18,914 matches
-
figuram, într-un duh așa de eugensimionesc, drept un "sinistru demolator de valori", un emițător de "aberații". Complementar, nu altcineva decît recent numitul (și, se pare, încă mai recent destituitul) redactor șef al Contemporanului a așternut o frază pe care mărturisesc că a trebuit s-o citesc de cîteva ori, ba chiar să rog și pe altcineva s-o citească, spre a ma convinge că nu constituie o eroare de tipar: "Grigurcu nu e un scriitor". (Dar, Doamne, ce sînt atunci
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Oana Serafim Orice expoziție de scenografie cred că, mărturisit sau nu, încearcă să pledeze pentru ideea că decorurile, costumele și lumina pot constitui ele însele, un spectacol în sine. Că restul componentelor unui spectacol pot deveni, de data aceasta măcar, simple elemente "auxiliare'. Este neîndoios ceea ce a reușit și
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
demnă de a sta alături de Toamnă patriarhului sau de Veacul de singurătate. E o meditație pe tema morții, cum explicit anunță titlul, dar tocmai o aparentă precaritate filozofica a tratării, o anumita șocantă ne-reflexivitate a stilului individualizează românul. Marquez mărturisește, în conversațiile cu Plinio Apuleyo Mendoza, că l-a preocupat îndelung tema abordată în acest român, si ca elementul esențial, după el, în realizarea structurii narative, ar fi faptul că înșiși ucigașii vor să fie împiedicați să comită crimă, dar
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare într-o constantă - de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La fel cum reflectă și
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
aparentă și esență. Cortinele Mariei Miu, de diferite... esențe și consistente devin instrument teatral. Muzica lui Adrian Enescu, memoroabilă, este un fel de rezoneur. Ea pare că se naște atunci, învîrtind cele două cutii muzicale de pe scenă. Bob Wilson a mărturisit că s-a apucat să facă teatru cînd a văzut luminile unui spectacol al lui Strehler. Poate un tînăr spectator la Iluzia comică a lui Darie să-și dorească, văzînd poezia luminilor din această montare, să facă teatru. Un lucru
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
cât și la Magazin, era Maria Costache). Iar Emil Bobu nu m-a ajutat în nici un fel și nici măcar nu i-am fost prezentat vreodată. La înaltă poziție de redactor-șef adjunct al revistei Magazin am ajuns - pot s-o mărturisesc în sfârșit - datorită sprijinului pe care mi l-a dat Mihail Gorbaciov. În revistă Timpul (din 1 iunie l999), într-un articol intitulat Dl Alex. Ștefănescu și Toulouse-Lautrec, Dan Bihoreanu povestește ce am scris eu într-o tabletă din România
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
de către Rusia nu poate dura mai mult de o jumătate de secol (pronosticul i s-a împlinit) și că, odată eliberată, țara va trebui să o ia de unde o lașase generația să, evoluînd spre mai bine. Dar în iunie 1947 mărturisea: "Începe să-mi slăbească tragerea de inimă pentru continuarea acestor însemnări zilnice. Nu le mai văd rostul...Ce mă face atunci să le continui? Nu știu singur ce sa raspund. Obișnuință de a ma reflectă pe mine însumi în scris
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
central, Obradovici, scriitorul român exilat în Israel și traversând o gravă depresie - aici biografia eroului cărții se varsă în autobiografia autorului ei), românul plonjează, ulterior, în trecut, pentru a reînvia o poveste de dragoste din tinerețe. Cum, de altfel, și mărturisește Obradovici, în ceea ce putem deopotrivă consideră o profesiune de credință și o "punere în abis" a românului: "Dar eu, care mă consider romancier de profesie, din cu totul alte motive m-am apucat să aștern pe hârtie această poveste. Bănuiesc
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
și semnificativ. Sau măcar pentru una dintre aceste ambițioase ținte, deloc ușor de atins". Viața cu efect întârziat e, cum spuneam, o autobiografie ocultata a scriitorului dezrădăcinat, ducerea la bun sfârșit a proiectului de român autobiografic pe care eroul cărții mărturisește că a vrut să-l scrie în tinerețe. Dar și autobiografia unei situații limită a sa (depresia care-l împinge până în pragul sinuciderii). Este motivul pentru care Obradovici resimte permanent acea "invincibila senzație de frustrare", indusă de faptul că trăiește
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
în țară. L-am întrebat cum îl cheamă și nu mi-a răspuns. Am crezut că nu m-a auzit și am insistat. Mi-a spus: "ei, dumneavoastră nu știți ce e în țară..." și...a rămas un necunoscut. Vă mărturisesc că mi-a fost jenă să-i spun că mă insultă, ca în timp ce el știe cu cine vorbește, eu nu. Că implicit mă face turnător etc... Alții merg cu mine la berărie și tot timpul privesc în spate. Acuma încă
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
reconstituie, gîfîit, momentele acestei întîlniri, în care Rolland îi spune lui Istrati că este un excelent prozator. Ba chiar că a primit răspuns din partea unei edituri, care confirmă că, întrucît manuscrisul a convins, va fi publicat. La despărțire, Istrati îi mărturisește mentorului sau: "Acum plec fericit: în cincisprezece zile am trăit cît în cincisprezece ani". În 1923 revista de prestigiu Europe îi publică lui Istrati românul Chira Chiralina, evident cu o elogioasa recomandare-prefată a lui Rolland. Atunci scrie, zugrav fiind la
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
îl constituie literatura. Bărbatul și femeia se întâlnesc nu într-o garsoniera, ci în realitatea virtuală a beletristicii și a erudiției filologice. Cu subtilul sau umor de "privitor că la teatru" al întregii lumi, inclusiv al propriei lui existente, personajul-narator mărturisește că abia începutul love-story ia sfârșit din cauza excesului de zel al personalului care se ocupă de îngrijirea parcului. Scorbura folosită de Căra drept cutie poștală este astupata într-o bună zi cu ciment, spre disperarea lui Vlad. Comunicarea se întrerupe
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
cu rușii". La care, încunostiintat, Churchill a avizat cinic în scris: Nu suntem obligați să-i spunem nimic" și pe un alt raport: "Să ne mai lase în pace acest bătrîn nebun". România a fost, desigur, înșelată. Regretatul N. Carandino mărturisea, în memoriile sale, despre acest episod, la care a cugetat în închisoare, ca în întreaga să convorbire cu Harriman era evident că acesta nu urmărea decît un singur scop: să obțină liniște externă pentru că Hary Truman să poată cîștiga alegerile
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
aceeași măsură luciditatea și acuitatea percepției se ascuțeau... Printre subiectele privind pulsul cultural, social, politic actual al României - pe care n-o mai vizitase din 1975 -, s-a strecurat și pasiunea pentru muzică a Maestrului. Dintr-odată l-am auzit mărturisind că, pentru Domnia-Sa, Bach reprezenta "apogeul, adevărul absolut". Fără a sta prea mult pe gânduri, am încercat marea cu degetul, cerându-i permisiunea de a înregistra pe bandă cuvintele sale. Răspunsul a fost afirmativ. Dar repeziciunea cu care s-
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
grăbit", vers ce sintetizează tema capitolului respectiv. În "Argumentul" ce deschide volumul, autorul își exprimă clar punctul de vedere asupra celor ce urmează: Îmi voi permite să încerc pe cât posibil a-mi exprima numai punctul meu de vedere, cu încrederea mărturisită în posibilitatea aflării unor interferențe cu fapta literară a congenerilor sau a acelora din generațiile următoare". Lectura cărții este simplificată prin concluzia ce se pune în fața cititorului încă din primul capitol intitulat sugestiv "Eu sunt chiriaș trecător". Topârceanu este tratat
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
o școală particulară, pe care a absolvit-o, fără bacalaureat, din capitală, precum și dorința de a face studii superioare, l-au făcut să abandoneze teatrul. În fragmentele autobiografice din romanul Geniu pustiu (scris între 1868-1871), prin intermediul personajului său, tînărul poet mărturisea: "dorință nemărginită, o sete arzătoare de studiu se trezise în mine...". Așadar, forțe sufletești latente acumulate treptat s-au dezlănțuit, așa cum cu doi, trei ani în urmă își descoperise vocația poetică, tot așa și acum, în chip conștient, devine însetat
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
acord și G. Călinescu (Viața lui Mihai Eminescu, / Ed. V-a/, E.P.U., /București/, 1966, p. 121). În ceea ce privește cunoașterea poporului și a țării, experiența de viață, în legătură cu ceea ce văzuse și trăise, poetul le pune pe seama întîmplării. " Întîmplarea m-a făcut - mărturisea el în 1882 - ca din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începînd, în cruciș și-n curmeziș pîn-în Tisa și-n Dunăre...".
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
Ne apropiau multe. Ne despărțeau puține, îndeosebi, pesimismul lui incurabil, eu fiind un optimist la fel de incurabil. Cădea lesne pradă depresiilor. Dădea atunci fuga la București să mă vadă. Am simțit că naivitatea mea expansivă îi face bine. Mi-a și mărturisit-o. Mă mîndresc a fi fost uneori balonul de oxigen de care spăimosul și catastroficul meu prieten avea nevoie. Ne-am "răcit" de cîteva ori, din vina mea și din cauza susceptibilității lui. N-am învățat niciodată să-l cunosc atît
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
are rațiunea sa, departe foarte de cea civic politică. Dar cum să nască și să întrețină compasiune insul cel mai realizat, mai volubil, mai lunecos, mai rezistent, dintr-o galerie de oameni politici în care mulți de tot și-au mărturisit apetitul, apetența, disponibilitatea pentru compromis? În delicata artă a ducerii de nas a mulțimilor - precum și de bruscă strângere a șurubului - dl I.I. avea un maestru a cărui consultare i-ar fi fost de nespus folos. Din păcate, acela nu mai
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
se simte bine, normal, uman, ori de cîte ori are de-a face cu străinii care, în fond, nu sînt altceva decît fragmente de orizont, de la care poți afla multe, poți învăța destule, poți progresa într-un domeniu sau altul. Mărturisindu-ne preferința pentru atitudine echilibrat xenofilă, nouă ne vine ușor să ni-l închipuim pe Herr Haider fie negru, fie galben, fie alb, hăituit de o ceată de tahitieni care, spre rușinea lor, n-au apucat să-l vadă, pe
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
cărui opinii politice le împărtășeam. Redactorul paginii culturale era Stephan Roll și, într-o zi, înmînîndu-i un manuscris, mi-a comunicat buna sa apreciere, întrebîndu-mă, totodată, dacă nu scriu și literatură. Am rămas un moment pe gînduri, apoi i-am mărturisit că, încă în timpul liceului, am încercat să compun o piesă de teatru. Stephan Roll m-a rugat să i-o aduc, și pentru mine a fost o problemă, deoarece nu aveam mașină de scris. Din economiile mele am dictat unei
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
fixată, și Petru Comarnescu m-a primit cu entuziasmul și generozitatea care îl caracterizau. Mi-a dăruit aprecieri calde despre Viața ascunsă. M-a întrebat și despre situația mea materială în acel București la sfîrșit de război și i-am mărturisit că am terminat studiile dar, că, fără perspective, va trebui să mă întorc la Constanța, unde, nici acolo nu puteam prevedea un mod de a-mi duce existența. Mi-a propus să trec un examen pentru un post de impiegat
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
a interviului, v-aș ruga să arătați ce v-a determinat, care a fost îndemnul să vă opuneți comunismului? P.Ch.: Desigur, convingerea că în suișul vieții se cuvine să fii consecvent cu propriul ideal, să-l păstrezi și să-l mărturisești. Nu este oricum orgoliu. Nu mă refer la relațiile cu cei din jur sau mai îndepărtați. Este vorba, în primul rînd de demnitate, îndemnul de a fi solidar cu tine însuți, de a nu renunța la scopul pe care ți
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Putin. Dispariția unei însemnate părți a elitei politice poloneze este o pierdere cumplită pentru această țară cu un destin dramatic de-a lungul istoriei mai îndepărtate sau mai apropiate. Personal, regret dispariția neașteptată a președintelui polonez față de care, trebuie să mărturisesc, am nutrit și nutresc o deosebită admirație, considerându-l între cei mai demni și verticali șefi de state ai Europei răsăritene, fostă comunistă. Nu spun acest lucru doar pentru că există sintagma: „De morți numai de bine”. Am admirat, în mod
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
și alții par a se îndoi. Credibilitatea presei ca oglindă a "realității" (dar a căreia din ele?) e greu de pus în discuție de acela care avea să își creeze, peste ani, propriile jurnale și reviste-magazin, cu scopul unic și mărturisit de a se reflecta pe sine, propria creație și propria viziune despre lume. Desigur că și povestea credibilității operei, așa cum a fost (s)pusă de autorul-demiurg (Dumas, în ocurență) ține tot de oglindire. Însă acum vorbim despre oglindă, obiect fizic
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]