1,158 matches
-
tobe, încercând să imite ritmul tobelor gărzilor elvețiene. Îi mai plăcea să se joace cu doamna de Sallte, una dintre doamnele de companie ale reginei, iar, în jocurile cu copiii de la palat, era întotdeauna comandantul oștilor. Acest gust pentru război, manifestat încă din prima copilărie, nu a surprins pe nimeni mai târziu, când a angajat regatul în cele mai importante războaie europene. Lomenie de Brienne este probabil unul dintre cei mai în măsură să povestească despre viața regelui, fiindcă a intrat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ritmică a musculaturii, ducând la tremurături, uneori ritmice, care cuprinde corpul În totalitate. Se asociază cu clănțănitul dinților și cu senzația puternică de frig. FRIGIDITATE: diminuarea sau lipsa totală a apetitului sexual, o suferință Întâlnită la unele femei. FURUNCULOZĂ: boală manifestată prin apariția repetată de furuncule, datorată unei carențe imunitare la stafilococi. GASTRITĂ: inflamația mucoasei stomacului, cu evoluție acută sau cronică. Bolnavul are senzație de vomă, râgâieli cu miros neplăcut, căldură cu transpirație, dureri de cap, de stomac. GINGIVITĂ: inflamația gingiei
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
100 are persoana respectivă. ORGELET: numele dat unui furuncul localizat pe marginea pleoapei, la rădăcina unei gene, el având forma unui bob de orez. OTITĂ: inflamația tegumentului conductului auditiv extern (pentru otită externă) sau a timpanului (otită mijlocie). PANCREATITĂ: boală manifestată prin inflamația acută sau cronică a pancreasului. PANCREAS: glandă mixtă, cu secreție externă, necesară În digestie și cu secreție internă, necesară În reglajul glicemiei. PARADONTOZĂ: boală caracterizată prin degenerarea țesuturilor care fixează dinții, ducând la mobilitatea sau căderea lor. PECINGINE
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și pe cea a rolurilor propriu-zise de locutor/ interlocutor (vezi exemple de relații de tipul: locutor dominator interlocutor supus, locutor dominator interlocutor revoltat, locutor umil interlocutor dominator etc.). (c3) Variabilele de ordin cotextual trimit către sfera comportamentului comunicativ 15 propriu-zis manifestat (verbal, nonverbal, paraverbal) într-o anumită situație de comunicare (în relație și cu ceea ce am prezentat supra în planul principiilor, finalităților și al funcțiilor comunicării interpersonale). Relevante sunt, în acest sens: comportamentul comunicativ euristic centrat pe perechea întrebare/răspuns; comportamentul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
am văzut cum, o altă întrebare care se naște este...), structurile enumerative etc." (Șerbănescu, 2007, pp. 55-58); comportamentul autocentrat/de autodezvăluire concretizat în formule de tipul părerea mea, dacă mi-aduc aminte, să-ți spun un secret...; comportamentul ludic/umorul manifestat prin râs, zâmbet etc. (Șerbănescu, 2007, pp. 58-59); comportamentul lingvistic propriu-zis manifestat prin alegerea, într-un anumit context comunicativ, a anumitor semne din sistemul limbii, dintre câte există (vezi, de exemplu, opțiunea pentru forme neologice versus regionale, pentru cuvinte "puternice
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
două Stări ale Eului, Adultul se raportează la realitate fără a implica emoțiile/afectivitatea (așa cum o face Copilul) și "fără judecăți de valoare" (la care face apel Părintele) Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005, p. 28. Toate aceste Stări ale Eului apar manifestate verbal, nonverbal, paraverbal în comunicarea interpersonală și, implicit, în comunicarea didactică/educațională vezi Tabelele nr. 2, 3 și 4. Tabelul nr. 2. Manifestări verbale/paraverbale/nonverbale ale variantelor Stării de Copil Starea Eului Manifestări verbale Manifestări paraverbale Manifestări nonverbale COPIL
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Îmi dai un pupic? Super! Wow! Intensitate mare a vocii Țipat Suspine Oftat din greu Voce energică, fără inhibiții Ritm (foarte) rapid Râs în hohote. Râs/zâmbet în privire Plâns Dans Sărituri/țopăieli de bucurie, de neastâmpăr, de nerăbdare Supărare manifestată foarte repede/imediat prin mimică bosumflată, brațe încrucișate la piept, întoarcere cu spatele etc. Mofturi Strâmbături, limba scoasă Clipit sugestiv din ochi Bătaie din palme COPIL creator/ "mic profesor" Dacă fac așa..., ajung la... Dacă încerc așa..., va merge sigur
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pentru că ne-o dorim. Se întâmplă ca, în ciuda cercetărilor neîncetate, cineva să continue să se îndoiască, deoarece nu a avut acel declic numit Har. Arta pătrunde în domeniul frumosului și îl scoate la lumină. Orice realitate poate avea un aspect, manifestat sau ascuns, dar capital, care face să se nască în noi uimirea, încântarea, admirația. Vorbește simțului nostru estetic, asemenea unui peisaj, a unei mâncări gustoase sau a unei fraze iscusite. Mu-zica, pictura, literatura, cinematografia sau alte forme ale artei au
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
caracteriale, izolare, apelul la alcool sau droguri, idei sau acte de suicid, bizarerii, deplasarea intereselor obișnuite către alte direcții etc.); d) modalitatea „schimbării personalității” bolnavului de la starea de normalitate către o „configurație clinico-psihiatrică” specifică prin apariția unor tulburări clinice net manifestate și organizate specific într-o formă sau „tablou clinic” (depresie, halucinații, delir, crize epileptice etc.); e) tipul de evoluție clinică a bolii (acut, continuu și progresiv sub formă de episoade clinice intermitente, cu evoluție ciclică-periodică, crize paroxistice cu intervale libere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este „când bolnav”, când „non-bolnav”; este vorba de un refugiu, sau o „fugă de sănătate”; o veritabilă plăcere a bolii, sau „plăcerea de a fi bolnav” la care se asociază o „reacție negativă față de tratament”, o respingere sau chiar refuzul manifestat ca ostilitate față de acesta; e) boala-salvatoare este legată de ideea că „suferința” reprezintă un eveniment deosebit în viața persoanei, eveniment care îi pune la încercare propria sa existență, în sensul că „o exaltează”, o „iluminează” sau o „eliberează”; gândirea creștină
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tendințele caracteristice „personalității paranoice” sunt reprezentate prin următoarele aspecte psihopatologice cu caracter constant și specific (Genil-Perrin): Orgoliul constă în supraestimarea propriei persoane (egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului). Este, de fapt vorba despre un tip de vanitate puerilă, de infatuare ridicolă. Neîncrederea, manifestată ca o teamă, o rezervă inutilă, stare de neliniște și susceptibilitate, îndoială, sentimentul penibil de a nu fi înțeles de ceilalți, de a se simți izolat între oameni. Sentimentul de „a fi neînțeles de ceilalți” este compensat de satisfacția vanitoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grețuri, tahicardie, precordalgii, scădere ponderală, urticarie, dispnee, dismenoree etc.). Atitudinea bolnavilor față de suferință este pasivă, de tip masochist. Un fel de „alianță” cu boala sau chiar o atitudine de „retragere și refugiu” în boală. Acceptarea unei „dezorganizări a imaginii corporale”, manifestată specific (nevrozele de organ etc.) sau difuz (suferințe nespecificate). Le vom analiza în continuare. Deși aparent de un mare polimorfism, tulburările psihosomatice configurează „sectoare” ale patologiei sau chiar „tablouri clinice” specifice. Dincolo însă de „tablourile clinice” descoperim conflicte, frustrări, traume
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un efect negativ asupra vieții psihice, a conduitelor și relațiilor interumane ale grupurilor sociale. În mod egal, factorii de stagnare, opuși celor de progres, pot duce, în timp, la o stare de imobilism psiho-social, și ulterior, la o regresiune psiho-socială, manifestată, ca și în cazul de mai sus, prin modificări în conduitele și acțiunile grupelor umane, ale mentalităților, în sfera emoțional-afectivă etc. Aceste crize psiho-sociale, fie că sunt crize de stagnare, fie că sunt crize de progres sau dezvoltare, vor avea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
echilibru perfect între pulsiunile inconștientului colectiv și normele valorice cu caracter cenzurat ale Supra-Eului colectiv. În cazul în care „presiunea” exercitată de normele și valorile Supra-Eului colectiv crește, asistăm la o acumulare sau la o încărcare pulsională a inconștientului colectiv manifestată prin acte de „autogresivitate”, conduite de refugiu etc. În cazul în care „presiunea” Supra-Eului colectiv scade sau se reduce considerabil, se produce o „descărcare pulsională” a inconștientului colectiv manifestată prin acte de violență heteroagresivă, delincventă etc. În afara acestor două situații
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la o acumulare sau la o încărcare pulsională a inconștientului colectiv manifestată prin acte de „autogresivitate”, conduite de refugiu etc. În cazul în care „presiunea” Supra-Eului colectiv scade sau se reduce considerabil, se produce o „descărcare pulsională” a inconștientului colectiv manifestată prin acte de violență heteroagresivă, delincventă etc. În afara acestor două situații, vizând raportul Supra-Eului colectiv/Inconștient colectiv, pulsiunile inconștientului colectiv se descarcă și prin forme sublimate. Acestea au caracterul unor „conduite colective” acceptate social, cu caracter organizat și ritualizat. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realitate și refugiul în imaginar. Bradipsihie: lentoare, încetinirea ritmului activității psihice, manifestat în special în limbaj, gândire și mișcări. Carență de autoritate: absența unui model autoritar-securizant în viața și dezvoltarea copilului și adolescentului ducând la modificări de personalitate, caracter, și manifestate ulterior prin: caracter lipsit de fermitate, constanță și rezistență, nehotărâre, oscilații capricioase. Conștiința morală este slăbită. Relațiile cu lumea sunt inconstante. Toate acestea pot dezvolta un sentiment de neliniște și insecuritate. Carență afectivă: absența temporară sau permanentă a îngrijirii și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adultului, în vederea evitării pe viitor a unor astfel de conduite. De fiecare dată când apare un compoament greșit, se cuvine să i se atragă atenția asupra acestuia și să se discute cu elevul în vederea conștientizării riscurilor presupuse de comportamentele deviante manifestate. folosirea recompensei Satisfacția resimțită de copil la aprecierile laudative ale educatorului sau ale părintelui trebuie să devină o motivație pentru repetarea acelui comportament. Se cuvine să se urmărească de fiecare data formularea aprecierilor laudative după un set de reguli, astfel încât
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
delfini, maimuțe etc.). Firește, de această dată nu se are în vedere nici facultatea umană și nici vreun aspect al acesteia, ca urmare a concretizării ei prin limbă. Cu toate acestea, și în acest caz există o capacitate, o aptitudine manifestată, care însă nu stă, ca în cazul omului, în raport cu rațiunea, ci stă în raport cu instinctul, iar această situație are ca rezultat faptul că, în vreme ce facultatea umană rațională se manifestă în forme specifice fiecărei comunități umane istoric constituite, aptitudinea animalică instinctivă are
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Pe această bază, în cazurile în care cuvintele sînt caracterizate printr-un conținut ce se segmentează în mai multe semnificații, ele produc la nivelul limbii polisemia, iar, la nivelul vorbirii, polivalența, aceasta raportîndu-se pe de o parte la semnificația limbii (manifestată ca o entitate funcțională) și, pe de altă parte, la cunoașterea extralingvistică prin desemnare (Bezeichnung) și fiind dependentă de determinările contextuale. Nivelul limbii și nivelul vorbirii acționează ca formă abstractă (mentală) și ca formă actualizată și instanțializată nu numai în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
utilizate de alte științe. Lingvistica se prezintă astăzi ca o sumă de discipline delimitate între ele, fiecare uzînd de o terminologie proprie, și fiind dominată, succesiv sau simultan, de teorii cu ample rezonanțe în întregul domeniu al științelor umanului. Tentativa manifestată deseori de a transforma filozofia într-o investigație asupra limbii și eforturile logicii de a depăși vechile limite prin cercetarea nuanțelor exprimabile prin limbă, care au un temei în actele și structurile logice, au făcut ca metalimbajul să-și mărească
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tradiția este înlocuită de normare și, de aceea, norma este rezultatul actului de normare realizat în cadrele sistemului aflat și de data aceasta în condiția de anterioritate. Atît norma cutumiară a limbii literare, cît și norma legiferată pot institui tradiții, manifestate uneori cu intensitate și cu durată apreciabilă. Despre existența normei în folosirea limbii discută și Traian H e r s e n i, după care, limba este nu numai un mijloc de comunicare verbală, ci și un sistem de reguli
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
subiect pentru a marca persoana, fiindcă desinențele, deși păstrate în grafie, nu se mai pronunță. Se pune problema găsirii unei explicații a situației, a ajungerii la nepronunțarea desinențelor și la obligativitatea pronumelor, explicație ce poate fi găsită în adstratul germanic, manifestat deosebit de intens, care caracterizează limba franceză. Se constată în acest sens că, pe de o parte, germana marchează persoana atît prin pronume, cît și prin desinență, în vreme ce neerlandeza (flamanda și olandeza) are obligativitatea folosirii pronumelui, dar lipsesc desinențele. Ca atare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
228. Între scriere (forma de bază a limbii literare) și vorbirea literară există diferite grade de apropiere, dar nu identitate, deși tendința firească este ca ele să evolueze congruent. Un principiu de bază al normării este forma curentă a limbii manifestată ca un determinism natural, ca latură obiectivă, independentă de voința oamenilor. Cu toate aces-tea, voința acționează și la acest nivel prin activitatea de a regulariza formele și de a înlătura ceea ce în limba vorbită este divergent față de exigențele sistematice. Voința
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în franceză și în finlandeză, [t] și [d] se disting prin caracter surd și sonor, astfel încît germanii nu le diferențiază, așa cum nici francezii sau finlandezii nu diferențiază cele două sunete din limba germană. Ca atare, conștiința unui grup uman, manifestată efectiv prin conștiin-ța fiecărui membru al grupului, conține ca element constitutiv forma abstractă a sunetelor limbii proprii acelui grup, concretizîndu-se prin aceasta atît ca formă a coeziunii grupului, cît și ca formă a distinctibilității lui de alte grupuri. În mod
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
studiază logica formală, ca și cum formele nu ar avea și un conținut ce rezultă din cunoașterea realizată și stocată tot prin intermediul gîndirii. Această cunoaștere nu mai este însă universală, aceeași pentru toți oamenii, și, ca atare, se constată că și gîndirea manifestată se particularizează, la fel ca limbile, actele de gîndire adîncind individualitatea. De aceea, numai într-o atare perspectivă se poate face o relație eficientă între existența și manifestarea limbajului și existența și manifestarea gîndirii. Gîndirea este facultatea umană de reflectare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]