cu ele doar că ea, nu-l mai are alături pe Sergiu. In cruzimea lui fără egal, Teo a instrumentat un dosar de divorț pus la
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
pași obosiți prin curte, bătrân, bolnav, sfios și mult prea bun. Purta-i pe umeri suferinți atât de multe, dar nu plângeai nicicând, munceai din greu... Astăzi, când vin la casa părintească, mai fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând. Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
cu eternitatea suspinând. Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume: " Taică-tu n-a venit? Nu e cu tine? Să mă fi uitat?" Două fete Privesc, prin
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
s-a lăudat Coana Moașă. La casa de naștere era amenajată o cameră unde tânăra mamă putea să rămână sub asistentă medicală două - trei zile, până când i se făcea externarea. Toate babele din vecini au plecat în pelerinaj la proaspăta mămică, care mai de care cu ceva dulce, sau cu doi trei metri de finet pentru scutece. Cât timp a stat Jeni la casa de naștere cu micuțul său vlăstar pe care l-au numit Valentin, Victor a terminat de treierat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
A doua zi, o răpește pe cloșcă. Puișorii rămân singurei și bunica preia rolul de cloșcă, ceea ce-i face pe puișori s-o adopte. Copiii, deși întristați de pățania cloștii, învață să se apere și să stea permanent uniți, lângă mămica lor. Aflăm și întâmplări despre „O rățușcă” - de data aceasta, în versuri. În natură, ca și pe lângă casa omului, toate lucrurile și ființele au rostul lor firesc, temeinicit din strămoși și păstrat cu sfințenie. În povestirea „Bătrâna” - poate cea mai
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
Post Negru până la apusul soarelui. Când eram în clasa a cincea mergeam la Denii, dar după aceea, școala ne-a interzis a mai merge. Acasă, în Săptămâna Mare, ne adunam cu mic și mare și ne apucam de curățenie generală. Mămica spăla perdelele și șervetele(ștergarele), lipea și văruia casa, apoi ștergea geamurile. Noi, copiii, ajutați de bunicuțu, munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători. La sfârșit, adunam gunoiul
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
îl răsplătește cu bunăvoința lui. Nu uita că Dumnezeu ajută numai pe cei care se ajută singuri. Fi printre ei și învață-ți copii să fie de mici gospodari. Munca nu le strică. De la trei anișori o pot ajuta pe mămica. Tu, gospodar al satului, ai ce mânca din roadele câmpului și a orătăniilor de pe lângă casă. Și fierarul satului care-ți făcea lopata, sapa sau fierul de plug capătă în schimbul lor de-ale gurii să-și hrănească familia și poate purcelul
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
de față, A crescut și e în viață. LICINIUS ( Îndreptându-se spre copil care este alături de Olac și îl ia în brațe.). O, copilul meu ce te iubesc Al să stau aici cu tine să te cresc. Dar unde e mămica, copil slăvit!? DECEBAL A luato Zalmoxis! A murit! LICINIUS Ooo...Zei! De ce nu m-ați luat pe mine!? TEHOMIR Nu voi aștepta mult. Te vor lua și pe tine! Dar e mai bine Ochii să-ți-i scoatem acum, În
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
te lăsară ai tăi pe capul meu. Ion al lui Mamaie lua o poză marțială ca pe scenă și începea : -Păsărică, păsărea N-ai văzut pe mama mea ? -Am văzut-o la cișmea Scotea apă și plângea. -De ce plângi,mămica mea ? -Plâng de mine și de voi, C-a murit, tac-to-n război... Ieși, tăticule, din groapă, De ne-ncalță și ne-mbracă Că mămica e săracă și n-are ce să ne facă... -Bravooo!- striga șeful de Post, ia și
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
văzut pe mama mea ? -Am văzut-o la cișmea Scotea apă și plângea. -De ce plângi,mămica mea ? -Plâng de mine și de voi, C-a murit, tac-to-n război... Ieși, tăticule, din groapă, De ne-ncalță și ne-mbracă Că mămica e săracă și n-are ce să ne facă... -Bravooo!- striga șeful de Post, ia și tu câțiva franci să-ți iai bomboane de la Zaharia ! -O mai spun și pe-aia cu Moscova ?- se gudura Ion al lui Mamaie pe lângă
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
-mi fată iapa. Când am ajuns, Floricica îl lingea pe căpțor pe viitorul armăsar Vifor, iar mie mi-a revenit misiunea să-i fac un culcuș de paie, să pun câteva pături pe jois și s-o alimentez pe noua „mămică”. Până a sosit domnul colonel Pătrașcu nu am mai făcut altceva decât să am grijă de Floricica, s-o țesăl, să-i dau apă, să-i fac unghiile, iar pe „Viforaș” care era așa de frumos și vioi, că-l
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VISURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului VISURI Micuțule care te joci în pace Pe aleile înverzite ale parcului, Bomboana ce ți-o dă mămica, Îți place precum plantelor Ploaia și soarele. Dar visurile tale imprecise Aleargă libere, în voie Spre tărâmuri încă ne concise Doar sunt și ele numai vise. 1963 *** ARMONIE În suflet e perfectă armonie Îmi doresc ceva mai mult? Supraîncărcat de
VISURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359499_a_360828]
-
de cosmetică fiind deschis, toată lumea a uitat de pui, de găleata cu resturi, de interdicții. Fapt este că, după acele activități importante desfășurate, nouă pui “zburăței” umpluseră găleata, “închinând steagul”. Nu vă mai spun ce a urmat când au venit mămica și tăticul acasă! Mezina super-cosmetizată, puii morți, jale mare și botez... Eiii, idee! Da’ ce-mi faci tu? Unde mă mai duci? Ce să spun, Dumnezeule? Nebunii și talente ascunse. Eram, în aceeași vară, pe prispa casei: mămica, sora, fratele
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
au venit mămica și tăticul acasă! Mezina super-cosmetizată, puii morți, jale mare și botez... Eiii, idee! Da’ ce-mi faci tu? Unde mă mai duci? Ce să spun, Dumnezeule? Nebunii și talente ascunse. Eram, în aceeași vară, pe prispa casei: mămica, sora, fratele și eu. Ei înșirau tutun pe sfoară, o treabă destul de enervantă, însă tutunul, probabil, din cauza mirosului puternic, de drog, îți dădea niște stări de somnolență. Eu, plină de talente ascunse, trebuia să fiu cea mai bună soluție de
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
de talente ascunse, trebuia să fiu cea mai bună soluție de a-mi salva sora și fratele de la treabă. Aveam darul de a emite niște sunete din gât, un fel de rârâială, plăcută unora și mie, dar foarte enervantă pentru mămica mea. Cunoscând acest lucru, când voiau să scape de treabă, mă încurajau să încep. Atât îmi trebuia. Nu mă mai oprea nimic, decât când punea mămica mâna pe mătură, iar cei mari mă luau, unul de o mână și celălalt
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]