1,130 matches
-
vorba de simplă poză, D. se numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre. El este un citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul poeziei de
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
care se născuse, dovedită și prin faptul că prima sa carte i-ar fi conținut în germene toată opera. În La Fântâna Castaliei se acumulau stări de spirit și imagini amintind de factura așa-zișilor poètes maudits: autoidentificări în registru macabru (Ecce homo, Oboseală, Spleen, Sentimentalism), atracție spre morbid (Ruga unui bolnav, Nevroză, Seara, Concert, Cu gândul aiurea), proiecții în demonic și titanic (Titanii, Cu senior Cristos de vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
ale Anei Ciupagea și stanțele de album ale Elisabetei M. Z. Ionescu sau vetustele reluări pe teme clasice ale lui B. Florescu, revista a publicat, număr de număr, versurile lui I. C. Săvescu, încercări într-o poezie cu langori verlainiene, imagistică macabră și fabulă simbolică. Traducerile, amestecate, trădează totuși preferințe pentru înnoire: Baudelaire (Urâtul, Femeia, tălmăcite de Mircea Demetriade), Rollinat (din Nevroze dă o versiune românească B. Florescu), Gérard de Nerval, E. A. Poe (Umbra, traducere de I. C. Săvescu). Aici Catulle Mendès, J.
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
dexteritate devin, la poetul postbelic, generatoare: dezvoltă serii și succesiuni de imagini, însuflețesc ritmul poemului și îi sporesc, abundent, materia. Astfel, la poetul „cuvintelor potrivite”, în Ucigă-l toaca, versurile coagulează o „poveste”, au un sens epic centripet (unul destul de macabru, ca în multe din compozițiile volumului Flori de mucigai). Tensiunea crește pe parcursul poemului, până la un ingenios contrapunct final. În schimb, la D., „mecanismul” arghezian (sincoparea versurilor, oralitatea intervențiilor, ingenioasele împletiri dintre descriere și dialog, alternarea propozițiilor scurte cu cele lungi
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
sălbatic (1997): Demolarea Sfântului Duh, „apocalipsă comică”, pune în scenă personaje ale sacralității creștine, prinse în jocul absurd al răsturnării demonice și al demolării valorilor sub comunism (biserici, cartiere, valori morale); Ruleta americană, cu același substrat tragic, este o comedie macabră a setei infernale de bani; Șarpele boa incriminează industria erotică ilicită, încercând să evite vulgaritatea de circumstanță prin alertețea dialogurilor; Bunica la Istanbul, satiră nostalgică, descrie indiferența în care se dispersează ultimele resturi de conștiință, iar Estul sălbatic, poate cea
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
semne de trecere spre o altă etapă, diferită de romantismul pașoptist ca „fenomen de generație”, cum îl definea Pompiliu Constantinescu. G. își plânge singurătatea, tristețea, amorurile neîmplinite, cugetă la trecerea vremii, cultivă motive noi, ce țin de exotism, demonism ori macabru (Emirii, Danțul morții ș.a.). El a fost cu siguranță un bun traducător, dornic să transpună în românește, ca altădată Heliade, din marii poeți ai lumii (Anacreon, Horațiu, Ovidiu, Dante, Hafiz, Shakespeare, Bürger, Klopstock, Schiller, Goethe, Byron, Uhland, Lamartine, Pușkin, Mickiewicz
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
În același univers dizarmonic, corodat și decupat cu gesturi nevrotice, care proiectează un viitor apocaliptic. Escatologic o dată În plus, Volodine convertește aceste “scurte piese muzicale”, după cum el Însuși le numește metaforic, În niște fugi agonice, “muzică” ce ne amintește ritmurile macabre, de data aceasta În sens propriu, ale piesei formației cehești Leibach - Quel est le privilège des morts? Acela de a bîntui etern? Viața și literatura lui Antoine Volodine sînt cele ale unui exilat. Explorator neobosit al limitelor În care textul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Verlaine și lui Albert Samain mai ales, dar și lui Charles Baudelaire. Muzicalitatea stingerii este cultivată cu rafinament, în acorduri fin de siècle. Dar și teatralitatea animă un imaginar poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui originală derivă din observarea incongruențelor vieții și absorbirea lor într-un dans al halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
a unui umor sec (de influență americană, s-a zis), bazat pe gaguri trăsnite și alte ciudățenii. E, în aceste farse de un insolit cam tras de păr, un burlesc de brambureli, cu tumbe în neverosimil, în fantastic și în macabru. Nici urmă de implicație afectivă în reacțiile unor antieroi ce sălășluiesc, pândiți de halucinația dedublării, într-un univers al arbitrarului. Le sare țandăra din nimica toată, se ceartă, se încaieră, fac tărăboi, râd fără pricină, le vine chef să se
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Sábato, lupta monștrilor trimite la dogii și moloșii lui Jünger din Falezele de marmură, fătul și moașa pot evoca Parfumul lui Süskind, teribila scenă a cavoului învie horror-ul romantic gotic, revolta strigoilor, gustul pentru morbidul grotesc și revărsările de macabru e vecin cu lumea lui Stephen King din Salem’s Lot, pentru a nu mai pune la socoteală enorma zestre cinematografică a autorului. C. este, prin excelență, un vizual, de infernuri și purgatorii, iar imageria lui, imperiul său fabulos de
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
puțin simbolice (Drumuri, Fântâna, ciclul Marea). Aici C. se apropie uneori de paroxismul din câteva poeme ale lui Emil Botta, de la care pare să vină și alternarea solemnului și a colocvialului, a lamentoului cu imprecația sau accesele de umor negru, macabru. Circumscrisă, în fond, aceleiași angoase zguduitoare este și lirica iubirii ce se destramă, din ciclul Tei tăiat, reluată, amplificată și rafinată într-o expresie personală în volumele Plopi fără soț și A treia noapte după răstignire, unde câteva laitmotive sunt
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
de critici ca prelungire a unor filoane expresioniste, suprarealiste sau dadaiste, ca expresie a unor nevroze tipic bacoviene, după un scenariu de film-dezastru. Sursa primă a inspirației pare a fi celebrul tablou al lui Hieronymus Bosch, dar atmosfera de dans macabru e mai degrabă aceea din pânzele belgianului James Ensor. Stadiul edificării sinelui încremenește acum în faza disoluției (separatio) din procesul alchimic, C. propunând un adevărat antimanifest liric al cărui principal temei este tendința schizoidă de a cuprinde în propriul trup
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
un astfel de text: „Ala, bala, alandala,/ o pădure cu rădăcinile-n sus,/ un val cu gura deschisă,/ un nasture înaripat,/ un pitic mâncat de-o alună/ - și-o portocală” (Portocala). Viziunea a evoluat de la feeric spre grotesc și spre macabru, dar înclinația spontană spre prelungirea descriptivului în imaginar s-a păstrat: „Vizitatorii mei sunt un domn întrerupt la mijloc,/ o doamnă continuă/ și fiica lor de tablă,/ un profesor care predă brânză,/ un asasin rătăcit, o droaie/ de furnici necăsătorite
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți și alte soiuri de ipochimeni apar și dispar ca într-o părere. Ici plutind în grațioase volute peste acoperișuri, ca în onirismele lui Chagall, colo dansând vaporos, precum în reveriile lui Matisse, dincolo țopăind macabru cu un schelet, ca într-o binecunoscută suită de Saint-Saëns. Cu „măști” închipuite parcă de Munch, Ensor, Nolde. Totul, în haloul propriu acestor scrieri ce tânjesc după crepuscul. Pictor de rafinate viziuni, aspirând spre esențe, G. este, potrivit lui Gheorghe Grigurcu
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
în „Istoria orașului Iași", vol. I, Iași, 1980, p. 97-98: „În partea de sus a pieței palatului se afla temnița domnească, deasupra căreia Ștefan Tomșa zidise o biserică - „Biserica de pe Poartă". În fața ei erau plasate spânzurătorile. Deși aspectul locului era macabru, se circula totuși pe lângă zidul curții, pe actuala stradă Palat, căreia, în vremea aceea, i se spunea Podul Spânzurătorilor. Trecea printre heleșteul curții și heleșteul mănăstirii Galata, în mahalaua Broșteni, îndreptându-se spre Podul roș. S-a mai numit și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
erau neîncrezători, dar și fascinați de ceea ce încă nu era o evidență (ba mai mult, apărea drept o pervertire a gustului artistic, în comparație cu teatrul), Caranfil poate vorbi cu tandrețe și umor (subminat însă crunt de câteva secvențe de-a dreptul macabre) despre pasiunile și nebuniile din lumea filmului, despre delăsările și compromisurile celor mai slabi. Per total, Restul e tăcere e, pe lângă proaspătul Palme d’Or, semnul cel mai bun că cinematografiei românești începe să-i meargă chiar bine. Câteva filme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
contactelor anglo-saxone și germane sau italiene. Unele dintre lucrările culese aici sunt dosare de studiu. Fiind vorba despre spații străine, autorii n-au avut posibilitatea de a aduce materiale noi, dincolo de o bibliografie conștiincios greblată. în cazul discuției despre dansul macabru în Evul Mediu târziu de limbă germană (Irina Cristescu), acest dezavantaj e mai evident decât acolo unde suntem îndemnați să reflectăm la convergența între disciplină și educație în universitățile Prusiei Hanovrei în veacul al XVIII-lea (Bogdan Popa). Considerațiile Adrianei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
În ziua progromului: „Am văzut cum stăteau morții grămadă În toate părțile aleiei În dezordine așa cum fuseseră Împușcați. Nu pot să-mi dau seama de numărul morților deoarece eram așa de Îngrozită”. Sala cinematografului „Sidoli” a fost scena unui spectacol macabru, la care sute de actori au fost protagoniști Într-o piesă de teatru fără spectatori, o dramă simplă, compusă ad-hoc, cu numai două roluri: asasini și victime. Sute de evrei au continuat să fugă din Aleea Alecsandri direct În grădina
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
starea de excepționalitate. Vizita recentă a cancelarului Schroeder a ilustrat perfect această realitate: câteva săptămâni înainte, s-a asfaltat și s-a făcut bec totul. Trebuia, doar, să arătăm un obraz curat celui pe care cineva cu umor (involuntar spre macabru) din Ceaunu Mare l-a descris drept "un fiu al satului"! Dar aceiași români grijulii cu străinii vor pune mătura în cui și fărășaul după ușă până la eventuala viitoare vizită a cine știe cărui personaj important. Aici e fisura pe care n-
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
minte și un suflet de o probitate totală. Nici după șapte ani de încarcerare, după spectacolul unei umanități muribunde, înfometate și exterminate lent, el nu poate înțelege cum de a fost cu putință ca istoria să-i joace această festă macabră - închisoarea - tocmai lui, care a avut încredere în oameni și a ajutat cât a putut mai mult. Nevoia de a sări în ajutor - semnul harului adevărat la un doctor - dă o mare distincție acestor memorii, care sunt o mărturisire de
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
susține ia naștere după lectură o tensiune contrariantă, provocatoare, catapultînd cititorul familiarizat cu scrierile autoarei și în registrul grav al romanelor, eseurilor și al biografiei ei. Pe de altă parte, colajele rămîn amuzante chiar atunci cînd nuanțele textului virează spre macabru și aceasta fiindcă ele, deși supuse jocului întîmplării, fluxurilor asociative care se instituie între imagini și cuvinte în tulburătoarea lor materialitate, sunt orînduite inteligent pe suprafața foii de hîrtie. Rezultatul are o acuratețe grafică și cromatică elegantă și expresivă, așa
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
său de pe Pământ îl trădează, diavolul convoacă toate forțele întunericului pentru a-l ajuta să-l pedepsească pe trădător. Constituirea unei armate malefice este, la rândul ei, o secvență dintre cele mai expresive ale piesei, secvență compusă în registrul comicului macabru. În mod surprinzător pentru un cititor de azi, piesa este scrisă în versuri. Nu este vorba de o folosire mecanică a ritmului și a rimei, ci de un joc de eufonii și asonante, de o plimbare liberă a degetelor pe
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
a unuia dintre personajele principale, Prior Walter (George Alexandru), homosexualul contaminat de SIDA. Spațiul lui Marius Alexandru Dumitrescu, conceput că un spațiu al bolii, practic decorul este făcut din zeci de radiografii de tot felul, ca o pictură tenebroasa și macabră, nu provoacă nici el soluții spectaculoase, oferind mai degrabă un cadru static. Deși se joacă pe cele două aripi-anexă ale sălii Studio a Teatrului Nottara, ăsta nu înseamnă mare lucru, decît o modestă schimbare de amplasamente. O singură excepție, un
Cui prodest? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18154_a_19479]
-
ultimele suflări este riguros structurată, după un principiu simetric, în trei părți. Agonia și decesul iubitei mătuși Reta (afectiv, adevărata mamă a autoarei) sunt plasate într-un registru în care se întretaie sau se scurtcircuitează, candoarea poetică cu grotescul și macabrul situației, comicul cu tragicul, tandrețea cu cinismul... Între prima și ultima parte a romanului, consacrate episodului agoniei și morții mătușii, capitolul median, avînd un puternic suflu autobiografic, deține rolul unui cifru. Istoria familiei este derulată, cînd liric, cînd prozaic, cu
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
care o joc e un miner pensionar din Aninoasa, care a fost și salvator minier. În momentul în care aveau loc explozii sau accidente, mergea să-i scoată pe colegii lui din mină. Povestește despre unele evenimente, care sunt destul de macabre. Dar vorbește și despre lipsa de solidaritate dintre ortaci, despre care am aflat și de la bunicul meu, care a fost miner. Gândiți-vă că acolo erau oameni veniți din foarte multe medii, din toate zonele și de toate etniile. Celălalt
„Am înțeles care e miza mea ca actor. Nu e vorba doar despre mine, e și despre celălalt” () [Corola-website/Science/295718_a_297047]