1,070 matches
-
valoare de 5.4 milioane euro (prețuri de catalog) pentru apariții în ziarele românești în decursul ultimilor trei ani, și cheltuieli de aproximativ 550 000 euro pentru reclame TV, anul trecut. Pe data de 7 Septembrie, mii de persoane au mărșăluit înspre sediul TVR pentru a protesta împotriva cenzurii TVR asupra subiectului, dar nici acest protest nu a fost pezentat în cadrul buletinelor de știri ale canalului. Cu exceptia canalului național de televiziune Digi 24, prima săptămână de proteste nu a fost acoperită
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
Parisului la sfarsitul luni august 1944, la distrugerea rezervelor de combustibil și fabricilor de armament și bazelor militare naziste.Debarcarea în Normandia a fost un prim pas important pentru înfrângerea lui Hitler. Forțele americane s-au întâlnit cu forțele sovietice mărșăluind în Germania de est, în mai 1945. În general, întreaga națiune a fost transformat într-o mare mașină de război, care a afectat societatea mai mult decât orice alt conflict purtat de Statele Unite, cu excepția, poate, Războiul Civil.2.5 milioane
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
mai existase nici un precedent medieval pentru astfel de state europene divergente unite împotriva unui inamic comun. Liga a adunat o armată sub Francesco al II-lea Gonzaga, marchiz de Mantua. Carol, care nu vroia să fie prins în Napoli, a mărșăluit spre nord până în Lombardia. Acolo a întâlnit forțele Ligii în bătălia de Fornovo pe 6 iulie 1495. Carol s-a retras cu succes cu cea mai mare parte din armata sa, dar a trebuit să abandoneze aproape toată prada din
Războiul italian din 1494-1498 () [Corola-website/Science/329236_a_330565]
-
a lui Cordoba a fost epuizat din nevoia de a pune garnizoane spaniole în mai multe locuri fortificate pe care Ferdinand al II-lea de Napoli le-a oferit Spaniei drept compensație parțială pentru ajutorul militar furnizat. Armata aliată a mărșăluit de la Reggio la Sant'Agata del Bianco, și de acolo la Seminara, un loc fortificat la aproximativ 40 de km de Reggio. Ambele orașe și-au deschis porțile la înfățișarea armatei lui Ferdinand al II-lea. Pe drum un detașament
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
Aubigny, n-a pierdut nici un moment pentru a răspunde la provocarea invaziei napolitano-spaniolă, răspunzând la cererile de ajutor ale garnizoanelor izolate din întreaga Calabria, solicitând, însă, sprijinul lui Précy. D'Aubigny a reușit să-și concentreze forțele, și imediat a mărșăluit spre Seminara. La auzul vestii ca d'Aubigny se apropie, dar neaflând de unirea cu Précy și mercenarii elvețieni, Ferdinand al II-lea de Napoli a decis să se întâlnească cu francezii în lupta imediat, o decizie unanimă luată de către
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
dar cererea i-a fost respinsă. Ferdinand a condus armata aliată din Seminara pe 28 iunie, mutâmdu-i pe o linie de dealuri la aproximativ 3 km est de oraș. Acolo, pe câmpiile de la poalele acestor dealuri, se afla armata franceză, mărșăluind direct spre napolitani. Ferdinand și-a ales o poziție în spatele acestor dealuri, așezându-și infanteria sa pe stânga și cavalera pe dreapta. D'Aubigny, bolnav, dar încă aflat la comanda, și-a dislocat cavaleria care se va confrunta mai ușor
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
evitând cu atenție orice preț întâlnirea directă cu temutele batalioane elvețiene sau jandarmii francezi, a recucerit încet restul Calabriei. În cele din urmă, mulți dintre mercenarii care îi deserveau pe francezi s-au revoltat din cauza lipsei de salarizare și au mărșăluit spre casă, iar forțele franceze rămase în cele din urmă au fost învinse la Atella de forțele reunite ale lui Ferdinand și Cordoba, și forțate să se predea. Întâlnirea dezastruosă a lui Córdoba la Seminara cu forța specializată franco-elvețiană a
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
a scoțienilor. Scoțienii, de asemenea, au intrat în luptă cu resturile avangardei franceze, anihilând primele rânduri engleze și atacând în flang. Contele Clarence a fost ucis, englezii, prinși între râu și inamic au fost distruși. În amurg armata franco-scoțiană a mărșăluit mai departe, iar forțele engleze (cca. 2.000) sub comanda contelui de Salisbury au luat trupurile lorzilor uciși și sau retras în Normandia.
Bătălia de la Baugé () [Corola-website/Science/328750_a_330079]
-
occidentale - Regatul Unit și Franța în principal - trebuie să fie înfruntate. Cuceririle armate ale Italiei, Africa de Nord și Răsăriteană, separate de Sudanul Anglo-Egiptean, trebuiau să fie legate printr-un coridor sigur, iar închisoarea mediteraneană trebuia distrusă. După aceea, Italia putea să mărșăluiască „ori spre Oceanul Indian prin Sudan și Abisinia, ori spre Atlantic prin Africa de Nord Franceză”. Responsabilii militari italieni concepuseră încă din septembrie 1938 planuri pentru invadarea Albaniei. Pe 7 aprilie, trupele italiene au invadat Albania și în doar trei zile au ocupat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
aceea că soldații germani au răsturnat în mod intenționat gălețile cu apă lăsatede civili pe marginea drumului pentru potolirea setei prizonierilor aflați în marș. Numeroși prizonieri au mers pe jos până în orașul Trier, marșul durând 20 zile. Alți prizonieri au mărșăluit până pe maulul râului Escaut, de unde au fost expediați mai departe cu barjele spre regiunea Ruhr. De aici, prizonierii au fost trimiși cu trenurile spre lagărele de prizonieri din Germania. Marea majoritate a soldaților (cei cu grade mai mici decât cel
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
din Cordoba, Adb-ar-Rahman al III-lea. Maurii au fugit în San Esteban de Gormaz. Arnedo și Calahorra au fost luate un an mai târziu de la Qasi Banu. Reacția lui Abd-ar-Rahman, cu toate acestea, a fost severă. În 920, el a mărșăluit cu o armată pentru a recupera Osma și Esteban de Gormaz. El a trecut în Navarra și i-a învins pe creștinii de la Valdejunquera și a capturat episcopii din Tui și Salamanca. Ordono, care venise la rugămințile regelui Sancho, și-
Ordono al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331406_a_332735]
-
din Cordoba, Adb-ar-Rahman al III-lea. Maurii au fugit în San Esteban de Gormaz. Arnedo și Calahorra au fost luate un an mai târziu de la Qasi Banu. Reacția lui Abd-ar-Rahman, cu toate acestea, a fost severă. În 920, el a mărșăluit cu o armată pentru a recupera Osma și Esteban de Gormaz. El a trecut în Navarra și i-a învins pe creștinii de la Valdejunquera și a capturat episcopii din Tui și Salamanca. Ordono, care venise la rugămințile regelui Sancho, și-
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
Keles descoperă că are acces la forțe nebănuite, care-i permit să reînvie gloria de altădată a locurilor și să transforme miniștri și oamenii de rând în războinici de elită. În campania să spre sud, Pyrust obține supunerea Helosundei și mărșăluiește spre principatul Nalenyr. Conducătorul acestuia, prințul Cyron, supraviețuiește mai multor tentative de asasinat puse la cale de lorzii din vestul principatului sau și de miniștrii săi corupți, dar este prea slăbit pentru a mai face față atacului lui Pyrust. Viața
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
galiciană Tifa de Badajoz și a cerut tribut. Ca răspuns, Sancho l-a atacat și l-a învins pe Alfonso la Llantada însă trei ani mai târziu, în 1071, cei doi și-au unit forțele împotriva lui Garcia. Sancho a mărșăluit pe lângă ținutul lui Alfonso pentru a cuceri terenurile din nord ale Galiciei, în timp ce Alfonso se preocupa de partea de sud a tărâmului. Garcia a fugit la Sevilia iar frații rămași s-au întors unul împotriva celuilalt. Acest conflict a culminat
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
încoronase co-împărat. Cu Ioan Asan lăsat responsabil la Tărnovo și conducător al campaniilor împotriva Bizantinilor, Petru al IV-lea se retrage a Preslav, fără a abdica insă de la tron. După asasinarea lui Ioan Asan în 1196, Petru al IV-lea mărșăluiește spre Tărnovo, asediază pe asasinul Ivanko, și îl forțează să fugă la Bizantini. Un an mai târziu, în 1197, Petru al IV-lea a fost, la rându-i, ucis. El a fost urmat la tron de fratele său mai mic
Petru al IV-lea al Bulgariei () [Corola-website/Science/337010_a_338339]
-
vărul lui Eduard, Æthelwold, fiul regelui Æthelred de Wessex, crescuse până la revendicarea tronului și începuse o revoltă. El a confiscat Wimborne din Dorset, unde tatăl său fusese îngropat, cât și Christchurch (atunci în Hampshire iar acum în Dorset). Eduard a mărșăluit până în Badbury pentru a declara război, însă Æthelwold a refuzat să plece din Wimborne. Abia atunci când Eduard a avut de gând să atace Wimborne, Æthelwold a așteptat lăsarea nopții pentru a se alătura danezilor de la Northumbria, iar Eduard a fost
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
împreună cu Robert Stewart (mai tarziu Robert al II-lea al Scoției) împotriva englezilor. Fiul lui Robert Bruce, David al II-lea al Scoției, a devenit rege la moartea tatălui său, în 1329. În 1346, în conformitate cu termenii alianței Auld, David a mărșăluit spre sud în Anglia, în interesul Franței, dar a fost învins în bătălia de la Neviille's Cross și întemnițat pe 17 octombrie a aceluiași an, rămânând în Anglia timp de 11 ani. Dadiv s-a întors în Scoția după negocierile
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
Din nefericire pentru el, acesta a întâlnit mânia soției unui fermier care l-a ucis pe loc. Crezând că incursiunea a arătat slăbiciunea reginei, Ducele Valdemar s-a răzvrătit. Regina a fost nevoită să ridice o altă armată și a mărșăluit în Iutlanda. Ea l-a învins pe duce și, în timp ce el a negociat un armistițiu cu ea, acesta a adunat aliații din nordul Germaniei pentru a-l ajuta să atace. Forțele combinate au învins-o pe regină în bătălia de la
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
francilor, baronii de Acra i-au considerat pe mongoli drept amenințarea imediată și, ca urmare, Cruciații au optat pentru o poziție de neutralitate prudentă între cele două forțe. Într-o mișcare neobișnuită, au fost de acord ca mamelucii egipteni să mărșăluiască spre nord prin teritoriile cruciate fără să fie atacați și chiar li s-a permis să își ridice tabăra în apropiere de Acra. Când au sosit veștile că mongolii au traversat Râul Iordan, sultanul Qutuz și-a condus trupele spre
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
înghită o licoare dintr-o plantă care crește în preajma sanctuarului. Aceste din urma practici nu sunt in general bine vazute de musulmanii bigoti și de aceea erau aplicate mai mult în taină. Sărbătoarea începea cu procesiunea spre Ierusalim. Oamenii simpli mărșăluiau pe jos, iar cei înstăriți - efendi sau ayan - pe cai, în timp ce soțiile și familiile lor erau de obicei transportate la destinație mai devreme. Petrecerile începeau deja în această etapă, în diversele popasuri, mai ales lângă mormintele unor personaje venerate, cu
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
Casa stindardului” („Dar Al Bayraq”) aflată pe aleea Muftiului - Aqabat al Mufti, casă care aparținea familiei Raghib-Huseini. Dupa ce a străbătut Tarik al Mujahiddin, Cortegiul ieșea din Orașul Vechi prin Poarta Leilor sau Sf.Ștefan (Bab al Asbat). În fața flamurilor mărșăluia o fanfară militară, iar în spatele lor pășeau tineretul din cartierul Bab Hutta „flamura tineretului” (Bayraq ash-Shabab) fiind ținută de un reprezentant al familiei de muhtari Zayid sau Fajuli din Bab Hutta. Mai venea și o formație muzicală - sayara - bătând din
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
ale prințului habsburg Josias de Coburg, în special după , pașa a fost convins că el ar putea învinge ușor această forță. Cu toate acestea, odată ce a auzit de acest lucru, Suvorov și forța lui de 7.000 de oșteni au mărșăluit puternic în ajutorul austriecilor, acoperind aproximativ 100 de kilometri în două zile și jumătate, ajungând la locul bătăliei în ajunul luptei. În calitate de comandant-șef al tuturor forțelor ruso-austriece de față, el a luat repede comanda armatei aliate. Suvorov a împărțit
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
intră în contact cu inamicul întregii creștinătăți, Saladin, și-i salvează viața. Saladin, pentru a-i mulțumi lui Arn, îl avertizează să stea departe de Ierusalim deoarece va conduce o armată mare pentru a ataca orașul. În timp ce oastea lui Saladin mărșăluiește spre Ierusalim, Arn îl convinge pe Marele Maestru Arnold de Torroj să dea ordinul de a-i întâmpina pe sarazini înainte de a ajunge în oraș, surprinzând cu succes armata lui Saladin într-o trecere muntoasă (ambuscada ia locul bătăliei istorice
Arn: Cavalerul templier () [Corola-website/Science/331592_a_332921]
-
olandezi, care nu ar fi permis o diminuare a forțelor aliate în Olanda spaniolă. În acest scop, Marlborough și-a mutat trupele engleze lângă râul Mosela (plan aprobat de către Haga), dar sosit acolo a plănuit să se strecoare și să mărșăluiască spre sud, pentru a face legătura cu trupele austriece din sudul Germaniei. O combinație de înșelăciune strategică și administrare genială i-au permis lui Marlborough să-și atingă scopul. După un marș de 400 de kilometri, aliații au luptat împotriva
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
a campaniei, este de neegalat în analele istoriei militare...asediul de la Bouchain urmat de toate complexitățile sale tehnice, a fost de asemenea o manifestare a superiorității sale războinice. Datorită victoriilor strategice din 1711, aliații erau convinși că anul următor vor mărșălui spre Paris, dar Harley nu intenționa să lase războiul să meargă așa departe, ceea ce risca să compromită negocierile secrete de pace anglo-franceze (cu ideea ca Filip al V-lea să rămână pe tronul Spaniei) care au avut loc pe tot
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]