1,516 matches
-
conducerii de stat, executată (și) cu ajutorul agenturii sovietice din țară”; „transferul puterii s-a făcut simultan cu derularea unor legitime demonstrații de masă (provocate și ele), dar nu ca urmare a solicitărilor din partea manifestanților”; „deoarece între noua Putere și reprezentanții manifestanților nu numai că nu a existat conlucrare, ci s-au iscat chiar tensiuni, se poate spune că gruparea Iliescu a fost «corpul străin» al revoluției” (p. 149). Un punct aparte în demonstrația autorului îl constituie chestiunea „teroriștilor”: psihoza a făcut
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
17 decembrie), apoi structuri mixte de reprimare, alcătuite din milițieni, grăniceri și trupe de securitate (pentru perioada 18-19 decembrie); la București (21 decembrie), forțele de reprimare au fost alcătuite din scutieri, milițieni, trupe USLA. Raportul SRI mai afirmă că unii manifestanți din București ingeraseră droguri cu efect excitant în după-amiaza și noaptea de 21 decembrie, care să le înlăture senzația de frică (!?); aceste droguri nu fuseseră oferite în stare pură, ci fuseseră introduse în băuturile alcoolice descărcate dintr-un camion misterios
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de complotul extern, cei doi autori punctează situația dezastruoasă din România (față de care dictatorul era orb), care a stimulat revolta și explozia populară, devenite treptat revoluție. Momentul-cheie l-a constituit eșecul mitingului din 21 decembrie 1989 și formarea grupurilor de manifestanți în diferite puncte centrale ale Bucureștiului. Ziua de 22 decembrie a fost importantă, susțin autorii, prin prisma fraternizării Armatei cu demonstranții din capitală. Perioada 22-31 decembrie 1989 este considerată, în schimb, a fi fost un „păienjeniș” al diversiunii triple: psihologică
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
însă, dacă Armata a jucat într-adevăr un rol clar și fără cusur în decembrie 1989: „Dacă în ajunul revoluției o mare parte a conducerii armatei se afla de partea conspirației, cum se explică faptul că armata a tras asupra manifestanților și la Timișoara, și la Cluj, și chiar la București? Nu cumva tocmai hotărârea și amploarea mișcării populare antidictatoriale a determinat în ceasul al 12-lea o limpezire a armatei, după ezitări și confuzii, după oscilarea între datoria față de conducător
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lovitură de stat a militarilor ar fi avut loc într-adevăr, atunci, în mod previzibil, trebuie avut în vedere că populația ar fi ieșit masiv în stradă, iar Armata nu și-ar mai fi putut permite să deschidă focul asupra manifestanților, pentru că de-abia atunci s-ar fi declanșat un război civil de anvergură. Deși ocolește acuzarea tranșantă a Armatei, Raportul Serviciului Român de Informații admite că, cel puțin la Timișoara, în primele zile ale insurecției, principala vinovată pentru protestatarii uciși
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
populației. În cazul Bucureștiului, în 21 decembrie 1989, Armata a fost mai puțin implicată în represiune, deși forțele MApN au fost scoase în stradă, cel puțin în zona Intercontinental (TAB-urile militare au fost primele care au produs victime între manifestanții din Piața Universității, în după-amiaza zilei de 21 decembrie). Dar, pentru o mai bună înțelegere a rolului Armatei în decembrie 1989, voi prezenta lucrările care se ocupă în mod aparte de această chestiune, prin intermediul apologeților și simpatizanților Armatei (sau prin
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
apere propria implicare în evenimentele respective. Gușe susține astfel că la Timișoara fuseseră scoase în stradă trupe aparținând și MApN, și MI, dar că acestea trăgeau în aer; forțele de ordine ar fi deschis focul doar pentru că fuseseră atacate de manifestanți violenți. Întrebat dacă Armata a tras la Timișoara, Ștefan Gușe precizează: „Eu am recunoscut în mod oficial, ca martor în proces, că Armata a tras cea mai mare cantitate de muniție în Revoluție. Dar unde a tras? În sus! Dacă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a închide căile de acces spre sediul CC al PCR, cu baraje care, dacă ar fi fost forțate, militarii ar fi primit ordin să execute foc de avertisment. În dimineața de 22 decembrie 1989, dispozitivele militare s-au retras din fața manifestanților și au fraternizat cu aceștia, înainte să primească vreun ordin în acest sens. Astfel, raportul întocmit de Cornel Iordache exclude utilizarea Armatei ca forță de reprimare împotriva demonstranților, în 21 decembrie 1989 la București. Costache Codrescu (în calitate de coordonator) și un
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
etapă sunt prezentați ca argumente palpabile morții (221) și răniții (633) revoluției proveniți din rândul militarilor. Autorii afirmă că, în general, liderii Armatei au împiedicat participarea unităților militare la reprimarea violentă a mulțimii, evitând un conflict direct între militari și manifestanți; militarii ar fi ripostat doar atunci când au fost provocați în mod deliberat, fiind violentați de diferiți agresori, ceea ce i-a obligat ca, în legitimă apărare, să deschidă foc de avertisment, de acesta profitând alte forțe de represiune care au tras
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ar fi ripostat doar atunci când au fost provocați în mod deliberat, fiind violentați de diferiți agresori, ceea ce i-a obligat ca, în legitimă apărare, să deschidă foc de avertisment, de acesta profitând alte forțe de represiune care au tras împotriva manifestanților! Respectivii agresori ai militarilor, de pildă în Timișoara (16-18 decembrie), ar fi fost „elemente străine specializate în acțiuni de diversiune și terorism” (p. 48). De aceea, se insistă pe ideea că Armata a fost provocată și că s-a tras
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
însă analiza lor este nu doar injustă, ci și imorală (p. 79), întrucât protestatarii clujeni erau neînarmați, gestul lor fiind acela de a-și dezveli pieptul spre a fi împușcați; iar militarii au tras, nu în aer, ci direct în manifestanți, după cum indică nu doar albumul cu fotografii publicat în 1990, ci și morții și răniții proveniți din acțiunea respectivă. Pentru cazul capitalei, lucrarea Armata română în revoluția din decembrie 1989 susține că violențele împotriva protestatarilor bucureșteni din după-amiaza zilei de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Armata română în revoluția din decembrie 1989 susține că violențele împotriva protestatarilor bucureșteni din după-amiaza zilei de 21 decembrie și noaptea de 21 spre 22 decembrie nu s-au datorat Armatei, ci altor forțe de ordine care au acționat asupra manifestanților „prin foc executat pe ascuns dintre blocuri, de pe acoperișuri și de la ferestre, precum și din flancurile dispozitivului militar, folosindu-se de fondul sonor produs de salvele de avertisment executate în sus de ostași. Existența dispozitivelor comune, alcătuite din scutieri, milițieni, cadre
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ale țării (Televiziunea, de pildă), instituțiile publice, unitățile economice esențiale, depozitele de armament și muniție, băncile, patrimoniul cultural etc. Ocupându-se de prestația liderilor Armatei, autorii consideră că generalul Vasile Milea a refuzat inițial ordinul de a se trage în manifestanți, chiar dacă ulterior l-a acceptat, în urma presiunilor exercitate asupra lui ca ministru al MApN; este creditată varianta sinuciderii generalului Milea, întrucât acesta ar fi riscat oricum să fie pedepsit în mod exemplar de către Ceaușescu sau fiindcă ar fi avut remușcări
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fi avut remușcări în urma ordinului pe care îl acceptase la presiunile lui Ceaușescu- de a se trage în populație. Autorii insistă pe ideea că liderii Armatei au încercat să tergiverseze executarea ordinelor lui Ceaușescu de a-i reprima brutal pe manifestanți. În final, lucrarea Armata română în revoluția din decembrie 1989 recunoaște parțial și posibilele erori ale Armatei de după 22 decembrie 1989, trupele MApN nefiind antrenate pentru lupta de stradă, sau admite labilitatea comportamentală a unor militari care, în majoritatea lor
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
care monitorizau Piața Libertății și care au deschis focul concomitent cu militarii, dar din locuri ascunse. Sava și Monac nu realizează aberația afirmației cum că protestatarii râvneau să confiște armele militarilor: din fotografii reiese cât se poate de limpede că manifestanții își dezgoleau piepturile în fața militarilor, indicându-le acestora nu doar că sunt neînarmați, dar sugerându-le și faptul că deschiderea focului ar fi însemnat un fratricid. Mihai Chiriac (Aniversare însângerată. Academia militară - decembrie 1989, 2003) atribuie Armatei un rol eroic
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
țapi ispășitori pentru represiunea din decembrie 1989 doar la nivelul Armatei, fără să fie acuzate și eminențele cenușii ale acestei represiuni (nu soldații și ofițerii de rang mic sau mediu, ci comandanții care au dat ordinul să se tragă în manifestanți). Cocan recunoaște că, cel puțin la Cluj, Armata a deschis focul împotriva manifestanților, la ordin clar, venit pe cale ierarhică, dar pretinde că, pe lângă Armată, au tras și forțe ale Securității ori Miliției. Autorul se revoltă împotriva faptului că, în loc să fie
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fie acuzate și eminențele cenușii ale acestei represiuni (nu soldații și ofițerii de rang mic sau mediu, ci comandanții care au dat ordinul să se tragă în manifestanți). Cocan recunoaște că, cel puțin la Cluj, Armata a deschis focul împotriva manifestanților, la ordin clar, venit pe cale ierarhică, dar pretinde că, pe lângă Armată, au tras și forțe ale Securității ori Miliției. Autorul se revoltă împotriva faptului că, în loc să fie pedepsiți comandanții care au dat imperios ordinul de deschidere a focului, sunt chemați
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ședințelor de îndoctrinare, pastorul Lászlo Tökes era prezentat ca agent maghiar incitator al unei revolte ce ar fi fost urmată de invadarea Transilvaniei (p. 25). Așa încât soldații și ofițerii care îi comandau au primit ordin clar să tragă în posibilii manifestanți care intenționează destabilizarea țării (aceștia fiind catalogați drept „nemernici”, aflați „sub influența alcoolului” și iredentiști - pp. 32-33). De frică, nici un ofițer nu s-a opus ordinului primit, de a se trage în manifestanți. Autorul, el însuși ofițer, precizează, pentru cititorii
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
primit ordin clar să tragă în posibilii manifestanți care intenționează destabilizarea țării (aceștia fiind catalogați drept „nemernici”, aflați „sub influența alcoolului” și iredentiști - pp. 32-33). De frică, nici un ofițer nu s-a opus ordinului primit, de a se trage în manifestanți. Autorul, el însuși ofițer, precizează, pentru cititorii neinițiați în regulile militare, că șeful direct al tuturor soldaților și ofițerilor este comandantul unității militare de care aparțin aceștia - el este cel care dă ordinul de luptă, dacă se deschide focul sau
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Cocan este aceea că, în decembrie 1989, militarii erau dezinformați cu privire la situația din țară, ei fiind intoxicați cu vești de tipul unei virtuale invadări a Ardealului de către spioni meniți să destabilizeze; drept care, primind, în acest context, ordin să tragă în manifestanți, militarii s-au conformat, încercând pe cât posibil să evite victimele - secondați, de altfel, de trupe de milițieni și de securitate, militarii au deschis focul considerându-se „a fi în misiune”! Cocan nu evită să recunoască faptul că Armata, Securitatea și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
folosiți ca atare de regimul Ceaușescu. Durac relatează în cartea sa felul în care trupele MApN au tras în protestatari la Timișoara, precum și acțiunea de intoxicare a militarilor (înaintea scoaterii lor în stradă) cu informații false care îi considerau pe manifestanții anticomuniști niște „huligani”, „iredentiști”, „fasciști” ori „legionari”. În mod special, Durac face portretele unor ofițeri zeloși în a-i lichida pe revoluționarii timișoreni, apoi subliniază cameleonismul acestor ofițeri, după epuizarea revoluției. Dezamăgit de impuritatea morală a Armatei, autorul a făcut
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un fel de manifestație împotriva lui Ioanide în localul școlii, căci în sala de curs, la ieșire, Ioanide auzi un glas puternic încercînd a striga ceva, rămas în stare de neinteligibilitate, din cauza intimidării și a intervenției imediate a celorlalți elevi. Manifestantul era un intrus și fu îndată expulzat din local. De altfel, tot incidentul se redusese la o veleitate de strigăt. Însă madam Pomponescu îl înregistră îndată în salonul său: . - Am auzit că la cursul lui Ioanide au fost manifestații ostile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sociologie religieuse, PUF, Paris, 1955-1956. • Participarea politică Politologii propun tipologii în funcție de formele și gradele participării politice: gradele: acestea merg de la excluderea din câmp (indivizi neinformați, nesocializați, neînscriși, absenteism structural) la nivelul cel mai ridicat, al profesioniștilor; formele: simpatizantul, votantul, militantul, manifestantul, profesionistul. Ele nu sunt independente de grade: militantismul implică un grad ridicat de participare. La fel, absenteismul poate fi mai mult sau mai puțin radical: de la ne-înscrierea pe listele electorale la absenteismul tactic, manifestat doar la un tur electoral
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sunt jefuite de cei pe care presa și guvernul îi vor numi "spărgători", și în apropierea podului Alma, unde gărzile mobile sunt asaltate cu proiectile (Juhem, 1998). Ce-aveau de-a face toate acestea cu violența în școală? Pe banderolele manifestanților, sloganele cereau " Mai multă siguranță în licee" și "Mai mulți supraveghetori". De unde un "umor" care le-a permis editorialiștilor să gloseze despre "copiii șaizecișioptiștilor" care, ironia sorții, cereau mai multă autoritate în școli. Mass media au descoperit atunci un fenomen
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
hotărâți să își asigure proviziile. Un tânăr, venit special în oraș ca să ia parte la revoluție, a fost surprins de lumile paralele pe care le-a întâlnit: "am văzut o scenă extraordinară. Pe de o parte venea o coloană de manifestanți furioși, iar undeva, la o măcelărie, prin zona gării, pe linia unui tramvai, era o coadă la carne. Fiecare era preocupat de altceva." (Zoltán Rostás, Florentina Țone, op. cit., p. 199). 167 Iată o altă amintire despre aceste proteste, din perspectiva
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]