5,747 matches
-
și direcții ca să intre în legalitate. Incredibil dar a reușit... își angajase câțiva oameni, își cumpărase scule, materiale și se pusese pe treabă. Numai un singur lucru îi lipsea... compartimentul financiar contabil iar anunțul parcă i se potrivea ca o mănușă! Chiar condițiile îi păreau acceptabile. Ieșind afară își strigă un muncitor: - Sorine vino până în birou! Când muncitorul intră Bossul îl pofti să ia loc. - Sorin îți fac o propunere care-ți va schimba soarta. Fiecare om dacă este inteligent cât
TOTUL PENTRU IMPRIMEUS! de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360770_a_362099]
-
frumoasa scriere „Ciocoii vechi și noi”, acelora care au mâncat starea stăpânilor lor, ce nu i-au lăsat să moară în mizerie, căci boierii adevărați erau cu călimări la brâu și anteriu, cei făcuți erau și sunt în frac și mănuși albe. Și cât de bucuros a fost boierul Negulici când a primit, cu ospitalitatea-i caracteristică pe avocatul și scriitorul Delavrancea care, auzind că se întoarce Sultănica, a încălecat pe capra caleștii trasă de cai albi și s-a grăbit
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
femeii imobilizata într-un cărucior. Ochii albaștri îl priveau fix pe tânăr, evaluându-l, să se convingă că el putea duce la bun sfârșit sarcina încredințată. Părul grizonat și deux -piece-ul negru îi dădeau un aer de profesoară severă. Purta mănuși asortate. Pentru fiecare toaletă avea culoarea potrivită. Un reumatism îi deformase mâinile, după cum spusese ea. Nu era o persoană masivă dar impunea respect. Toți cei din jurul ei știau, că nu era de glumit cu Madame. O femeie cu avere considerabilă
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
meu. - OK...OK " Va fi un meci pe cinste cu astea două" Au oprit în fața clădirii cu două etaje. Pereții erau acoperiți de vegetație, o casă de modă veche din Scoția. Le-a deschis un majordom, îmbrăcat în frac.Purta mănuși albe. Se uită sugestiv la Jake. El îi făcu semn, să fie calmă. Interiorul îi taie răsuflarea. Mobilă, aerul de epocă, o introduceau într-o atmosferă de film. Mobilă clasică era ușor modernizata, lemnul era din mahon greu, ferestrele mari
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
mai încolo găsești cămașa și tot așa. Trebuie să stea cineva în urmă să i le adune. Doamne, cum a ajuns așa bun medic chirurg, dacă este așa de neglijent? - Mamă, nu ai văzut că la spital cineva îi bagă mănușile chirurgicale în mâini, apoi, altcineva îi dă la mână instrumentele, altă persoană tamponează sângele în urma inciziilor efectuate? Pentru el poate a devenit o obișnuință să facă altul treburile murdare, încerca Mircea să-și scuze tatăl zâmbind. - Ha, ha, cine-mi
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
verb curajos, Lumea se ascunde în păduri fără copaci, E vremea să iau poteca în spate și să pornesc pe jos S-au să mă refugiez în fraze fără cuvinte, Atunci când tai unghiile substantivului picior, Durere întoarsă pe dos în mănușa pierdută-n pridvor, Negație ce nu neagă nimic pe lume, Acceptare botezată astăzi fără nume. E vremea să privim oglinda oglindită-n alta După ce ieșim din cuvinte minicinoase, Atunci toți zeii se întorc din Malta, Tăcerea trece în imne și
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363142_a_364471]
-
bunicului și tatălui nostru”, și cu descoperirea unei Evanghelii, pe care acei oameni, “țăranii aceia cu stare în sat”, “străbunicii mei dinspre mamă, la anul 1904”, au dăruit-o bisericii românești dintr-un sat transilvan de câmpie.” Totul se potrivea mănușă, dar ... mă simțeam un pic vinovată, ca și cum cartea aceea sfântă ar fi trebuit desfăcută pagină, cu pagină și împărțită tuturor urmașilor lui Mihailă și ai Anicăi, străbunii pe care eu nu-i cunoșteam decât din ce-mi povestise, demult, o
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
veche ca și de cărțile valoroase din vasta lui bibliotecă. Georgeta rămase încântată de această încăpere primitoare când pătrunse înăuntru și dădu de căldură. Bărbatul, manierat, o ajută să se dezbrace, îi luă haina din blană de nurcă, căciula, fularul, mănușile și i le duse în holul unde avea cuierul. - Vă rog, doamnă Zbihli, luați loc în fotoliu! Fac imediat cald, doar câteva clipe să mă dezbrac și dau foc gazelor să aprindă lemnele din șemineu, apoi o să pun și de
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
ocupă locul la masă. Căuta în el ce elevi trebuiau ascultați. Prima după el a intrat profesoara Zbihli, zgribulită din cauza gerului care mușca cu tărie. Era început de februarie. Își dezbrăcă din fugă haina de blană și celelalte obiecte, căciula, mănușile, șalul și reveni veselă lângă Sebastian ca să-l salute, înainte de a se așeza la masă. - Bună dimineața! Ați venit de mult? - Sărut mâna. De vreo câteva minute. - Am o grămadă de evenimente de povestit. Să vedeți ce mi s-a
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
femeile care-mi trec pragul casei? - Am să țin cont de acest lucru. Ne întâlnim mâine la liceu și mai vorbim. Acum mă grăbesc. Ne-am luat cu vorba și uite cât este ceasul! La revedere. Întinse mâna scoasă din mănușa fină din piele de căprioară, pentru a-și lua la revedere. Condurache i-o sărută galant, iar Getuța, cum o dezmierdase Sebastian, îi întinse obrazul pentru a se săruta ca între doi buni prieteni ce se bucuraseră unul de prezenta
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
care apucă hârtia pe care Man se grăbise să i-o întindă și care purta semnătura directorului Direcției Agricole Județene. - Te-ai mișcat repede, tovarășe! - Nu am putut lăsa un om valoros și devotat partidului, nerăsplătit. I se va potrivi mănușă postul de la Serviciul Plan. Este așteptat cu brațele deschise, pentru că e mare nevoie de oameni competenți în Direcție. - Preda ce spune? - Am vrut să-i fac o surpriză. Am venit întâi la dumneavoastră, să vă mulțumesc pentru încrederea pe care
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
pe urmele lui,fie chiar și numai în imaginație,așa că am retrăit cu groază trecând prin Borgo,episoade din acțiunile lor criminale.Vedeam cu ochii minții otrăvirea lui Janne de Navarra,căreia Lucreția Borgia i-a dăruit o pereche de mănuși, otrăvite cu arsenic. Mai târziu Lucreția i-a dăruit Delfinei Franței, Margareta,o cămașe de noapte otrăvită cu arsenic,dar nu i-a reușit tentativa de ucidere,căci subtreta Margaretei a luat-o în mână să o ducă în budoar
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
ta umbră. Nu se zărește decât flacăra palidă a lumânării pascale, adunată în duminicile de peste an, la fiecare utrenie și vecernie. Priceasna devine balsam. O lumină în care s-au pitit o mulțime de eu veniți de pretutindeni, ca-n Mănușa fermecată, o poveste populară ucraineană în care își află culcuș, într-o pace netulburată și deplină armonie, șapte viețuitoare din specii diverse. Eu, eu, eu și eu și eu și eu și eu...Toate ipostazele omului. Jumătate lumină, jumătate umbră
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
nemuritor, te... —Doamne! Don Quijote, eu nu asta vreau, să fiu nemuritor! Unul din neamul meu, chiar creatorul unui Luceafăr a zis: De poftiți la nemurire— Cât o am, v-o vând acuș! Ca să-i cumpăr dragei mele O păreche de mănuși...” — Străinule, nu te înțeleg, nu caut vorbe pe ales. Te-aș întreba însă altceva: ”Cele mai cumpllite înfrângeri nu-s renunțările la vis?” (Radu Gyr) — Mă lași mut. Totuși ești tu un învingător? — Știu doar atât: învins nu-s! Spui
ÎNTÂLNIRE CU DON QUIJOTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367839_a_369168]
-
să dorm, dar somnul nu mai vine, Că sufletul mi-e picurat cu ceară Din lumânările ce s-or aprinde, Când Moșul va intra senin pe ușă Și daruri multe-mi va lăsa, ferice, Alături de-o nuia și o mănușă. Când ochii-mi s-au închis de grele vise, Pe frunte am simțit o mână fină, Iar mângâierea ceea drăgăstoasă M-a-nvăluit într-o lumină lină... În inimă eu am simțit iubire Și stropi divini de binecuvântare, Că Moșul Nicolae, Fericitul
A VENIT MOŞ NICOLAE! (POEZIE PENTRU COPII) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367869_a_369198]
-
timpul Jocul de-a fericirea O po sibilă definiție a vieții Sau a morții Un poem cu care te ștergi la gura flămândă Un poem antiglonț Coboară noapte Patul lui Procust te așteaptă Și n-AM SĂ MAI SCRIU CU MĂNUȘI NICIODATĂ Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA CA ARTĂ POETICĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1458, Anul IV, 28 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
EREZIA CA ARTĂ POETICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367906_a_369235]
-
brad au cei din casă, Furând cu ochii daruri date Ori bunătăți ce stau pe masă. Chiar eu ezit, ca mai demult, Între cadouri și bucate, Dar glasul inimii ascult Și-aleg un semn de bunătate. Cadou de la copii mei, Mănuși, căciulă și fular, Primesc în zvon de clopoței Și ei primiți acum în dar. Văd fiecărui bucuria Pe față și în ochi jucând, Când își găsește jucăria Ce-o aștepta de dor arzând. Cu sufletele împlinite De bucurii și daruri
ÎN DIMINEAŢA DE CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367898_a_369227]
-
piept și ne-am așezat la masa lungă cât un poem de dragoste echilibru între benzi de unde scurte sub icoane atârnă momeli împăienjenite mă îndrept somnambulă spre locul eliberat de constrângeri găsesc același semn o carte de vizită și câteva mănuși desperecheate îmblânzitor al inimii poate fi numai corpul ceresc acoperit într-o spumă de carne unii cred ca e un festin cu supă de efemeride și că fiecare nod în aripă este ciot din elitră fie la ei eu mi-
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
ni mai dade, ba o băsmăluțî, ba o spelci, ci ave și el, ci iară bun la inimi cu toati ci după căutături nu pare. Da’ n-o prea mers cu prăvălia, ci sini și cumperi la noi pestelci sau mănuși cu dești!! Și și vez’ și-i vini odatî cin’ stătem noi așa și fumam! - Ai ți dițchidim rețtaurantu chinezescu, cu mâncarea chinezescu, buna! Și niși una, niși douî, dischidi crâșma iasta și ni angajazî și pi noi cu salariu
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
năravu' ba!” Însurat cu o femeie deosebită, frumoasă și serioasă și cu care avea doi copii, Dan Isăcescu nu a putut renunța însă la stilul de „aventurier” în care se obișnuise să trăiască și care i se potrivea ca o mănușă. Și astfel, inevitabilul s-a produs, neînțelegerile ținându-se lanț în familia lor, după o perioadă de încercări de reconciliere, cuplul s-a destrămat. Nadine a intentat divorțul și s-au despărțit, fiecare dintre ei urmându-și calea. Nadine totuși
DAN ISĂCESCU – VISUL FRANCEZ SUB GLASUL ROŢILOR DE TREN! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367412_a_368741]
-
reținut că a debutat la vârsta de 17 ani, cu poezia „Arta”, dar a optat ulterior, masiv, pentru proză, în care libertatea de mișcare, spiritul de observație, capacitatea de a crea atmosferă și personaje viabile, captivante se potriveau ca o mănușă cu spiritul său scormonitor, țâșnind mereu în căutarea esențelor umane, creator de universuri narative vibrante, pe spațiile restrânse, ale prozei scurte, ori, dimpotrivă, de ample desfășurări, gen frescă istorică și socială, în romane pe teme incitante. Bibliografia lui Corneliu Leu
CORNELIU LEU – LEONIN, ARGINTUL VIU de DAN LUPAŞCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366783_a_368112]
-
replică în sotovoce Ana, care ținea să de-a filipicei căpitanului o conotație antisemită pe care aceasta în nici un caz nu o avea. „Cât privește mâna generoasă de care ne vorbește dânsa, aceasta e o mână de fier într-o mănușă de catifea, care ni se întinde nu ca să ne elibereze, ci să ne subjuge, fiindcă ea aparține unei puteri care în expansiunea ei spre apus și sud se împiedică de noi, românii, ca de un obstacol. Această linie nu e
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
cenușii, unele de un albastru murdar, câinele stătea ascuns în cușcă, doar albul ochilor îl trăda, oamenii păreau niște siluete diforme, haine, cojoace, halate, fulare peste căciuli, chiciură în jurul nasului și a gurii, mâini cu două sau trei perechi de mănuși, zăpadă înghețată bocnă, aburi strecurați prin fularul ridicat până la ochi, tot universul se înghesuia lângă sobă, acolo era căldură, în jurul ei, acolo ne repezeam când intram în casă, ne lipeam cu spatele de ea sau o luam în brațe până
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
acolo rămâneai, statuie, până în primăvară! - Cu noaptea-n cap? Haaaa-ha-haaaa, auzi la el, acum se face unșpe și el zice că-i dimineață! - Unșpe? La naiba! Sar din pat și încep să dârdăi, cu mâinile bâjbâind după pantaloni, pulover, căciulă, mănuși. - Nenea Ionel, scuză-mă dar fug la grajd, să scot bălegarul.. - Hăăă-hăă, măi nepoate, crezi tu că a stat cumnatul Gică cu mâinile în sân? Că și zicea, ce-o fi cu gineri-miu de nu mișcă? Am și băut
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
gard... - Cu toporul? Mă uit atent în ochii lui nenea Ionel! E îndesat ca un taur, are gâtul ca buturuga de spart lemne, căciula îi stă pe ceafă, cămașa descheiată la gât, un pulover găurit și descheiat, fără haină, fără mănuși în mîinile ca niște lopeți, cizme de cauciuc pe gerul lui Noe... Îmi întoarce privirea! - Nu glumesc! Știu că ești pescar, ăăă, scuze, cel mai mare pescar, d-aia am venit, să mâncăm colea o prăjeală de caras proaspăt, mmmm
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]