1,516 matches
-
temut, dar aceasta nu m-a făcut s-o ocolesc prea tare; și apoi, după cum se vede, În timp ce mă feream, stângaci, fără Îndoială - niciodată nu suntem mai stângaci decât În fața unui ins „original” și „tenace În firea sa” - că ea, mania, nebunia, În câteva forme, trăia deja În mine, În cel ce-am fost. Și m-a ajutat, după ce m-a „Înfricoșat”, În sensul că nu am „recunoscut-o” Întotdeauna și nu i-am fost aproape niciodată recunoscător. Dar am Înțeles
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mea, se’nțelege, pe care Însă, prin capacitatea de expresie, de „exteriorizare”, prin „rutina creației”, o Împart cu, o Împrumut, o „sugerez” lectorilor mei. Scriitorul adevărat, se’nțelege, cel autentic, cel care-și „exprimă” ideile obsesive, „ticurile de gândire” sau „maniile nocturne, exaltate” În „forme” accesibile și logice - În logica iraționalului, a „neînțelegerii poetice”, În forme ce „imită” viața, materia și ființa doar În scopuri „viclene”, adică În scopul de a le deposeda pe aceste zeițe omniprezente și omnipotente de... nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pretendent la gloria artistică, În eforurile sale de a se face auzit, remarcat În lumea socială, se izolează de fapt din ce În ce mai mult, contractând cu timpul și cu bolile care acompaniază această crescândă marginalizare - alcoolul, ridicolul tot mai evident, mai supărător, maniile diverse și, nu În ultimul rând, o accentuare a iritabilității -, o tot mai evidentă incapacitate de a putea stabili contacte cât de cât firești cu indivizii „nevinovați” care-l Înconjoară. Nu, nu am reușit; În primii ani petrecuți În orgolioasa
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
este de fapt indiferent, senzațiille și impresiile de moment - care pot fi ale noastre, dar și ale multor altora! - și, după un timp, când suntem asaltați de nevroze, depresii și o altfel de singurătate, cea În care cresc iute bălăriile maniilor, ale bolilor psihice, observăm abia că am făcut o „afacere” nu foarte rentabilă! Lăsându-ne conduși, ispitiți, seduși de acei „ucenici vrăjitori” ai unei Tehnici din ce În ce mai prodigioase, inventive - ca un scop În sine, comerciale și egolatre, părăsindu-ne vechile habitudini
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
anul 1948, aici, în stânga Prutului, a fost pus în practică un adevărat "program de nimicire a arheului românesc", atât prin rusificare (sovietizare), cât și prin mancurtizare (cf. Cinghiz Aitmatov O zi mai lungă decât veacul). Același autor mai crede că mania imitației (servile) față de marile puteri, mai apropiate sau mai depărtate (Turcia, Grecia, Rusia, Franța sau SUA), ucide duhul național, amenință însăși identitatea noastră etnică și că programul "Daciei literare", schițat la 1840, era tocmai o condamnare a acestui gen de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căruia și Th. Codreanu îi acordă atenție deosebită în ambele cărți Dubla sacrificare... și Mitul Eminescu) este prima "cădere", internarea forțată, cu imobilizare în cămeșoiul cu mâneci lungi, izolarea în spitalul condus de dr. Al. Șuțu, cu diagnostic (de intrare) "manie acută". Un diagnostic de pronostic rezervat, la care, în completare, numai după câteva zile (ciudată scurtare a intervalului de espectanță!), Maiorescu, "competent" în speță, avea să adauge întregirea riscată: "ce merge spre demență". Prima și poate cea mai profundă eroare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moderație. Voia reforme "blânde și graduale" și o "bună orânduială", nicidecum înnoirea "prichită" (vorba basarabeanului Stihescu, personajul său din Tainele inimei). Adică acele "sărituri fără orânduială", cum scria îngrijorat Eminescu. Față de spiritele exaltate, cețoase, proclamând sentimentul adamic, confiscate de felurite manii (romanomania, de pildă, în vremea aceluiași Kogălniceanu), temperanța ar fi soluția de urmat, refuzând jetul ditirambic ori oglinzile mincinoase. Doar rămânând "în hotarele moderației" putem câștiga respectul Europei; schimbând realitățile, nu vorbele, pentru a ne apropia civilizatoriu de cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
seria 1936. dânsul a picat la capacitate 1936 la Iași și s-a prezentat al doilea an cu noi la Galați. Nu-mi reamintesc să fi repetat clasa VIIIa cu noi. În orice caz, el este medic și suferă de mania îngâmfării. Eu lam întâlnit în 1950 după ce și-a luat examenul de stat și nici nu a vrut să mă recunoască. Eu am fost coleg de clasă cu el până în clasa V-a, am făcut școala militară la Bacău în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
semn și camionul ei, luciri fără ieșire decît pustia evidență, interiorizează ineficient, odihnă plată, linie strîmbă de becuri cu iluzia din timp, că măsura de acum n-a mai fost vreodată, ora de voiaj s-o țin cu mine, vechea manie colecționismul bizar, Eu, Virtualitatea Mea Neprețuită și Închiriată cu Ora, am curs cum are banul, numai el plătește ce nu face și invers, în a șaptea călătorie ești așa de lăsat în pace că îți trec cu vederea chiar dacă le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de fapt francă, și după aceea a fiului său Henric III (1039-1056), abia odată cu Henric IV (1056-1106) izbucnește conflictul cu Papalitatea, în timpul întregii minorități a tînărului suveran (la moartea tatălui său, el nu avea decît 6 ani) și a regenței maniei sale, Agnès de Poitiers, Papalitatea a avut mînă liberă să treacă în fapt la tendințele reformiste, în timp ce cardinalii au avut posibilitatea de a-i desemna drept pontifi pe aceia care erau partizani ai totalei independențe a Sfîntului Scaun față de împărat
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca o "manie ridicolă", echivalarea românilor cu romanii exprimă, pentru Kogălniceanu, simptomatica falimentului politic actual: "numai națiile bancrute vorbesc necontenit de strămoșii lor" (Kogălniceanu, 1946, p. 647) [1843]. În locul acestei atitudini contemplativo-istorice a cărei finalitate rezidă în confortul psihologic și resemnarea cu gândul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
et al., 1984, p. 87). Teza bimilenarității, elaborată ca dogmă istoriografică în faza naționalistă a comunismului românesc, a fost elaborată pentru a atesta vechimea și pentru a epata continuitatea nefrântă a stalității pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. Anii '70 au dat startul maniei comemorative a național-comunismului, în care s-au celebrat cu febrilitate ritualică o lungă serie de evenimente care atestau toate vechimea și măreția civilizației românești. Celebrarea a 1600 de ani de la atestarea documentară a orașului Buzău (1976), calificată de V. Georgescu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
față de tensiunea gravă care a răvășit relațiile sale cu evreii francezi și nici față de valurile de nedumerire stârnite (inclusiv în organele de presă) de invitația adresată unui oaspete ce trezește controverse profunde. Mitterrand era furios împotriva evreilor și, în fervoarea maniei care-l mistuia, a slobozit câteva expresii proto-antisemite, ba chiar și unele mai grave, precum acuzația că evreii francezi ar fi "agenți ai Statului Israel" în Franța. Cu trei zile înainte de aterizarea lui Arafat la Paris, Mitterrand convoacă o consfătuire
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la rândul ei, hrănită de un provincial excepționalism etnic, poate, de asemenea, produce monștri. Succesul stimulează, inevitabil, vanitatea, anesteziind simțul deșertăciunii. Dar și insuccesul e, pe această linie, catastrofal: e urmat, mai întotdeauna, de irezistibile valuri de frustrare, în care mania persecuției, invidia, ura de toți și de toate ajung să frizeze patologia. O formă perfidă a vanității se exprimă în convingerea că ea este, preponderent, viciul altora. Dar repet: în fapt, nu scapă nimeni de ea. Sau aproape nimeni. O
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vicleșuguri să-l piardă, dar nu i-a mers. Ura ei l-a urmărit până când a fost mare. Se căsătorise și avea copii bucurându-se de o familie fericită. Hera însă cuprinsă de același dor de răzbunare cere zeiței nebuniei, Mania care păstra o otravă într-o cupă de aur să meargă pe pămângt și să împrăștie veninul asupra lui Alcide ca să-i rătăcească mintea. Zeița a îndeplinit întocmai dorința Herei. Alcide cu mintea rătăcită și-a ucis soția și copii
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Îmi spunea că nu semănăm chiar deloc. Ba Aurel e leit tac-su, spunea Motănica, și nu-mi spune tu mie, madam Golan, că Aurel seamănă cu tac-su, ca și Laur, ceea ce ar fi putut ține mai degrabă de mania Motănicăi de a o contrazice pe mama. Asta nu m-a Împiedicat totuși să cred că am fruntea mare a tatălui meu și fața lui lată și smeadă, scăfârlia lui colțuroasă de ocnaș și aceeași privire a ochilor cenușii deprinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Exista un schimb tacit, ea călca, spăla și făcea de mâncare, el făcea treburile grele - bătutul covoarelor, mutatul mobilei, aranjatul tablourilor etc. - care la noi durau permanent, nu știu de ce. Adică știu, mama mea a avut la un moment dat mania mutatului. Ne-am mutat într-un an calendaristic în patru case. Așa că viața noastră a fost o permanentă tranziție de la un apartament la altul. Noroc cu comunismul - iată că a fost și el bun la ceva - că spațiul locativ era
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
considerații generale cu caracter normativ. În articolul intitulat Sonnetul (1839, nr. 60, p. 251), el avea convingerea că cel criticat "odinioară va binecuvânta critica". Încrezător în rolul constructiv al criticii, Asachi își îndreaptă însă armele și în direcția combaterii unei manii primejdioase, semnalate anterior de M. Kogălniceanu: "dorul imitației". Impărtășindu-i punctul de vedere, redactorul "Albinei" pledează, în termenii cei mai categorici, pentru constituirea unei literaturi naționale și pentru evitarea imitației operelor străine, în mod nerațional și exclusivist, prin respectarea tradiției strămoșești
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
vedere, redactorul "Albinei" pledează, în termenii cei mai categorici, pentru constituirea unei literaturi naționale și pentru evitarea imitației operelor străine, în mod nerațional și exclusivist, prin respectarea tradiției strămoșești: "Cultura și fericirea unui popor nu stă în schimbarea portului, în mania de a se lepăda de învechime și de a lua orice lucru strein și nou, ci în respectul cuvenit aducerii aminte a strămoșilor, păstrarea averii și a limbei, a driturilor și a numilor ce ne-au lăsat". (Omul literat, 1829
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
mai mică pricină din s-au pute isca o urîtă și neplăcută neunire. In sfîrșit, țălul nostru este realizația dorinții ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți. Dorul imitației s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național. Această manie este mai ales covîrșitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de subt teasc cărți în limba românească. Dar ce folos! că sunt numai traducții din alte limbi, și încă și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
urîtă și neplăcută neunire. In sfîrșit, țălul nostru este realizația dorinții ca românii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți. Dorul imitației s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național. Această manie este mai ales covîrșitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de subt teasc cărți în limba românească. Dar ce folos! că sunt numai traducții din alte limbi, și încă și acele de ar fi bune. Traducțiile însă nu fac
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
zilele ies de subt teasc cărți în limba românească. Dar ce folos! că sunt numai traducții din alte limbi, și încă și acele de ar fi bune. Traducțiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cît vom pute această manie ucigătoare a gustului original, însușirea cea mai prețioasă a unii literaturi. Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt: destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
la nivel local cel puțin. Societățile europene, pe măsură ce evoluează și se moder nizează, devin din ce în ce mai fragile la nivelul identificării colective (Hervieu-Léger, 2004 : 19). Vorbim din ce în ce mai puțin de noi, de felul nostru de a fi împreună. Ritualitatea specifică a pelerinajelor („ritualo mania”, în termenii lui Hervieu-Léger) participă la invocarea imaginară a rădăcinilor întregului corp social, ale „noastre” și ale „lor”. Bogăția patrimoniului simbolic al pelerinajelor constituie un stoc de resurse pentru politic, o stație de reîncărcare a energiilor comune, naționale, parte a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Într-un alt centru de lagăre, că erau mai multe centre - de exemplu era Gross-Rosen, un centru mai mic... De pildă, noi, când eram acolo, În ultimul lagăr, el făcea controale: venea În fiecare lagăr mai mic să facă controale. Mania lui era să vadă cum sunt lacrimile, dacă sunt curate sau nu... ăsta era hobby-ul lui, după ce nu mai erau exterminări, o dată cu apropierea frontului. Și Într-o bună zi vine și-n lagărul nostru. Lumea s-a speriat. Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
was speechless 949. Cu o minunată punctualitate, dramaturgul arată în Macbeth: Then comes my fit again 950. Simptomele emoționale și cognitive ale Regelui Lear au fost studiate și de Sigmund Freud, descoperindu-se variate aspecte de modificare ale personalității acestuia: manie. Depresie, delir, psihoză etc. Cât de frumos exclamă însuși personajul: the tempest in my mind/ Doth from my senses take all feelings else/ Save what beats there 951. Perioade de luciditate alternează cu momente de confuzie și imposibilitatea orientării spațiale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]