2,090 matches
-
de la cei doi Wilson și le mulțumim pentru ajutor. Al junior promite să mă țină zilnic la curent cu situația mașinii. Un drum abrupt de pământ, flancat pe ambele părți de păduri; teren accidentat; câte o creangă mai joasă care mătură parbrizul, în timp ce urcăm dealul până în vârf. Stanley se scuză pentru eventualele probleme pe care le-am putea avea la han. De două săptămâni muncește singur, încercând să pună totul în ordine, dar mai sunt încă multe de făcut. Intenționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
loc. De pe strada cu biserica Sfântul Mina vin alți oameni, vecinul descalecă în fine greoi de pe porcul care nu mai mișcă. Eliberat, porcul țâșnește așa însângerat, sparge o bucată din poartă, se aruncă în drum, sub prima mașină care venea măturând stratul subțire de zăpadă, o Dacie. Toată lumea așteaptă să se risipească norul de zăpadă cu gaze, într-adevăr, în drum, animalul sacrificat nu mai mișcă. Femei văzute și nevăzute încep să urle, să chirăie ca și când porcul n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aplecat curios spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-mi pui la loc picioarele în fașe, o să mă omor. Vorbesc serios. Am găsit deja un loc în care să mă odihnesc în veci. Templul lui Confucius. Îmi place cupletul de pe poarta lui: Templul nu are călugări, Așa că va fi măturat de vânt. Templul nu are lumânări, Așa că va fi luminat de lună. Trebuie să ai musai picioare de lotus, țipă mama. Nu ești făcută să muncești. Până la urmă, mama se lasă păgubașă. Mă întreb dacă știe deja că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Jos, lângă perete, apare un șoarece. Înaintează, traversează precaut încăperea, apoi aleargă cât îl țin picioarele pe lângă piciorul patului și se oprește. După ce-și înălță capul, ochii lui ca două boabe de fasole se zgâiesc la cuplu. Razele soarelui mătură pe jos. Dacă am putut supraviețui Marșului cel Lung, pot să supraviețuiesc dacă pierd orice, murmură el. Ca în orice alt război, vor fi victime. Nu am văzut destul sânge?... Fă cum vrei, dar te rog să-mi promiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iar fregata a fost un pește mort pentru o sută una zile. Din Rusia, Stalin cere ca Mao să înceapă negocieri de pace cu Chiang Kai-shek. Consilierii lui Stalin se țin după Mao peste tot, încercând să-l împiedice să măture tot sudul. În cortul său de război, Mao pregătește atacul final pentru a prelua conducerea Chinei. 18 noiembrie, 1948. Sute și mii de bărci, conduse de pescari și soldați, navighează pe fluviul Yangzi. Armata Populară de Eliberare se năpustește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un vis măreț pentru țara sa. Țelul revoluției este paradisul. Am înțeles întotdeauna că „Revoluție înseamnă o clasă socială care răstoarnă o alta prin intermediul unei acțiuni violente” - ne-am pus cu toții viața la bătaie. Jocul continuă. Mao e pornit să măture opoziția. La ședințele de partid, zâmbește și stă la taifas cu Liu și Deng. Îi întreabă de familie și glumește pe seama obiceiului lui Deng de a juca poker. Mao are abilitatea de a dezarma din vorbe, de a fermeca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
chiciura îmbracă în alb Orașul Interzis. În seara asta, în fața ferestrei vița tremură violent. A venit furtuna - voința iernii de a nu pleca. Și cu toate astea, cine poate împiedica primăvara să nu vină? După miezul nopții, norii grei sunt măturați de pe cer. Luna se ivește din nou. Ramurile lovesc în geam, de parcă în el ar ciocăni spiritele. Aflu abia mai târziu de la Kang Sheng ce s-a întâmplat în noaptea cu furtuna. 30 aprilie 1967. Chiar înainte ca norii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în încăpere. Sunt nemulțumită și supărată. Cerul e un ceaceaf albastru ca safirul, iar norii seamănă cu niște gheare albe care trag de el. Voi sta lângă tine, îi promit eu. Poți să fii un șef simbolic. Asistenții tăi vor mătura praful în urma ta. Și ce dacă ești artist? E de așteptat să faci lucrurile altfel. Un mare geniu trebuie să aibă coarne, am spus deja asta tuturor. Oamenii vor înțelege. El mârâie, bombăne și imploră. Vocea mea se îmblânzește. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stă pe vârful acoperișului, cuprinzând cu privirea orașul Shanghai și visând la viitorul ei. Îl zărește pe băiatul cu nuci de gingko și aude lozinca lui de vânzare: Xiang-u-xiang-lai-nu-u-nu! Tonul băiatului e plat, monoton. Clar, însă. Vântul de la miezul nopții mătură străduța lungă și întunecată. Băiatul se lasă pe vine în fața tigăii lui cu fundul rotund și ține un mănunchi de lumină. Se vede pe ea însăși în celula din închisoarea națională Qin-Cheng, unde soția vicepreședindelui Liu, Wang Guang-mei, petrece doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
câte prințese, câte ducese a avut și s-a Însurat cu menajera? * Deci, culpabilizate de vocea autoritară care le amintea fără milă că nici până la vârsta asta nu s-au pus Încă la curent cu limbile străine, năucite de hulă, măturate de colo-colo pe puntea uriașului transatlantic de sticlă denumit și Aeroportul Otopeni, vorbeau toate deodată. Parcă luaseră prizaseră Își injectaseră În venă Extazy, hașiș, beladonă, cocaină, superglue, menoctal, parcă le dăduseși cu flit, așa bâzâiau. — Gândește-te că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Asta ar striga mama și, profitând de năuceala Înaltului Oaspete, i-ar cere repede un fleac pentru mine, măcar niște adidași, niște blugi prespălați, un medicament pentru tata și pentru ea nimic, nimic, nimic, decât datoria sfântă de a spăla, mătura, curăța, călca, cârpi, bombănind În urma noastră. * Deci mama ar ezita Între aceste excitante proiecte și teama că tata ar putea să observe tentativele ei disperate de ultimă oră, ceea ce l-ar determina să devină pe loc acel om străin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În aerul transparent albăstriu vor pluti luminile de pe bordura autostrăzii. E conștient că, vorbind, face drumul să pară mai scurt pe această porțiune care pare totdeauna mai lungă pentru că, după ce se lasă noaptea, autostrada e atât de monotonă! Lumina farurilor mătură gărdulețul de leandri și scoate fulgerător la vedere florile albe, roz, roșii. După ce am plecat de la familia Dobrotă, mi-am dat seama că jumătate din timp s-a vorbit doar despre Anton! Cumnata lui Îi știa viața pe dinafară... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case și biserici prizărite din care se ițeau, ici-colo, grădinițe mai mult sau mai puțin sălbăticite. Oamenii își măturau singuri curțile sau partea de drum din fața prăvăliilor, după care aruncau gunoiul în cele mai neașteptate locuri. Casele cu adevărat demne de luat în seamă se puteau număra pe degete. Cât despre palate... Consulul le reducea la inexistență cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îmi aduceam și eu aminte de la anatomie... Așa că, În loc să sap, În continuare, la canale, să tai pădure, să descarc armament englezesc, am făcut pe felcerul - și aici, ca și la „bucătărie”, nu eram În medicină, ci pe-lângă: făceam curățenie, măturam, spălam podelele, mă ocupam de oalele de noapte - când erau... Uite de ce n-am vrut să-mi schimb numele, când cu „repatrierea”. - N-are nimic latin, numele - cert este Însă că seamănă cu altenume țânțărești: Goga, Goja, Goșe, Joja, Boga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se spulberaseră și totul avea să se transforme într-o prelungă analiză / discuție aprinsă / ceartă - cum vreți să-i spuneți - pe tema relației lui cu fosta soție. — Ea a avut viața pe care și-a dorit-o, a murmurat el măturând leneș un strop de mâncare uscată de pe masă. Iar noi i-am răpit-o. Julia a scos un sunet prelung, care se traducea printr-o formă de zeflemea. —Eu nu văd lucrurile așa, dar, de dragul discuției, hai să pornim de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încă într-o stare euforică, datorită posibilității ca Deborah să înceteze să-i mai stea ca o povară în cârcă, Julia și-a schimbat planurile pentru seara respectivă. Avea chef să sărbătorească. Femeia și-a croit drum către centrul încăperii, măturând mulțimea de oameni cu privirea în căutarea lui James. Acesta stătea sprijinit de una dintre coloanele din fundul sălii și vorbea cu o femeie între două vârste, care arăta de parc-ar fi fost în stare să alerge în cursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
brusc în mijlocul pustiului, roșu și ocru, rod al unui imens cataclism anterior probabil apariției omului pe pământ, ca și cum o mână monstruoasă l-ar fi împins chiar din măruntaiele pământului, așezându-l acolo printr-o vrăjitorie. Eternul vânt al deșertului îi măturase culmile timp de milioane de ani, lipsindu-le de orice urmă de pământ, nisip sau vegetație, și aspectul lui era cel al unei imense stânci goale, lucitoare, bătute de soare și tăbăcite de brutalele diferențe de temperatură dintre zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
picioare, făcând totul zob de jur-împrejur, păi, ce și-o fi zis nebunul, că n-or să-și pună mintea cu el? Dacă nu cumva tocmai asta urmărea în avântul lui masochist... Drept pentru care, i-au făcut pe plac, măturând pe jos cu el, sărmanul maestru. După o lună s-a întors în redacție cu torsul în vestă de ghips și cu bandaj peste frunte, ca un adevărat erou, maestre, să ne trăiești. Să vezi și să nu crezi, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bancă, Întreaga sa degajare pierind fără urmă. Lou Îl transformase Într-un puști de școală generală, pe care maică-sa tocmai l-a prins fumând În dormitor. Își vârî mâinile În buzunare și Își plecă ochii. O pală de vânt mătură strada, făcându-mi părul să fluture și așezându-l la loc cu o grabă prea puțin măgulitoare. OK, am Înțeles, trebuie să-l spăl. — Nu știu despre ce vorbești, spuse Derek pe un ton neconvingător. — Nu face pe deșteptu’ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întinsă, cu chipul vesel și privirea surâzătoare. Doar o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În partea opusă colțului În care era așezată ea, un fotoliu foarte englezesc În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin ai vizitatoarei, se ridică de-a lungul rochiei ei albastre-aurii, până la genunchi, la piept, la gât, până la văl. Lucru ciudat, totuși, nu de opreliștea unui văl mă izbesc, ci de o față deschisă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului! Am coborât În grabă scara. Odată ajunși În holul de la intrare, am adoptat din nou un umblet demn, mai puțin suspect. Un ofițer cu barbă blondă, cu chipul tras mult pe frunte, cu ochii măturând ungherele Încăperii, tocmai intra pe ușă. Fazel n-a avut timp decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de mine, s-a Îndreptat spre ofițer, l-am auzit rostind Polcovnic! - Colonele! - și i-am văzut pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
loc în loc și ea întinsese o pătură pe deasupra. În spatele meu, ușa de la balcon făcea zgomot, deschizându-se întruna și închizându-se. Lângă sofa, ba chiar și pe ea, se aflau cărți. Covorul era presărat cu firimituri de pâine, bunica le mătura mereu de pe masă cu palma. „De când nu mai văd bine, am devenit și eu mai îngăduitoare”, se scuza ea oarecum. M-am ridicat și am făcut câțiva pași alene prin cameră. Ceșcuțele de porțelan ale bunicii stăteau de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea adevărați nori de praf. Camerele duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]