1,473 matches
-
primar și secundar). 73 În ciuda unei relative detașări de psihanaliză, LP consemnează în data de 12 septembrie 1982: "Vreo zece zile m-am retras în spațiul parental unde am recitit temeinic Dostoievski și paricidul + Das Unheimliche". Vezi Insem(i)nările Magistrului, 64. Culegerea de texte alese din Freud (Scrieri despre literatură și artă, Editura Univers) apăruse în 1980 și era greu accesibilă fără a figura la depozitele de carte din județele "neuniversitare" pe listele celor considerați maturi pentru asemenea produse culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
realist și erudit al lui Mika Waltari. Iată-l pe basileul Constantin ce tocmai luase parte la oficierea legământului unirii Bisericilor latină și greacă, după o mie de ani de discordie. Este însoțit de demnitarii de Blaherne, miniștri, logofeți și magiștri, de Senat și arhonți. În suita ce tocmai ieșise din catedrala Sf. Sofia, Jean Ange îi recunoaște pe cancelarul Phrantzes și pe bailul Veneției, ce-și va găsi moartea în timpul asediului. Dacă basileul, urât de popor din pricina unirii conjuncturale cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apărut: • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Heidegger, Jaspers, Jung, istoria religiilor și esoterismul creștin, iudaic și islamic erau subiectele de predilecție din lungile noastre conversații din casa Culianu, din casa mea din Țicău sau în plimbările la Repedea, Breazu sau Bârnova", își va aminti mai târziu Magistrul din "mahalaua celestă, Țicău"), orficii vizează reinstaurarea raporturilor ființei poetice cu lumea originară, arhetipală, în modalități doar în aparență diferite. Astfel, dacă Mihai Ursachi și Dan Laurențiu readuc în atenție îndeosebi substratul filosofic și religios, așadar ceea ce primul numește "esențele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale acestui text antologic pe care majoritatea exegeților săi îl recomandă, pe bună dreptate, drept unul dintre marile poeme scrise de Mihai Ursachi conțin practic, într-o formă densă, toate liniile directoare ale unui program poetic atent scenografiat de autointitulatul magistru de Țicău: "de aceea îți spun, toată baza mea (știi prea bine/ că-s mai vanitos decât Lucifer însuși),/ este Nimicul.// O glorie fără cusur și inalterabilă/ îmi construiesc în secret, folosind ca unelte/ disimulația (aplicată îndeosebi mie însumi),/ mistificarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nou, venit din miazănoapte/ cu numele înfricoșat de EU,/ mi-a spulberat armata mea de aur;/ lumina casei mele, fecioară și soție,/ e roabă rușinată în cortul lui barbar" Prinsul etc.). Ci la faptul că, în tot ansamblul ei, poezia magistrului din "mahalaua celestă, Copou" apare, în același timp, solemnă și ironică, sobră și burlescă, substanțială și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican este cea mai bună dovadă în acest sens. Niciuna dintre cheile hermeneutice anunțate de uvertura peritextuală nu se regăsește în aparență cel puțin în cele două versuri din care este constituit textul propriu-zis, constatare ironică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vedea, bunăoară, măcar observațiile făcute de Ilie Constantin în "România literară", nr. 14/1997: "oricare dintre noi posedă o capacitate de a învăța și de a cugeta așa cum acel locuitor din Tecuci avea un motor -, dar e necesar ca un magistru să intervină pentru a o trezi din starea ei virtuală. Altfel, necălăuzită spre cunoaștere, acea capacitate de a înțelege sub îndrumarea unei călăuze sigure nu s-ar actualiza, ar rămâne inutilă ca motorul omului din Tecuci. A doua parte a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca în momentul scrierii acestei poezii "pe când se credea pelican". Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității "ce-și sfâșie pieptul" pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația eristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa" etc. etc.). La fel de ușor s-ar putea demonstra, spre exemplu, că Mihai Ursachi este funciarmente vorbind un mistic autentic. El însuși nu a părut să refuze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Gheorghe Grigurcu. Indiscutabil, poezia lui Mihai Ursachi se dovedește de o mare originalitate. Mai întâi, datorită intensității extreme a trăirii livrescului, a raportării la însăși istoria lirismului pe bună dreptate, Mircea Iorgulescu amintea că, în cazul poeziei scrise de magistru, "reluarea, împrumutul, dezvoltarea de procedee, de teme și de motive cunoscute înseamnă participare", așadar "beatitudinea" situării într-un poetic foarte intens. Apoi datorită finalității acestui uz frecvent de structuri nominale și verbale având câte un analogon imediat identificabil în canonul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care nu ar fi trebuit să fie unica dar, iată, din păcate, așa a fost. E.M.: Vă propun acum să intrăm într-o tematică mai specială, care pe mine mă preocupă de ceva vreme, cea paidetică, trasată de relația între magistru și discipoli. Este un dat al naturii umane faptul că, nu doar în cultură, fiecare suntem la un moment dat discipol și devenim, ulterior, la rândul nostru, învățător pentru alții. V-aș ruga să vă definiți ca profesor. După părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mine. Alții m-au înțeles mai bine, nu foarte mulți, este adevărat, dar e bine și așa. Cum zice românul "Din coadă de câine nu poți face sită de mătase". E.M.: Este aproape un stereotip a spune că un adevărat magistru este acela care te învață și cum să te desparți de el. E.S.: Este o formulă, poate, pentru majoritatea, valabilă. Ca să te desparți de maestrul la umbra căruia te-ai format, trebuie să fi devenit mai mult decât el. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mătase galbenă, o pernă de aceeași culoare cu franjuri îi îndulcea tăria. Treptele erau așternute cu un covor lung și îngust, care venea tocmai din capătul celălalt al salonului. În sfârșit, pe o consolă, în dreapta, prezida bustul de bronz al magistrului, operă de F. Storck, ca o divinitate tutelară a capelei. În schimb, basorelieful, fixat în spătarea de sus a tronului, ca și celelalte două panouri laterale, erau creații de familie. Le desenase Alexis, geniul plastic al salonului. Tot el ar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
multe altele, dovadă certă a faptului că, într-adevăr, "inocularea cu adevăr" pe care o pornise Maiorescu, aproape agresivă în virulența prin care era înfăptuită, fusese percepută, în consecință, ca láitmotiv de discipolii dispuși a păși pe calea indicată de magistru. Îndeobște, se afirmă că prelecțiunile au constituit fundament, condiție de posibilitate pentru înființarea Societății "Junimea". Pe lângă acest aspect, ele au mai reprezentat ceva: un fel de "aruncare a mănușii", "provocare la duel", început al unei lupte aproape sisifice cu neantul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Nichita Danilov, Apocalipsa de carton Andréi-Iustin Hossu, Cele trei trepte ale singurătății Katherine Mansfield, Moartea care mă apasă. Adrian Marino, Evadare în lumea liberă Virgil Nemoianu, Simptome Luca Pițu, Fragmente dintr-un discurs (in?)comod Luca Pițu, Însem(i)nările Magistrului din Cajvana Dorin Popa, Convorbiri euharistice Dan Stanca, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu William Thackeray, Rebecca și Rowena Tzvetan Todorov, Cucerirea Americii Dumitru Țepeneag, Întoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite Format 1/16 (61x86) Tiparul executat la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de porniri și idei inacceptabile, că își doresc lucruri din registrul minor și că este foarte posibil să nu parvină la umanitatea deplină (pe cât le sta lor în putință) pe care vechii greci o numeau areté. Poate că nevoia de magiștri nu a dispărut, poate că și astăzi, dominați de neliniști și spaime pentru nenumăratele alegeri pe care trebuie să le facem în fiecare zi, simțim în adânc dorința de a ne lăsa pe seama unui mai înțelept decât noi. În fond
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
alegeri pe care trebuie să le facem în fiecare zi, simțim în adânc dorința de a ne lăsa pe seama unui mai înțelept decât noi. În fond, poate că goana după consilieri, psihologi și antrenori personali nu reprezintă decât nevoia de magistru, nevoia de lampadofór. Abandonați spațiului virtual, copiii au întâlnit aici magistrul, ghidul care să-i însoțească și să fie alături de ei în momentele cheie; intuind reticența părinților în a-și urma copiii în acest tărâm straniu, creatorii de jocuri au
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în adânc dorința de a ne lăsa pe seama unui mai înțelept decât noi. În fond, poate că goana după consilieri, psihologi și antrenori personali nu reprezintă decât nevoia de magistru, nevoia de lampadofór. Abandonați spațiului virtual, copiii au întâlnit aici magistrul, ghidul care să-i însoțească și să fie alături de ei în momentele cheie; intuind reticența părinților în a-și urma copiii în acest tărâm straniu, creatorii de jocuri au născocit magistrul virtual (întâlnit pentru prima dată în Pokemoni), acela care
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de lampadofór. Abandonați spațiului virtual, copiii au întâlnit aici magistrul, ghidul care să-i însoțească și să fie alături de ei în momentele cheie; intuind reticența părinților în a-și urma copiii în acest tărâm straniu, creatorii de jocuri au născocit magistrul virtual (întâlnit pentru prima dată în Pokemoni), acela care să le ofere sfaturi și alinare, care să-i îndemne și să-l recompenseze atunci când situația o impunea. De notat că tutorele virtual nu oferea (și nu oferă) doar îndrumare de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
izvor de neînțelegeri". (A. de Saint-Exupéry, Micul Prinț, Editura RAO, București, 2002) 1.1. Educația ca îmblânzire Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea ilustrează perfect ambiguitatea paradigmei educaționale postmoderne. La prima vedere, pare că Micul Prinț este acela care joacă rolul magistrului, devreme ce vulpea îl roagă stăruitor să o îmblânzească. Dar se află Micul Prinț în situația magistrului? Dacă suntem de acord cu ceea ce scrie Thomas Mann în Doctor Faustus, trebuie să acceptăm că nu: Un magistru e personificarea conștiinței discipolului
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea ilustrează perfect ambiguitatea paradigmei educaționale postmoderne. La prima vedere, pare că Micul Prinț este acela care joacă rolul magistrului, devreme ce vulpea îl roagă stăruitor să o îmblânzească. Dar se află Micul Prinț în situația magistrului? Dacă suntem de acord cu ceea ce scrie Thomas Mann în Doctor Faustus, trebuie să acceptăm că nu: Un magistru e personificarea conștiinței discipolului: îi confirmă îndoielile, îi lămurește nemulțumirile, îi stimulează pasiunea de perfecționare". (Mann, 1995, p. 207) În mod
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acela care joacă rolul magistrului, devreme ce vulpea îl roagă stăruitor să o îmblânzească. Dar se află Micul Prinț în situația magistrului? Dacă suntem de acord cu ceea ce scrie Thomas Mann în Doctor Faustus, trebuie să acceptăm că nu: Un magistru e personificarea conștiinței discipolului: îi confirmă îndoielile, îi lămurește nemulțumirile, îi stimulează pasiunea de perfecționare". (Mann, 1995, p. 207) În mod limpede, Micul Prinț nu trăiește îndoielile și aspirațiile vulpii, de vreme ce întreabă obsedant: Ce înseamnă a îmblânzi?" Dacă ne referim
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
discipolului: îi confirmă îndoielile, îi lămurește nemulțumirile, îi stimulează pasiunea de perfecționare". (Mann, 1995, p. 207) În mod limpede, Micul Prinț nu trăiește îndoielile și aspirațiile vulpii, de vreme ce întreabă obsedant: Ce înseamnă a îmblânzi?" Dacă ne referim la Socrate paradigma magistrului prin excelență prin celebra afirmație "tot ceea ce știu este că nu știu nimic", el își afirmă mai degrabă propriile îndoieli într-o lume plină de fals- competenți, fiecare mulțumit cu o cunoaștere parțială, contextuală, inaptă pentru ridicarea ei la nivel
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
scenariu esențial al formării, în cadrul căruia șansa formării de sine reprezintă șansa formării celuilalt. Pe de altă parte, vulpea este aceea care știe că poate fi și vrea să fie îmblânzită, iar această voință o plasează mai degrabă în rândul magiștrilor, a acelora care știu că existența lor și posibilitatea de a parveni la o altă stare (ieșirea din peșteră, platonic vorbind) depinde în mod esențial de întâlnirea cu Celălalt, cu discipolul. Într-o ambiguitate dragă postmodernilor, pare că asistăm la
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
la o migrare esențială a fiecăruia dintre cei doi Micul Prinț și vulpea din poziția inițială, către un alt loc, acela în care este posibil să se producă evenimentul întâlnirii, adică al educației. Interesant este că, în scenariul paideic clasic, magistrul se află în centru, iar discipolul își asumă cu bucurie recunoscătoare marginea. Finalul scenariului paideic paricidul coincide cu migrarea discipolului către centru (un centru care îi poate conferi cândva poziția de magistru) și a magistrului către margini, bucuros pentru "sângeroasa
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]